Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 867/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 2635/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă 867
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER A. N.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta ., cu sediul procesual ales în M., ., nr. 2, județ C., în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR. 2 C., cu sediul în C., ., nr. 2, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 772/18.04.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat M. A., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2014 sub numărul de mai sus, petenta .. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 14.06.2013, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL nr. 2 C., solicitând anularea acestuia ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu cea a avertismentului.
În motivare, petenta a invocat faptul că procesul-verbal nu a fost încheiat la fața locului, ci ulterior, la sediul intimatului și nu este semnat nici de contravenient și nici de un martor asistent. A mai invocat petenta lipsa datelor de identificare ale reprezentantului său legal și faptul că prin procesul-verbal nu a fost aplicată și măsura complementară a suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din HG nr. 69/2012. În susținerea capătului subsidiar de cerere, petenta a motivat înlocuirea amenzii cu avertismentul prin faptul că în cauză nu a fost vorba de lipsa totală documentelor de transport solicitate, ci de lipsa acestora din mașină la momentul controlului, actele fiind aduse în scurt timp la fața locului.
Cererii i-au fost atașate, în original, procesul-verbal contestat și procesul-verbal de afișare a acestuia, iar în copie certificată pentru conformitate cu originalul, licența de transport, licența de traseu, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului, cartea de identitate, permisul de conducere și certificatul conducătorului auto.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și H.G. nr. 68/2012.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a formulat întâmpinare prin care a susținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat, pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petentă și proba testimonială cu martorul B. V..
Prin Sentința civilă nr 772/18.04.2014, Judecătoria M. s – a pronuntat în sensul respingerii plangerii contraventionale formulate de petenta . formulata impotriva procesului – verbal de contraventie . nr_/14.06.2013 intocmit de ISCTR
Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca în data de 14.06.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.S.C.T.R. – I.S.T. 2 procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.5 și 57.6 și sancționate de art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012, constând în aceea că în data de 12.06.2013 nu a asigurat existența licenței de traseu și a certificatului de competență profesională a conducătorului auto Fefea N. la bordul microbuzului nr._ care efectua curse regulate pe ruta M.-N. V.
Pentru aceste motive, contestatoarei i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 8.000 de lei.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei.
- Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește susținerile apărătorului petentei referitoare la lipsa din cuprinsul procesului-verbal a semnăturii martorului-asistent, instanța reține că obligația existenței acesteia este stabilită prin art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”. Datorită faptului că nulitatea pentru lipsa acestei mențiuni nu este prevăzută în mod expres în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, acesteia i se va aplica regimul nulității virtuale, cuprins în art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia „actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia”. În cazul de față, petenta nu a dovedit suferirea unei asemenea vătămări, vătămare care, de altfel, nici nu ar fi putut fi invocată în contextul în care petenta a recunoscut faptul că nu a fost prezentă la sediul intimatului la momentul întocmirii, astfel că rațiunea semnării procesului-verbal de către un martor asistent, de a confirma că făptuitorul lipsește, nu mai există în speță.
În privința lipsei datelor reprezentantului legal al persoanei juridice, instanța constată că nici acesta nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute și exprese prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel că, pentru aceleași considerente expuse anterior, urmează a reține faptul că o atare lipsă nu poate conduce la anularea procesului-verbal decât în măsura în care se face dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată pe altă cale, vătămare care în cauză nu a fost dovedită.
În ceea ce privește suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului, invocată de petentă, instanța constată că aceasta se aplică, potrivit art. 17 din H.G. nr. 69/2012 în cazul în care se realizează transport rutier fără a exista emisă o licență de traseu, or, în cauză, această licență exista, însă nu se afla la bordul vehiculului, astfel că nu se impunea dispunerea respectivei măsuri.
- Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că intimatul a făcut dovada deplină a faptelor reținute în procesul-verbal.
