Anulare act administrativ. Sentința nr. 2979/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2979/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-12-2014 în dosarul nr. 1582/118/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2979
Ședința publică de la 23 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
anulare act administrativ, formulată de reclamantul D. D., domiciliat în Medgidia, ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUATII DE URGENTA DOBROGEA AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., ., nr. 110, județ C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 16.12.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.12.2014, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administativ de față:
1. Investirea instanței. Obiectul și părțile litigiului.
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C., Secția I Civilă, sub nr._, reclamantul D. D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA AL JUDEȚULUI C., să dispună:
- anularea Ordinului Inspectorului Șef nr.69/14/I-CT/28.01.2014;
- repunerea părților în situația anterioară emiterii Ordinului contestat, în sensul reîncadrării pe postul deținut anterior emiterii acestuia și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data trecerii în rezervă și până la data reintegrării efective;
- obligarea pârâtului la reexaminarea sa în vederea îndeplinirii condițiilor de promovare a concursului;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea demersului judiciar reclamantul redă în cuprinsul cererii conținutul articolului 85 din legea nr.80/1995 și susține că nelegalitatea Ordinului contestat este evidentă față de aplicarea eronată a art.85 alin.1 lit.e) din lege, nefăcându-se dovada vreunei reorganizări sau reducerii funcțiilor din statele de organizare, precum și nici alte nevoi sau motive ale MAI.
Opinează reclamantul că în mod greșit s-a invocat trecerea în rezervă în baza unei sentințe penale prin care s-a dispus anularea unei foi de concurs, invederând că trecerea în rezervă a ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor condamnați prin hotărâre judecătorească la pedeapsa închisorii se face în conformitate cu prevederile art.86 din legea nr.80/1995.
Mai susține reclamantul că nelegalitatea măsurii dispuse prin Ordinul contestat este dată și de nerespectarea procedurii emiterii lui, sens în care solicită a se observa că Ordinul a fost semnat de P. Adjunctul Inspectorului Șef, că au fost aplicate incorect prevederile Codului muncii, sens în care invocă disp.art.55 și 56. Susține că prin raportare la art.57 din Codul muncii, urmare a anulării foii de concurs angajatorul trebuia să procedeze la constatare nulității contractului de muncă, prin acordul părților sau prin sentință judecătorească, însă față de dispoziția alin.3 care prevede că nulitatea poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condițiilor consacrate de lege, se impunea ca angajatorul să procedeze la reexaminarea sa, cu atât mai mult cu cât prin sentința penală nu au fost anulate toate cele 4 probe ale concursului, ci doar una dintre ele.
De asemenea, menționează reclamantul că nu se poate pune în discuție nici o asimilare a Ordinului cu o concediere, câtă vreme nu a fost emisă o decizie în condițiile art.58 din Codul muncii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.53/2003, Lg.80/_ și HG nr.1492/2004.
1.2. Pârâtul și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f. 20-22), formulând apărări procesuale și apărări de fond.
Pe cale de excepție a fost invocată lipsa dovezii calității de reprezentant și prematuritatea/inadmisibilitatea acțiunii, arătându-se că petentul s-a adresat instanței fără ca în prealabil să ia cunoștință de răspunsul formulat în termen de către pârât la plângerea prealabilă pe care era obligat să o depună ori să notifice intenția sa de renunțare la procedură.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii arătând că:
La data de 27.01.2014 a fost transmisă instituției adresa referitoare la certificatul de grefă privind respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 808/18.05.2012 pronunțată în dosarul nr._/2009. Observând în prealabil că referitor la părtile ale căror interese au fost vătămate prin declararea lor ca respinse la examen, ÎCCJ a optat pentru repunerea în drepturile din care au fost decăzute ca urmare a falsurilor săvârșite de inculpați. Desființarea înscrisurilor falsificate, precum si a documentelor întocmite pe baza acestora s-a dispus în temeiul art. 170 raportat la art. 348 C.pr.pen. Actul atacat a fost emis conform art. 85 alin. 1 lit. e la cele ale art. 109 alin. 1 și 2 din legea nr. 80/1995 și la celelalte acte normative indicate care sunt cunoscute cadrelor militare ale M.A.I.
P. restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunilor de corupție prevăzute de legea nr. 78/2000 ce au fost săvârșite de inculpați pe timpul organizării si desfășurării concursului a fost dispusă anularea mai multor înscrisuri, printre care si documentele întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate. Constatându-se cele dispuse de instanță, trecerea în rezervă sau direct în retragere s-a făcut motivat din oficiu în conditiile prevăzute la alin.1 lit. e pentru motive sau nevoi ale MAI, nicidecum la propunerea consiliilor de judecată, în condițiile de la lit. i și j. Dealtfel, și prevederile art. 56 din Codul muncii impun încetarea de drept a raporturilor de serviciu existente ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească definitivă.
Arată pârâtul că în urma plângerilor penale, procurorii DNA-Direcția de combatere a infracțiunilor săvârșite de militari au inițiat cercetări penale privind desfășurarea concursului iar pe perioada acestor activități de notorietate, petentul avea posibilitatea de a-și exercita drepturile, însă nu a ales să se constituie parte în procesul ce a urmat.
Element nou apărut în ordinea juridică si cea socială, hotărârea definitivă-fapt juridic - nu poate fi ignorată de către terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei, deși cunoșteau despre desfășurarea cercetărilor penale, deci nici de către petent, cu atât mai mult de către ISU Dobrogea la care a fost organizat concursul investigat, aceștia fiind cei doi subiecți care au legătură cu documentele întocmite cu prilejul încadrărilor în privința cărora a dispus ÎCCJ.
Menționează pârâtul că așa cum potrivit art. 50 alin.1 din ordinul MAI nr. 600/2005, încadrarea prin Ordin în MAI a fost aprobată și efectuată în urma concursului investigat, motivat de comunicarea hotărârii ÎCCJ, petentului i-a fost comunicat si ordinul a cărui revocare a solicitat-o. Actul de trecere în rezervă a petentului a fost aprobat în conformitate cu prevederile aceluiasi act normativ de către comandantul unității militare, căruia i s-a acordat această competentă tocmai de MAI. Trebuie amintit că principiul legalității care guvernează faza de urmărire penală și cea de judecată reprezintă un imperativ al etapei executării hotărârii, prin prisma consecințelor juridice care se nasc în planul drepturilor și libertăților individului sau al bunurilor acestuia.
Referitor la cererea privind acordarea daunelor morale proporționale, pârâtul arată că petentul trebuia să propună înscrisuri pentru dovedirea existentei și întinderii prejudiciului patrimonial; acordarea acestora este astfel condiționată de stabilirea faptului dacă petentul a obținut sau nu alte venituri salariale în perioada scursă de la data încetării raporturilor de serviciu, acesta nefiind îndreptățit la despăgubiri materiale decât dacă nu a obținut venituri salariale în acest interval de timp sau într-o anumită perioadă ori dacă acestea au fost mai reduce decît cuantumul drepturilor salariale de care ar fi beneficiat dacă ar fi fost cadru activ al ISU Dobrogea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 56 din Legea nr. 53/2003, art. 2, 7 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 1169 C.civ. precum si celelalte norme indicate în actul atacat.
1.3. Prin hotărârea judecătorească pronunțată la 19.05.2014, instanța civilă a constatat natura de contencios administrativ a cauzei, dispunând trimiterea dosarului secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C., fiind înregistrat sub nr._ .
2. Măsurile dispuse de instanța de contencios administrativ pe parcursul cercetării judecătorești.
Instanța – în conformitate cu art.131 c.pr.civ., s-a declarat competentă în soluționarea pricinii, însușindu-și argumentația care a stat la baza hotărârii declinatorii de competență pronunțată de instanța civilă.
La termenul de judecată din 7.10.2014 au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant și prematurității/inadmisibilității acțiunii, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de dezbateri (f.9).
Au fost încuviințate și administrate mijloacele de dovadă propuse de părțile litigante, respectiv înscrisuri: Ordinul Inspectorului Șef nr. 69/14/I-CT din 28.01.2014; procesul verbal încheiat cu ocazia medierii ; sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr._ (depusă în format electronic ); certificat de grefă privind decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și adresa de înaintare a certificatului de grefă către MAI –ISU „Dobrogea”.
3. Tribunalul,
din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
3.1. Premisele declanșării conflictului judiciar.
Reclamantul a fost încadrat la I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în urma promovării concursului de ocupare a posturilor de subofițer operativ si a celor de subofițer operativ și conducător auto din subunitățile de intervenție ale inspectoratelor pentru situații de urgență județene-sesiunea august 2007.
Prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 170 rap. la art. 348 C.pr.pen. anularea a 205 foi de concurs falsificate de la concursul organizat de I.S.U. DOBROGEA în anul 2007, între care se regăsește și cea emisă pe numele reclamantului, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de I.S.U. DOBROGEA în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 205 candidați ale căror lucrări au fost falsificate, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. DOBROGEA a acelor candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată de ÎCCJ-Completul de 5 judecători.
Prin Ordinul inspectorului șef nr. 69/14 /I-CT din 28.01.2014 a Inspectorului Șef al I.S.U. DOBROGEA s-a dispus- începând cu data de 28.01.2014, trecerea în rezervă a reclamantului – subofițer operativ principal la Detașamentul de Pompieri Medgidia din cadrul Grupului 3 de Intervenție Cernavodă.
S-au reținut ca temeiuri de drept ale măsurii dispuse prevederile art. 7 alin.3 din H.G. nr. 1492/2004, art. 85 alin.1 lit. e si art. 109 alin.1 și 2 din Legea nr. 80/1995, Legea-cadru nr. 284/2010, OUG 103/2013, ordinul ministrului nr. 600/2006 și nr. S/214/2011.
Ca motive de fapt s-au reținut prevederile deciziei penale nr. 12/24.01.2014 și sentinței penale nr. 808/18.05.2012 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătându-se că actul pune în aplicare prevederile constând în anularea foii de concurs falsificate de la concursul organizat de I.S.U. DOBROGEA în anul 2007- reclamantul fiind nominalizat în sentință, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant numai cu privire la mențiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. DOBROGEA a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate, de asemenea menționându-se că reclamantul a fost nominalizat în sentința penală nr. 808/18.05.2012.
Cum demersul inițiat de reclamant, pentru conclierea pe cale amiabilă – prin mediere, a rămas fără rezultat, a fost investită instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
3.2. Normele juridice aplicabile. Soluția instanței.
Actul administrativ supus controlului de legalitate al instanței – a fost emis, după cum rezultă din preambulul său, în temeiul prevederilor art. 7 alin. 3 din HG nr. 1492/2004, art. 85 alin.1 lit. e si art. 109 alin.1 și 2 din legea nr. 80/1995, legea-cadru nr. 284/2010, OUG 103/2013, ordinul ministrului nr. 600/2006 și nr. S/214/2011 și a fost motivat în fapt prin raportare la prevederile sentinței penale nr. 808/18.05.2012 pronunțate de Secția Penală a ÎCCJ – în ds._, definitivă prin decizia civilă 12/24.01.2014.
Este îndeobște cunoscut că, pentru a fi valabil, un act administrativ trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- să fie emis de autoritatea competentă și în limitele competenței sale;
- să fie emis în forma și cu respectarea procedurii prevăzute de lege;
- să fie conform cu Constituția și cu actele normative în vigoare;
- să fie conform cu interesul public urmărit de lege.
Controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ asupra Ordinului contestat – prin prisma criticilor aduse de reclamant și a analizei măsurii în care suplinește cerințele de validitate sus menționate relevă următoarele:
Trecerea în rezervă a reclamantului – subofițer operativ principal la Detașamentul de Pompieri Medgidia din cadrul Grupului 3 de Intervenție Cernavodă s-a realizat prin Ordinul Inspectorului Șef nr.969/14/I – CT din 28.01.2014, act emis de organul competent și în limitele competenței sale, semnarea de către prim adjunctul inspectorului șef fiind realizată „ pentru” emitent.
Situația juridică creată prin sentința penală nr. 808/18.05.2012, definitivă prin decizia penală nr. 12/24.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se circumscrie ipotezei reglementate de 85 alin.1 lit. e, teza finală din Legea nr. 80/1995 - pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Afacerilor Interne (potrivit art. 109 alin.1 din Legea nr. 80/1995), prin ordinul contestat realizându-se executarea efectivă a dispozițiilor sentinței penale nr. 808/18.05.2012, prin care s-a dispus inclusiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării reclamantului la I.S.U. DOBROGEA .
Potrivit art. Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare:
Art. 85 (1):Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații: e) când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.
Art. 109 (1): Dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor aparținând Ministerului de Interne și Ministerului Justiției, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării și siguranței naționale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar.
Nu poate fi reținut argumentul de nelegalitate invocat de reclamant referitor la faptul că trecerea în rezervă a cadrelor militare se face numai în baza condițiilor limitativ stabilite de art. 85 din Legea nr. 80/1995, în condițiile în care ordinul contestat nu este emis urmare a ivirii uneia din situațiile prevăzute la art. 85, ci în executarea efectivă a unei sentințe penale obligatorii pentru pârât.
