Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 876/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 876/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 16073/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă 876
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta T. C., cu domiciliul procesual ales în C., .. 51A, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în Medgidia, ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La prima apelare a cauzei făcută în ședință publică se prezintă apelantul prin avocat L. M., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul apelantului solicită lăsarea cauzei la a doua apelare.
Instanța, față de solicitarea reprezentantului apelantei lasă cauza la a doua apelare.
La a doua apelare a cauzei făcută în ședință publice se prezintă apelantul prin avocat L. M., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției tardivității și asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită respingerea excepției tardivității învederând că apelul a fost formulat în termen. Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității și asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. C. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 9.05.2013 de agntul constatator din cadrul IPJ C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut – în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/09.05.2013, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121 alin.1) din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 și art.147 alin.1) din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul marca Mercedes cu nr._ pe . de 102 km/h, pe un sector de drum pe care limita de viteză era de 50 km/h, fără a avea asupra sa permisul de conducere.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ce privește data încheierii acestuia, deși potrivit disp.art.17 lipsa mențiunilor privind data comiterii contravenției atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, instanța apreciază că în speță această sancțiune nu este aplicabilă.
Astfel, petentul nu contestă momentul săvârșirii contravențiilor, indicând chiar în cuprinsul plângerii că acesta a fost data de 09.06.2013. Prin urmare, menționarea în procesul-verbal ca dată a săvârșirii contravenției data de 09.05.2013 este o eroare materială, ce nu poate fi sancționată cu nulitatea actului constatator, ea neputând fi echivalată cu lipsa menționării datei săvârșirii faptei, astfel cum prevede art.17 din OG 2/2001.
În acest sens, se va avea în vedere și data inscripționată pe planșele fotografice depuse de intimat în probațiune, efectuate cu ajutorul aparatului radar indicat chiar în cuprinsul procesului-verbal, dată care este 09.06.2013 și care permite plasarea temporală exactă a momentului săvârșirii contravenției, întărind concluzia că în cuprinsul procesului-verbal a fost săvârșită o eroare materială.
În ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art.1 teza a II-a din OG 2/2001, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”
De asemenea, potrivit disp.art.121 alin.1 din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, iar potrivit art. 147 alin.1) din HG 1391/2006, „Conducatorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. sa aiba asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare si, dupa caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevazute de legislatia în vigoare”.
Instanța reține deopotrivă și faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, prezumție relativă, pe care cel care contestă procesul-verbal trebuie să o răstoarne prin proba contrarie.
Este real că și contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție până la proba contrară, însă în egală măsură și aceasta este o prezumție relativă, de forță egală cu cea a legalității procesului-verbal. A afirma că în procedura plângerii contravenționale sarcina probei revine în mod absolut organului constatator ar însemna a lipsi de efecte juridice actele pe care acesta le întocmește, simpla formularea a unei plângeri fiind suficientă în această ipoteză pentru a răsturna prezumția de legalitate a procesului-verbal.
În speță, intimatul a depus intreaga documentatie ce a stat la baza incheierii procesului-verbal, care include un set de 4 planse fotografice (f.15-18), in care se poate observa autoturismul Mercedes cu nr.inmatriculare_ ruland cu o viteza de 102 km/h. Detaliile fotografice fiind elocvente si asupra faptului ca petentul a inregistrat aceasta viteza in interiorul localitatii.
Cu privire la omologarea și verificarea metrologică a aparatului radar, la dosar a fost depus buletinul de verificare metrologică nr._/26.02.2013 (f.21) din care rezultă că aparatul cu care a fost constatată contravenția (identificat în cuprinsul procesului-verbal) a fost supus verificărilor metrologice, constatarea contravenției (09.06.2013) plasandu-se in interiorul perioadei de valabilitate a buletinului de verificare, de 1 an de zile. Totodata, intimatul a depus si dovada calificarii operatorului radar de a utiliza aparatul, respectiv atestatul nr.114/26.03.2010 (f.19), precum si certificatul de aprobare a modelului pentru aparatul radar.
Instanța va reține totodată că, prin plângerea formulată, petentul nu a adus critici legate de temeinicia procesului-verbal ci exclusiv de legalitatea acestuia, necontestând situația de fapt reținută în cuprinsul actului sancționator cu privire la niciuna din contravenții.
În ce privește sancțiunile aplicate, instanța apreciază că acestea au fost în mod judicios individualizate de organul constatator. Instanța va reține totuși că menționarea eronată a datei a cauzat petentului o vătămare, punându-l pe aceasta în imposibilitatea obiectivă de a achita jumătate din minimul amenzii stabilite în 48 de ore. Înlăturarea acestei vătămări însă nu are ca remediu anularea actului contestat, putându-se realiza prin reducerea amenzii la cuantumul echivalent cu jumătate din minimul său, sumă pe care petentul avea dreptul că o achite în 48 de ore.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va dispune reducerea amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal contestat de la suma de 675 lei la cea de 337,5 lei.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat apel.
Soluția preconizată de apelant este a schimbării în tot a sentinței supuse controlului judiciar, în sensul admiterii plângerii și lipsirii de eficiență juridică a procesului verbal contestat, care este lovit de nulitate absolută prin prisma nesocotirii de către agentul instrumentator a disp.art.17 din OG.2/2001.
Intimatul- organ constatator nu a depus întâmpinare, nu și-a precizat poziția procesuală față de apelul dedus judecății.
Tribunalul,
verificând legalitatea investirii, la termenul de judecată din 9.04.2014, a invocat, din oficiu excepția decăderii apelantului din dreptul de a formula calea de atac și, la solicitarea reprezentantului convențional al apelantului a acordat termen spre a se face dovada că apelul a fost transmis, prin e-mail, în interiorul termenului prescris de lege.
În considerarea disp.art.248 c.pr.civ., potrivit cu care „ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, la termenul din 29.10.2014, a fost pusă în discuția contradictorie a părților excepția invocată.
Analiza relevă următoarele:
Sentința civilă nr._/29.10.2013 a fost comunicată petentului 19.11.2013 (dovadă de comunicare, f. 86 - ds. fond), iar apelul a fost depus și înregistrat la instanța de fond, la 30.12.2013.
Potrivit art.34 alin.(2) din OG.2/2001 „ Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii ”.
Conform art.468 alin.1 c.pr.civ.” termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Prin art.185 c.pr.civ. se dispune:
„Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Apelantul nu a fost în măsură să suplinească cerința probațiunii în referire la faptul pretins, respectiv al transmiterii cererii de apel prin e-mail în data de 18.12.2013, listingul mail-urilor primite la Judecătoria C. în data de 18.12.2013 (f.25), neindicând o atare transmitere.
Cum termenul pentru exercitarea căii de atac are un caracter imperativ, iar apelanta a lăsat să expire termenul stabilit de lege prevăzut pentru exercitarea apelului, în speță intervine sancțiunea procedurală care constă în pierderea dreptului de a exercita calea de atac.
În condițiile în care apelantul nu a formulat o cerere de repunere în termenul procedural, în temeiul art.186 c.pr.civ., iar analiza relevă că termenul de 30 de zile a fost depășit, excepția invocată de instanță, din oficiu, va fi admisă și, pe cale de consecință, apelul dedus spre soluționare va fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului invocată de instanță din oficiu.
Respinge apelul - promovat de apelanta T. C., cu domiciliul procesual ales în C., .. 51A, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în Medgidia, ., județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ - ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.10.2014.
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. N.
Jud.fond.Sincu-B. A.I..
Tehnored. jud.A. N.
4 ex/ 12.11.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 02/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1005/2014.... → |
|---|