Potrivit art. 4 pct. 57 din H.G. nr. 69/2012, constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau a mai multor documente dintre următoarele, după caz:
„57.5 certificatul de competentă profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de transport efectuat
57.6 documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare în domeniul transporturilor rutiere”
Conform art. 7 alin. 1 din același act normativ contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amenda de la 8.000 la 12.000 lei. A.. 2 lit. a) prevede că sancțiunile contravenționale se aplică „operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77”.
Situația de fapt descrisă în procesul-verbal contestat confirmă săvârșirea contravenției în forma-tip prevăzută de actul normativ, respectiv prin neasigurarea existenței la bordul vehiculului cu numărul de înmatriculare_ a certificatului de competență profesională al conducătorului auto și a documentului de transport, în speță licența de traseu.
Această situație de fapt nu este contestată de petentă, care recunoaște că la momentul controlului documentele nu se aflau la bordul autovehiculului, acestea fiind aduse ulterior de martorul B. V., potrivit propriei declarații (f. 60).
Faptul că respectivele documente existau în fapt, lipsind doar de la bordul autovehiculului nu este de natură a înlătura răspundere contravențională, întrucât în cazul care ele nu ar fi existat, în sarcina petentei s-ar fi reținut o altă contravenție, respectiv cea prevăzută la art. 3 pct. 1 din același act normativ, potrivit căruia constituie contravenție „efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz”. Astfel, situația de fapt recunoscută de petentă, constând în lipsa de la bordul vehiculului a documentelor respective îndeplinește condiția tipicității raportat la textul normativ a căruia încălcare s-a reținut.
- Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Raportat la textele invocate, instanța apreciază că amenda aplicată petentei, în cuantum de 8.000 de lei, a fost corect individualizată, fiind aplicat minimul amenzii prevăzute pentru fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Analizând limitele de pedeapsă stabilite prin actul sancționator (amenda de la 8.000 de lei la 12.000 de lei), instanța constată că însuși legiuitorul a considerat că săvârșirea unei fapte de natura celei reținute în sarcina petentei prezintă un grad de pericol social abstract sporit.
În ceea ce privește cauza supusă judecății, instanța constată că nu există argumente care să conducă la concluzia că fapta efectiv săvârșită prezintă un pericol social concret atât de redus încât să impună aplicarea unui avertisment.
Faptul că documentele au fost prezentate în scurt timp de la momentul controlului s-a datorat, după cum observă și petenta în cuprinsul plângerii contravenționale, efectuării controlului la o distanță mică față de punctul de plecare al vehiculului, astfel că nu poate constitui o circumstanță atenuantă de natură a atrage înlocuirea amenzii cu avertismentul, nereprezentând o manifestare de voință benevolă și independentă a acesteia, care a fost de fapt constrânsă la a intra în legalitate de controlul efectuat de intimat.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că singura sancțiune contravențională în măsură să realizeze scopurile sancționator, de prevenție și de responsabilizare a petentei este amenda contravențională.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel – petenta ., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Sectia C. Administrativ si Fiscal la data 03.07.2013.
In motivarea apelului, se invedereaza ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica, fiind data cu interpretarea gresita a legii si a situatiei de fapt prezentate .
In ceea ce priveste legalitatea procesului – verbal de contraventie, arata apelanta ca in mod eronat a fost constatat de instanta de fond ca acesta este legal, fara insa a retine argumenatia aratata in plangere – potrivit careia actul contestat a fost incheiat la o data ulterioara constatarii faptei, fara sa poarte semnatura contravenientului sau a unui martor asistent . Un motiv de nulitate a procesului verbal de contraventie il constituie incheierea acestuia in lipsa contravenientului fara sa existe un temei pentru urmarea acestei proceduri .
Cu toate ca art 19 din OG 2/2001 permite incheierea procesului – verbal de contraventie in lipsa contravenientului, aceasta norma trebuie interpretata si inteleasa in legatura cu prev art 16 alin 7, in sensul ca incheierea actului constatator in lipsa contravenientului trebuie sa fie urmarea refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta in fata agentului constatator, nu in sensul ingradirii acestuia a dreptului de a face obiectiuni . Astfel ar rezulta in mod absurd ca agentul constatator are alegerea intre a – i dat dreptul contravenientului sa faca obiectiuni sau sa incheie actul constatator in lipsa contravenientului si sa – i ingradeasca acest drept .