Actul administrativ contestat este motivat în fapt de o manieră suficientă pentru a permite analiza rațiunilor care au determinat luarea măsurii de trecere în rezervă -este vorba, în esență, de anularea documentelor prin care reclamantul a fost încadrat la ISU Dobrogea- iar, pe de altă parte, chiar dacă această situație nu este reglementată explicit în Legea nr. 80/1995, sub aspectul cazurilor de trecere în rezervă, nu se poate susține cu temei că nu s-ar circumscrie tezei finale a reglementării din art.85 lit.e) din lege.
Evident că legiuitorul nu poate da consacrare juridică multitudinii de situații factuale ce impun reglarea raporturilor sociale, însă – astfel cum constant s-a pronunțat literatura de specialitate „ normele se interpretează în sensul aplicării acestora, nu în sensul „ demonstrării imposibilității de aplicare, câtă vreme rațiunea unei norme juridice, de vreme ce a fost edictată, o reprezintă reglarea raporturilor sociale, adică producerea de efecte juridice, ceea ce obligă la un raționament în sensul producerii acestor efecte și nu invers”.
Teza finală a art. 85 alin. 1 lit. e din Lege statuează în sensul posibilității trecerii în rezervă a unei persoane în ipoteza în care motive sau nevoi ale MAPN o impun, fără ca aceste motive să fie enumerate, așa încât prin interpretare poate fi încadrată în acest caz și ipoteza în discuție.
În ceea ce privește opozabilitatea sentințe penale nr. 808/18.05.2012 pronunțată de ÎCCJ-Secția Penală în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată de ÎCCJ-Completul de 5 judecători, instanța reține, cu titlu preliminar, că principiul relativității hotărârii judecătorești - văzut atât sub aspectul efectelor acesteia cât și al lucrului judecat- presupune ca ceea ce a fost judecat să poată fi folosit sau opus numai părților din proces.
Chiar dacă reclamantul nu a fost parte în procedura penală desfășurată, nu se poate ignora situația de fapt stabilită cu caracter irevocabil de către instanțele de judecată, în sensul că reclamantul a fost angajat în baza unei lucrări de concurs falsificate, situație de fapt care s-a stabilit în contradictoriu cu angajatorul său.
Producând o schimbare în ordinea juridică, hotărârea judecătorească este opozabilă și terților de procesul în care s-a pronunțat. Însă, ca urmare a principiului relativității hotărârii judecătorești, față de terți hotărârea respectivă este opozabilă până la momentul la care ei vor demonstra în justiție contrariul celor statuate.
Prin urmare, terții nu pot nega noua ordine juridică creată printr-o hotărâre judecătorească, întrucât opozabilitatea unei hotărâri judecătorești este justificată de considerente de securitate juridică.
Tribunalul reține că actul administrativ reprezintă în fapt executarea dispozițiilor sentinței penale sus-menționate, prin care s-au anulat foile de concurs falsificate de la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în anul 2007, inclusiv cea emisă pe numele reclamantului și actele următoare, inclusiv documentele întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea candidaților ale căror foi de concurs au fost falsificate.
Prin urmare, în aplicarea principiul general de drept accesorium sequitur principale (anularea actului primar atrage anularea și a actului subsecvent, datorită legăturii sale cu primul), în mod corect a procedat instituția publică la emiterea ordinului de trecere în rezervă a reclamantului, câtă vreme actul primar prin care acesta fusese încadrat în funcția respectivă a fost anulat de o instanță penală printr-o decizie definitivă, cu consecințe juridice evidente și asupra actelor subsecvente pretins a fi generat modificări ale raporturilor de serviciu.
Controlul de legalitate al Ordinului contestat relevă că acesta a fost emis cu respectarea condițiilor de validitate impuse de lege, criticile aduse de reclamant prin prisma nesocotirii dispozițiilor Codului muncii fiind neavenite în raport de dispozițiile speciale, derogatorii cuprinse în actele normative în temeiul căruia a fost emis.
P. motivele – de fapt și drept, ce preced, acțiunea dedusă judecății va fi respinsă ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea - formulată de reclamantul D. D. – CNP_, domiciliat în Medgidia, ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul I. P. SITUATII DE URGENTA DOBROGEA AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C., ., nr. 110, județ C., ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Red.Jud.A.N. 22.01.2015
Tehnored.fref.A.N. 26.01.2015/ 4 ex
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 01/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1202/2014.... → |
|---|
