Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Sentința nr. 1526/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1526/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 2357/118/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1526
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.05.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: A. J. N.
JUDECĂTOR: L.-V. M.
GREFIER: A. G.
S-a luat în examinare cererea în anulare ordonanță somație de plată, formulată de reclamanta - debitoare ., cu sediul în București, ., sector 3, îndreptată împotriva sentinței civile nr.717 din data de 28.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, pârâta- creditoare fiind S.C.P. M H. S.R.L, cu sediul în C., .. 2A.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru pârâta creditoare avocat C. P., lipsind reclamantul debitor.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Reprezentantul pârâta creditoare depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, dovada achitării onorariului de avocat, solicitând instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 260 cu referire la art. 258 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Față de dispozițiile art. 244 Cod de procedură civilă instanța constată terminata cercetarea judecătorească și având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, în temeiul disp. art. 392 NCPC acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul pârâtei creditoare formulează concluzii de respingere a cererii în anulare ca nefondată și obligarea reclamantei debitoare la plata cheltuielilor de judecată.
In temeiul art. 395 Cod procedura civila instanța rămâne în pronunțare asupra prezentei cereri.
TRIBUNALUL,
Asupra cererii în anulare de față:
Prin sentința civilă nr. 717/28.02.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de .” SRL, fiind obligată pârâta debitor –. ca în termen de 30 de zile de la comunicarea ordonanței să plătească reclamantei creditor sume de 5281,41 lei reprezentând penalități de întârziere la plata serviciilor de salubrizare. S-a dispus obligarea debitorului . la plata către creditor a sumei de 572 lei- cheltuieli de judecată.
Pentru a emite această hotărâre, judecătorul investit cu soluționarea cererii formulate în procedura ordonanței de plată – consacrată de Titlul IX Cod pr.civ., a reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr._, reclamanta-creditoare S.C. P. M H. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-debitoare S.C. L. R. S.R.L.a solicitat instanței emiterea ordonanței prin care aceasta să fie obligată să plătească următoarele sume:
- 4725,66 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de salubrizare
prestate de către reclamantă pârâtei în perioada august – septembrie 2013 ;
- 4.840,82 lei reprezentând penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenței si până la data de 14.01.2014 ;
- contravaloarea penalităților de 1% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal, de la data de15.01.2014 si până la data stingerii integrale a debitului principal ;
- 1318,92 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/07.10.2013, de penalități de întârziere calculate pentru întârzierea la plată a facturilor fiscale emise în perioada iulie-august 2013,
S-a solicitat de asemenea obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 572 lei.
Parata legal citata a formulat întâmpinare peste termenul de judecată prescris de art. 101o Cod procedură civilă. Solicită respingerea cererii întrucât a achitat debitul.
La termenul de judecată din data de 28.02.2014 reclamanta-creditoare a micșorat câtimea pretențiilor la suma de 5281,41 lei reprezentând penalități de întârziere, ca urmare a achitării de către debitoare la data de 28.01.2014,30.01.2014 a debitului principal precum și a sumei de 1318,92 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/07.10.2013.
Din proba cu înscrisuri administrată, instanța de judecată reține:
Potrivit Titlului IX Cod procedură civilă Procedura ordonanței de plată art. 1013: Domeniu de aplicare (1)Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.(…).
Văzând că:
- Între părțile prezentei cauze s-a încheiat contractul nr._/04.06.2013 având ca obiect colectarea, transportul si depozitarea de către reclamantă a deșeurilor municipale de la locația indicată de către pârâta-debitoare, natura comercială a contractului derivând din calitatea de comerciant a ambelor părți;
- Contractul de prestare a serviciului de salubrizare naște în sarcina beneficiarului obligația de plată a serviciilor facturate în termen de 15 zile de la data primirii facturii, factura necontestată în termen de 5 zile de la data emiterii considerându-se acceptată - art.14.2. din contract;
- neplata la scadență a serviciilor prestate atrage sancțiunea penalităților de întârziere de 1 %/ zi de întârziere, raportate la nivelul debitului, totalul penalităților de întârziere poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate – art.19 din contract;
- Potrivit art. 1.270 Cod civil, sub imperiul căruia a fost încheiat contractul în cauză: Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.;
- Pârâta-debitoare nu a formulat întâmpinare și nu a contestat creanța pretinsă, pasivitate căreia instanța de judecată îi dă semnificația juridică a unei recunoașteri tacite a debitului pretins, conform art.1018 alin.3 Cod procedură civilă;
- Pârâta-debitoare a fost somată anterior sesizării instanței de judecată, în vederea plății debitului, conform art. 1014 Cod procedură civilă,
- Pârâta-debitoare nu face dovada plății la scadența convenită a serviciilor care i-au fost prestate și facturate, probă a cărei sarcina ii revine ca fapt pozitiv, ci, dimpotrivă, din înscrisurile dosarului rezultă că acestea au fost plătite cu întârziere,
- Culpa debitorului este prezumata potrivit disp. art.1.548 cod civil ;
- Debitorul a fost pus in întârziere potrivit art.1.522 alin.3 Cod civil,
Instanța de judecată constată că cererea este întemeiată, reclamanta- creditoare făcând dovada creanței certe, lichide și exigibile pe care o are împotriva pârâtei-debitoare, urmând a emite împotriva pârâtei-debitoare ordonanța de plată pentru suma de 5281,41 lei reprezentând penalități de întârziere la plata serviciilor de salubrizare .
