Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 299/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 299/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 16556/212/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 299

Ședința publică de la 05.02.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. J. N.

JUDECĂTOR A. L. N.

JUDECĂTOR L. V. M.

GREFIER C. G.

S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta petentă B. I. ROMENA SPA ITALIA TREVISO, SUCURSALA BUCURESTI, cu sediul în Italia, Via Nino Bixo nr._ Treviso și sediul Agenției C. în . nr. 148, ., în contradictoriu cu intimatulA. - C. JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORULUI CONSTANTA, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/28.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 16._ .

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 29.01.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.02.2014, când s-au decis următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele :

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta B. I. ROMENA SPA Italia Treviso a solicitat anularea procesului verbal de constatate a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.06.2012 de intimata Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor C., prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 12.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 10 alin lit. b din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor.

În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că între bancă și clientul său, I. L., a fost încheiată convenția de credit nr. ITRQ_/30.04.2010, la data sesizării A. părțile aflându-se în relații contractuale de mai bine de 2 ani.

Ajuns într-un impas financiar și înregistrând restanțe în achitarea debitelor datorate băncii, acesta a solicitat o restructurare a vechiului credit, solicitare aprobată de bancă în virtutea relațiilor contractuale vechi dintre cele 2 părți.

S-a încheiat astfel actul adițional nr._ la convenția de credit menționată potrivit cu care s-a reeșalonat valoarea creditului de 68.044,38 euro, urmând a se rambursa în 277 de rate lunare începând u data de 30.05.2012, ultima rată fiind scadentă în data de 29.05.2035 conform graficului de rambursare.

S-a prevăzut, totodată că rata dobânzii rămâne neschimbată și se calculează lunar la valoarea creditului utilizat, începând cu data primei utilizări până la rambursarea integrală a creditului, se datorează și este scadentă în aceeași zi cu data de scadență a ratelor de credit.

Arată petenta că, în urma încheierii actului adițional, nu s-a modificat dobânda, ci banca a acordat o perioadă de grație de 6 luni, timp în care dobânda aferentă curge și trebuie achitată, fiind reconsiderate numai sumele de achitat cu titlu de debit principal. Prin urmare, debitorul băncii nu s-a aflat în situația de faăt reținută de textul de lege indicat.

În ceea ce privește susținerile intimate din procesul verbal contestat în sensul că debitorul nu cunoștea comisionul de analiză dosar flat de 2,50% se arată că, potrivit convenției de credit încheiate cu acesta, debitorul s-a obligat sp plătească băncii comision de analiză flat 2,50% calculat la valoarea creditului acordat, minim 200 euro și maxim 2000 euro, comision ce este scadent și perceput la momentul semnării convenției și eventualelor acte adiționale.

Se mai precizează de către petentă că, având în vedere dispozițiile art. 11.1 din convenția de credit imobiliar încheiată cu debitorul potrivit cu care referitor atât la existența datoriei cât și la valoarea ei, extrasele de cont constituie dovada suficientă a sumei pe care clientul o datorează băncii, nu se putea reține de către intimată săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 alin. 1 lit. b din OG nr. 21/1992.

Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 21/1992, OG 50/2010, art. 969-970 C.civ.

Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.

La data de 05.11.2012, intimata a depus al dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal: fișă de sesizare/reclamație nr. 1329/16.05.2012 formulată de numitul I. L., act adițional nr. 1/24.11.2011 la convenția de credit nr. ITRQ_/30.04.2010.

Prin Sent.civ. nr_/2012, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plangerii contraventionale ca nefondata.

Pentru a dispune această soluție a reținut prima instanță că prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.06.2012 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 12.000 lei (10.000 și 2000) pentru:

- încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) lit. B din OG 21/1992 privind contractele de credit pentru consumatori, reținându-se în sarcina petentei faptul că, la momentul semnării actului adițional nr. 1 din 24.11.2011 la convenția de credit nr. ITRQ_ din data de 30.04.2010, s-a prevăzut că se percepe comision de analiză dosar flat 2,50% calculat la valoarea creditului acordat, minim 200 euro sau echivalent în ron, comision ce este scadent și perceput la momentul semnării convenției și, dacă este cazul, a eventualelor acte adiționale în funcție de obiectul acestora conform prevederilor legale, însă nu s-a specificat cu exactitate care a fost valoarea acestui comision la 24.11.2011, neinformând debitorul printr-o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale;

- încălcarea prevederilor art. 50 alin. 2 lit. a din OUG nr. 50/2010, reținându-se în sarcina petentei faptul că la momentul semnări actului adițional mai sus amintit nu a informat consumatorul asupra valorii plăților de efectuat după . noi rate a dobânzii aferente creditului, comunicându-i-se o valoare a aratei de 468,3 euro plătibilă la data de 30.05.2012 față de cea care a fost solicitată prin adresa nr. 3185/02.05.2012 de 2119,85 euro.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.