In speta, se observa ca agentul constatator a ales sa incheie procesul – verbal de contraventie la sediul sau, fara prezenta sa sau sa fi fost convocat si sa nu se fi prezentat .
Ori, in conditiile in care agentul constatator nu a incheiat actul constatator la momentul constatarii faptei, era obligatoriu ca, pe baza datelor de identificare ale societatii obtinute chiar in timpul controlului din documentele verificate la bordul microbuzului, sa fie convocat la sediul acestuia pentru a i se aduce la cunostinta rezultatele controlului si aplicarea sanctiunii contraventionale corespunzatoare .
Mai mult, numai dupa urmarea acestei proceduri agentul constatator avea posibilitatea sa consemneze in procesul – verbal de contraventie mentiuni corespunzatoare situatiei de fapt, motivat de faptul ca actiunea de control s –a desfasurat in trafic si nu si la sediul societatii .
Apreciaza ca fiind evident faptul ca agentul constatator, fara o motivatie intemeiata a actionat in secret, dupa care a invocat lipsa contravenientului la momentul incheierii actului constatator, motiv pentru care procesul – verbal de contraventie este nul .
In ceea ce priveste inlocuirea sanctiunii contraventionale cu avertismentul, apreciaza ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca fapta si imprejurarile producerii acesteia nu impun aplicarea masurii avertismentului .
Arata ca asa cum a aratat in fata instantei de fond, documentele care lipseau de la bordul autovehiculului au fost aduse, chiar de martorul audiat in cauza, in timpul efectuarii controlului si prezentate agentului constatator .
Ca urmare a acestui aspect, asgentul constatator a avut posibilitatea verificarii acestora, iar conducatorul autovehiculului a plecat mai departe in cursa avand la bord toate documentele impuse de lege .
Astfel, sanctiunea stabilita trebuia sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, iar rolul unei sanctiuni este mai ales educativ si nu coercitiv – motiv pentru care se impune a se constata ca exista suficiente argumente care sa duca la concluzia ca fapta prezinta un pericol social redus .
In drept, art 466 si urm C proc civ.
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ, intimata a formulat si depus intampinare – solicitand respingerea apelului ca nefondat .
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ a fost sanctionată petenta cu amenda contraventionala în cuantum de 8000 lei, reținându – se in sarcina sa, faptul ca in data de 12.06.2013 pe DJ 391, la ieșirea din loc M. au fost verificate documentele conducătorului auto Fefelea N. care efectua transport de persoane prin servicii regulate pe ruta M. – N. Voda cu microbuzul_ , constatandu – se nerespectarea de catre operatorul de transport rutier a obligatiei de a asigura existenta la bordul vehiculului a certificatului de competenta profesionala al conducatorului auto si a documentelor de transport conform titlului de transport efectuat – licenta de traseu .
S –a retinut savarsirea contraventiei prevazute de art 4 pct 52.5. 52.6 din HG 69/2012, fiind sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 8000 lei .
Sub aspectul criticii de nelegalitate prin prisma dispozitiilor art 16 alin 1 cu ref la alin 7 din OG 2/2001 si implicit ale art 19 din acelasi act normativ, potrivit caruia legiuitorul a prevazut ca „ (1)Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.”
(7)În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.”, se va retine ca lipsa mentiunilor prevazute la alin 1 se sanctioneaza cu nulitatea relativa conditionata de demonstrarea vatamarii prin incheierea actului constatator .