În temeiul art.453 alin.1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a paratei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamanta-creditoare a sumei de 572 lei reprezentând cheltuieli de judecata, constând în: taxa judiciara de timbru si onorariu avocațial.
2. Împotriva acestei ordonanțe, pârâta debitor a formulat cerere în anulare, înregistrată sub nr._ .
Soluția preconizată este de anulare în tot a sentinței civile nr.717/28.02.2014, respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea demersului judiciar, se pornește prin a se invedera că deși la judecata pricinii în fond . a formulat întâmpinare, judecătorul de ordonanță a reținut contrariul, anume că nu a fost contestată creanța, iar în raport de pretinsa pasivitate a reținut că s-a recunoscut tacit debitul pretins, conform art.1018 alin.3 c.pr.civ. Deopotrivă, se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, de vreme ce:
Raportându-ne la particularitățile cauzei și la apărările formulate, cererea dedusă spre soluționare de creditoarea .” SRL nu îndeplinea condițiile de admisibilitate prevăzute de art.1013 C.pr.civ., ceea ce determina cu necesitate pronunțarea unei sentințe de respingere a ei ca inadmisibilă.
Creanța pretinsă de creditoare în sumă de 5.281,41 lei – reprezentând penalități, nu este certă – în accepțiunea art.662 alin.2 C.pr.civ., creditoarea nu a indicat facturile de debit emise și neachitate de ., nu a emis niciodată facturi de penalități corespunzătoare sumei pretinse.
Incerte și neexigibile, penalitățile nefacturate de creditoare nu pot fi valorificate prin procedura ordonanței de plată, date fiind disp.art.155 Cod fiscal și art.6 și 12 din Legea contabilității nr.82/1991 R – în raport de care obligația de plată și scadența acesteia sunt indisolubil legate de întocmirea și valabilitatea unei facturi de penalități.
În egală măsură, cererea nu putea fi admisă și datorită faptului că aceasta necesita administrarea unor probe incompatibile cu procedura specială a ordonanței de plată, constând în interogatoriu și expertiza contabilă, prin care să se lămurească facturile stinse prin plată și faptul că neachitarea restului sumelor pretinse se datorează în principal neemiterii unor facturi corespunzătoare și nu în ultimul rând lămurirea pe deplin a cuantumului corect al penalităților.
3. Tribunalul,
din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.717/28.02.2014, judecătorul de ordonanță a admis cererea reclamantei creditor, astfel cum a fost precizată.
Potrivit alin.1 al art.1023 C.pr.civ: „Împotriva ordonanței de plată prevăzută la art.1021 alin.(1) și (2), debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia”.
Analiza relevă că debitorul . a formulat cererea în anulare în interiorul termenului prevăzut de lege.
Prin definiție, cererea în anulare împotriva hotărârilor pronunțate în „Procedura ordonanței de plată” consacrată în Titlul IX din codul de procedură civilă - se constituie în singura cale de atac, dată fiind inexistența căilor de atac ordinare în contra ordonanței.
Prin art.1013 C.pr.civ. – cu denumirea marginală „ Domeniu de aplicare” fixează clar limitele examinării cererii deduse spre soluționare de reclamantul creditor, deci nu ale judecării cauzei, dispozițiile judecătorului întemeiate pe rolul său activ – art.22 c.pr.civ., fiind strict reduse numai la obținerea de explicații-lămuriri și, eventual a executării voluntare a obligației de către debitor, ceea ce este în perfect acord cu scopul procedurii.