În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 alin. 1 din același act normativ.

În privința temeiniciei procesului-verbal, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că, situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.

Astfel, în ceea ce privește încălcarea art. 10 alin. 1 din OG nr. 21/1992: Drepturile consumatorilor, la încheierea contractului sunt:

b) de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative si condițiile de garanție, indicarea exacta a prețului sau tarifului, precum si stabilirea cu exactitate a condițiilor de credit si a dobânzilor;

Potrivit art. 4.1 lit. b din convenția de credit imobiliar nr. ITRQ_/30.04.2010, costurile percepute de bancă sunt: comision de analiză flat de 2,50% calculat la valoarea creditului acordat, minim 200 euro sau echivalent în ron și maxim 2000 euro sau echivalent în ron, comision ce este scadent și perceput la momentul semnării convenției și a eventualelor acte adiționale.

Potrivit actului adițional nr. 1/24.11.2011, în ceea ce privește art. 4, se menționează costurile percepute de bancă, respectiv comision de analiză flat 2,50% calculat la valoarea creditului acordat, minim 200 euro sau echivalent în ron și maxim 2000 euro sau echivalent în ron, comision ce este scadent și perceput la momentul semnării convenției și a eventualelor acte adiționale, în funcție de obiectul acestora, conform prevederilor legale.

Or, instanța reține că, în cazul de față prin acest act adițional, părțile au convenit reeșalonarea soldului în sumă de 68.044,38 lei, situație în care nu ar fi fost aplicabil comisionul de 2,50% din valoarea creditului prevăzut doar pentru acordare credit.

Se impunea a se preciza în mod clar dacă și în cazul altor acte adiționale, indiferent de obiectul acestora, petenta urma să perceapă același comision ca în cazul încheierii unui contract de credit și la ce valoare se calculează cuantumul acestuia de 2,5%.

Împrejurarea că, potrivit normelor interne ale băncii, comisionul de analiză se percepe de fiecare dată când se va efectua o modificare contractuală, respectiv la prelungirea valabilității creditelor, la suplimentarea facilităților de credit, la rescadențarea creditelor sau în cazul acordării de noi perioade de grație pentru facilitățile de credit în sold, nu este de natură a conduce la o altă concluzie.

Existența acestei contravenții se analizează prin raportare la clauzele contractuale și nu raportat la normele interne ale băncii ce nu au fost inserate în contractul încheiat de părți.

Cu privire la încălcarea art. art. 50 alin. 2 lit. a din OUG nr. 50/2010, instanța reține că potrivit acestui text de lege

Consumatorul este informat, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în legătură cu orice modificare a ratei dobânzii aferente creditului.

(2)Informațiile cuprind următoarele:

a) valoarea plăților de efectuat după . noii rate a dobânzii aferente creditului.

Or, se observă că, astfel cum chiar petenta a recunoscut în adresa comunicată intimatei, dobânda la data semnării actului adițional era de 6,341%, iar la data convenției de credit dobânda era de 5,41% (file 24). Raportat la acest aspect, petenta nu a făcut dovada comunicării către cealaltă parte contractantă a valorii plăților ce urmau a fi efectuate și calculate prin raportare la dobânda existentă la data semnării actului adițional.

În concluzie, pentru toate aceste considerente, instanța constată că existența faptelor reținute în sarcina petentei este dovedită, iar aceaste fapte întrunesc elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul verbal contestat.

În temeiul art.34 din OG nr.2/2001, procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum minim respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, deoarece petenta nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei imputate, ținând seama și consecințele care se pot produce.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 22.05.2013.

În motivare recursului se invedereaza de catre recurenta – petenta ca hotararea instantei de fond este nelegala intrucat, in speta dedusa judecatii nu s –a procedat la modifcarea dobanzii, ci numai la reesalonarea debitului datorat bancii, in urma solicitarii domnului I. L. de acordarea a unei perioade de gratie de 6 luni .

Prin urmare, debitorul bancii nu s –a aflat in situatia de fapt retinuta de textul de lege, art 50 alin 2 din OUG 50/2008, pentru simplul motiv ca timp de doi ani, d.nl I. L. a achitat debitele datorate Bancii, modul de calcul al dobanzii a ramas neschimbat in urma semnarii Actului Aditional din data de 24.11.2011, iar clauzele contractuale au fost cunoscute inca din data de 30.04.2010 de ambele parti .