Art 19: „(1)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2)Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3)În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
Art. 17 „ Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Astfel, invocarea de catre apelanta – petenta a nulitatii actului constatator ca urmare a incheierii acestuia la o alta data fara ca in prealabil sa fie instiintata societatea să – și prezinte punctul de vedere cu privire la cele retinute in sarcina sa nu poate constitui o nulitate absoluta a actului constatator, ci in contextul dispoozitiilor mai sus aminitite aceasta apare ca o nulitate relativa – virtuala – conditionata de demonstrarea vatamarii prin incheierea actului si de natura a duce in concordanta cu alte aspecte la anulare, fiind corect retinut de instanta de fond .
Tot sub acest aspect, raportat la invocarea de catre apelanta – petenta a dispozitiilor art 10 din Hg 69/2012, Tribunalul va retine ca savarsirea contraventiei s –a retiunut urmare a controlului efectuat in trafic ( aspect aratat chiar de aceasta prin plangere ), incheierea actului constatator nefiind obligatorie la momentul depistarii – ci urmare a verificarilor legalitatii datelor prezentate de conducatorul auto, acesta poate fi realizat si ulterior . Referitor la teza II –a a dispozitiilor mai sus amintite – potrivit carora inspectia, controlul si supravegherea modului de respectarea a prevederilor aplicabile transportului de persoane – se desfasoara si la sediu operatorilor de transport rutier – reprezinta doar o optiune si nu o obligatie . De altfel, verificarile sub aspectul indeplinirii conditiilor obligatorii pot fi realizate prin verificarea de date in baza intimatei, sanctiunea in situatia pendinte – nefiind aceea a nedetinerii actelor – ci aceea a lipsei documentelor obligatorii de la bordul microbuzului – obligatii ce revin societatii angajatoare si de care se impunea a se preocupa a fi prezente la bordul autoturismului la fiecare plecare in cursa a angajatului . Lipsa de diligenta si nesocotirea dispozitiilor obligatorie in acest regim al transportului rutier nu poate reprezenta o scuza si nici o inaplicabilitate a dispozitiilor legale prin prezentarea in cel mai scurt timp a documentelor lipsa .
Se va mai retine ca, instanta de fond a facut o analiza conculdenta si pertinenta a motivelor invocate prin plangere si incidenta acestora in aspectele de legalitate ale actului constatator si asupra carora Tribunalul apreciaza ca au fost corect retinute .
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Astfel, potrivit disp.art. 4 Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 57.nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.5.certificatul de competență profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de transport efectuat;
57.6.documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare în domeniul transporturilor rutiere;
In raport de dispozitiile legale mai sus amintite si in coroborarea acestora cu probatoriul administrat, instanta de control judiciar nu poate aprecia ca aducerea documentelor prin martorul B. V., reprezinta o netemeinicie a faptei contraventionale retinute in sarcina sa, de natura sa duca la anularea actului constatator .
In ceea ce priveste criticile apelantei, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului nu reprezinta una cu un grad de pericol social pentru circulatia pe drumurile publice din Romania – mai mult cu cat distanta parcursa era limitata, iar lipsa de diligenta nu poate fi apreciata doar prin prisma aspectului educativ si nu punitiv al masurii dispuse prin dispozitii legale de la care nimeni nu poate deroga .
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Avand in vedere considerentele mai sus expuse, se va aprecia ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca nu poate fi retinuta ca si o circumstanta atenuanta de natrua a atrage inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul prezentarea in foarte scurt timp la locul opririi a actelor, atata timp cat aceasta obligatie ( manifestare ) nu a fost una benevola ca urmare a depistarii personale a lipsei actelor, ci s –a datorat fortei coercitive a controlului efectuat ce a impus ca in cel mai scurt timp sa se intre in legalitate .
Pentru considerentele mai sus amintite, în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul - promovat de apelanta ., cu sediul procesual ales în M., ., nr. 2, județ C., în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR. 2 C., cu sediul în C., ., nr. 2, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 772/18.04.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ - ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.10.2014.
Președinte, Judecător,
A. J. N. L. V. M.
GREFIER,
A. N.
Jud. fond. A.V.E.
Red/Tehnored L.V. M.
4 ex/29.11.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 282/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 219/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