Examinarea cererii implică însă respectarea dispozițiilor de ordin procedural privitoare la citarea părților – sens în care se dispune prin art.1018 și la respectarea dreptului la apărare.
Se observă că instanța investită cu soluționarea cererii având ca obiect ordonanță de plată a dispus citarea debitorului „ conform art.1018 alin.3 C.pr.civ.”, dispoziție legală care obligă debitorul să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, cu mențiunea că în cazul nedepunerii întâmpinării, față de împrejurările cauzei, instanța poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.
Pârâta debitor a contestat creanța pretinsă, prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei, prin fax, la 27.02.2014 (f.38-41).
Potrivit art.1020 – Contestarea creanței:
(1) Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere.
(2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin.(1), iar acestea ar fi admisibile potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.
(3) În cazurile prevăzute la alin.1 și 2, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
Deși pârâta debitor nu a respectat termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării, nu poate fi primită argumentația judecătorul de ordonanță care dă pasivității debitorului semnificația juridică a unei recunoașteri tacite a debitului pretins. Nu se poate susține cu temei că nu se impunea a fi verificate aspectele semnalate de debitor, prin prisma noțiunii de „ declarațiile părților” – la care fac referire disp.art.1021 alin.1 C.pr.civ.
Identificarea raportului juridic obligațional pe coordonatele disp.art.1013 și urm. c.pr.civ, atât în privința obiectului obligației, a probei acestuia, cât și a celorlalte caractere ale creanței relevă că pretenția reclamantei-creditor nu putea fi valorificată în procedura specială a ordonanței de plată, astfel că va fi anulată sentința civilă nr.717/28.02.2014, pentru următoarele considerente:
Deși nu putea fi sancționată cu fine de neprimire cererea dedusă spre soluționare, astfel ca soluția preconizată de debitor - de respingere ca inadmisibilă a cererii să fi fost dispusă, analiza relevă că în raport de apărările/ explicațiile și lămuririle aduse de debitor în argumentarea refuzului de plată a sumei de 5.281, 41 lei – reprezentând penalități de întârziere, creanța pretinsă de creditor nu putea fi valorificată în procedura specială.
Reclamanta creditor a pretins existența unei creanțe certe, lichide și exigibile prin invocarea contractului cu executare succesivă, dar în egală măsură pârâtul în susținerea apărărilor a solicitat administrarea probei cu interogatoriu și expertiză contabilă, mijloace de dovadă prin care să se lămurească facturile stinse prin plată și faptul că neachitarea restului sumelor pretinse se datorează în principal neemiterii unor facturi corespunzătoare și nu în ultimul rând lămurirea pe deplin a cuantumului corect al penalităților.
Judecătorului de ordonanță nu-i este permis să administreze probe, el nu judecă pricina ci, examinează actele, explicațiile și lămuririle părților, sub aspectul temeiniciei cererii și îndeplinirii condițiilor de fond cerute de art.1013 C.pr.civ.
Pentru clarificarea raporturilor obligaționale dintre părți este necesară administrarea de probe, incompatibile cu procedura ordonanței de plată - ce nu se poate substitui procedurii de drept comun.
Pentru considerentele expuse, instanța va dispune anularea ordonanței de plată pronunțată în dosarul_, va respinge excepția inadmisibilității invocată de debitorul ., va respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanței de plată, rămânând deschisă creditoarei intimate calea unui nou demers judiciar, în procedura dreptului comun, în măsura în care părțile nu soluționează diferendul pe cale amiabilă.
În sensul celor menționate va fi admisă cererea dedusă judecății.
În temeiul art.453 c.pr.civ., intimata creditor va fi obligată către debitor la plata sumei de 200 lei – cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta-debitoare ., cu sediul în București, ., sector 3, îndreptată împotriva sentinței civile nr.717 din data de 28.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, pârâtă-creditoare fiind S.C.P. M H. S.R.L, cu sediul în C., .. 2A.
Anulează sentința civilă nr. 717/28.02.2014.
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge cererea.
Obligă creditoarea către debitoare la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.05. 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A.-J. N. L.-V. M.
GREFIER
A. G.
tehnored.jud.A. N.
4 ex./25.06.2014
2com 26.05.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1520/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 752/2014.... → |
|---|