Se mai invedereaza ca, in cauza nu exista grad de pericol social al faptei, motivat de imprejurarea ca intre parti nu s –au aplicat clauzele contractuale convenite de aceasta, ca legea care le guverneaza raporturile . Mai mult, partile au solutionat pe cale amiabila litigiul dintre ele, incheind Actul Aditional nr 2/ 20.06.2012 si semnand adresa nr 3838/2.07.2012.

F. de cele invederate, apreciaza ca in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale contraventiei, ca nu exista fapta ilicita si nici pericolul social spre a fi aplicata sanctiunea amenzii contraventionale .

In situatia in care se va trece peste sustinerile aratate, solicita a se avea in vedere ca agentii constatatori nu au respectat dispozitiile art 31 alin 3 din OG 2/2001, stabilind sanctiuni disproportionat de mari in raport de imprejurarile de fapt, de scopul urmarit de clientul Bancii ( exonerare de la plata obligatiilor contractuale (, de circumstantele personale ale contravenientului, dar si de cele ale Clientului Bancii, care a solicitat si primit reesalonarea creditului restant .

De asemenea, sanctiunea stabilita este disportionat de mare in raport cu pretinsul grad de pericol social al faptei, care in opinia personala, apreciaza ca nu exista .

In drept, art 304 ind 7,8, 9 c proc civ .

In dovedire: inscrisuri.

A anexat: adresa nr 3616/8.06.2012, act aditional nr 2/20.06.2012, dovada de comunicare, adresa nr 3838/2.07.2012 .

Desi legal citata intimata nu a depus intampinare .

Procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă se rețin următoarele:

Prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.06.2012 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 12.000 lei (10.000 și 2000) pentru:

In ceea ce priveste criticile formulate de recurenta, Tribunalul va retine ca acestea se circumscriu sub doua aspecte: 1) acela al temeiniciei faptei contraventionale retinute in sarcina sa de agentul constatator si 2) a individualizarii sanctiunii aplicate in raport de circumstantele personale si cauzale ce puteau fi aplicabile prin prisma aprecierii aplicarii in cauza a dispozitiilor art 31 alin 1 din OG 2/2001 .

1.Astfel, in ceea ce priveste critica recurentei - petente sub aspectul temeiniciei contraventiei retinute in sarcina prin raportare la dispozitiile art 10 alin 1 din OG 21/1992 si art 50 alin 2 din OUG 50/2010, Tribunalul va retine ca in mod corect instanta de fond a facut o analiza a situtiei de fapt retinute in sarcina sa .

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta are în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

Însa în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

In raport de incalcarea dispozitiilor art 10 alin 1 din OG 21/1992, se va avea in vedere ca revenea bancii obligatia legala ca la oferirea pachetelor de creditate sa arate clientilor( consumatorilor ) pe cele de redactare explicita a contractului, astfel incat clauzele si conditiile sa fie pe deplin intelese si acceptate de catre beneficiar .

Potrivit dispozitiilor legale de mai sus, legiuitorul a stabilit clar si fara putinta de tagada care sunt obligatiile consumatorului la incheierea contractelor, respectiv: „ de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative si conditiile de garantie, indicarea exacta a pretului sau tarifului, precum si stabilirea cu exactitate a conditiilor de credit si a dobanzilor . „

Instanta de fond sub acest aspect, retine in considerentele sale si in analiza incidentei legale in raport de conditiile de creditare ca, potrivit art 4.1 lit b din conventia de credit imobiliar nr. ITRQ_/30.04.2010, costurile percepute de bancă sunt: comision de analiză flat de 2,50% calculat la valoarea creditului acordat, minim 200 euro sau echivalent în ron și maxim 2000 euro sau echivalent în ron, comision ce este scadent și perceput la momentul semnării convenției și a eventualelor acte adiționale.

Potrivit actului adițional nr. 1/24.11.2011, în ceea ce privește art. 4, se menționează costurile percepute de bancă, respectiv comision de analiză flat 2,50% calculat la valoarea creditului acordat, minim 200 euro sau echivalent în ron și maxim 2000 euro sau echivalent în ron, comision ce este scadent și perceput la momentul semnării convențieiși a eventualelor acte adiționale, în funcție de obiectul acestora, conform prevederilor legale.

Sub aspectul costurilor efective ale creditului, se va retine ca in raport de noile conditii prevazute in actul aditional, partile au convenit reeșalonarea soldului în sumă de 68.044,38 lei, situație în care nu ar fi fost aplicabil comisionul de analiza flat 2,50% din valoarea creditului, comision ce era scadent si perceput la momentul semnarii Conventiei, ci acesta se impunea a fi perceput in raport de valoarea creditului reesalonat si care facea obiectul actului aditional .

Astfel, se impunea a se preciza în mod clar dacă și în cazul altor acte adiționale, indiferent de obiectul acestora- adica inclusiv al celor ce aveau in vedere reesalonarea creditarii initiale sau alte acte aditionale de alta natura, petenta urma să perceapă același comision ca în cazul încheierii unui contract de credit și la ce valoare se calculează cuantumul acestuia de 2,5%.

Existența acestei contravenții se analizează prin raportare la clauzele contractuale și nu raportat la normele interne ale băncii ce nu au fost inserate în contractul încheiat de părți, norme ce nu pot fi opuse clientilor si pentru care drepturile sunt instituite in contractul in care este parte .

In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art 50 alin 2 lit a din OUG 50/2010, instanta de fond in mod corect a retinut ca potrivit textului de lege: „ consumatorul este informat, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în legătură cu orice modificare a ratei dobânzii aferente creditului.

(2)Informațiile cuprind următoarele:

a) valoarea plăților de efectuat după . noii rate a dobânzii aferente creditului.”

Or, corect retine instanta de fond ca, petenta a recunoscut în adresa comunicată intimatei, ca dobânda la data semnării actului adițional era de 6,341%, iar la data convenției de credit dobânda era de 5,41% (f24). Raportat la acest aspect, petenta nu a făcut dovada comunicării către cealaltă parte contractantă a valorii plăților ce urmau a fi efectuate și calculate prin raportare la dobânda existentă la data semnării actului adițional.

In raport de critica petentei – recurente potrivit careia faptele contraventionale retinute in sarcina sa nu se mai puteau aprecia ca avand in vedere faptul ca situatia consumatorului s –a remediat odata cu incheierea actului adtional nr 1/24.11.2011, Tribunalul va avea in vedere ca potrivit conditiilor instituite prin acesta si in raport de situatia anterioara, aspectele pot viza doar aspecte de individualizare a sanctiunii si nu de temeinicie a faptei contraventionale – fapta care se circumscrie situatiei anterioare .

2. Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.

Astfel, in ceea ce priveste critica petentei – recurente privind individualizarea sanctiuni aplicate, Tribunalul va retine ca, in cauza se poate aprecia ca pot fi avute in vedere criteriile prevăzute de art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .

În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.

Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.

Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.

Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.

Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.

In cauza pendinte, se va aprecia ca masura punitiva luata fata de petenta este mult disportionata in raport de cauza concreta in care s –a savarsit contraventia, si care nu a avut la baza o culpa contractuala a bancii data de modalitatea defectuasa de incheiere a contractelor de creditare, ci a avut in vedere o legislatie inadecvata.

In aceasta situatie, apreciaza ca sanctiunea amenzii aplicate este drastica, fapt pentru care va dispune inlocuirea acesteia cu masura AVERTISMENTULUI .

Prin urmare, în temeiul disp. art. 312 c.proc.civ, va admite recursul, va modifica sentinta recurata, in sensul ca va admite in parte plangerea in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii cu Avertismentul .

Ca urmare a individualizarii sanctiunii contraventionale aplicate, Tribunalul va dispune restituirea amenzii aplicate in cuantum de 11.000 lei, individualizata prin: suma de 10.000 lei achitata cu OP 1/26.06.2012 si suma de 1000 lei achitata cu OP 1/12.06.2012 .

In ceea ce priveste obligarea la plata cheltuielilor de judecata, Tribunalul va retine ca va retine ca suma de 2000 lei achitata conform facturii nr 034/26.06.2012, in raport de munca prestata si apararea exercitata, onorariul achitat avocatului este unul disproportionat.

Desi se poate considera ca in raport de dispozitiile art 36 alin 1 din Legea 51/1995, rep « Contactul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului.”, in cauza nu se poate retine ca instanta intervine in mandatul dat de client avocatului sau, ci doar cuantifica prestatia acestuia in raport de onorariul achitat si munca depusa, aspect permis de dispozitiile instituite de art 274 alin 3 C proc civ

Potrivit art.274 alin.(3) C.pr.civ.,se permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, situatie menită să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.

În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

In considerarea celor retinute mai sus si raportat la dispozitiile art 274 alin 1 cu ref la alin 3 C proc civ, instanta va dispune reducerea onorariului de avocat de la cuantumul de 2000 lei achitat cu factura nr. 034/26.06.2012 la cuantumul de 1000 lei apreciat a fi rezonabil in raport de munca depusa, apararile efectuate si complexitatea dosarului .

Pe cale de consecinta si in concordanta cu dispozitiile art 274 alin 1 C proc civ, va obliga recurenta – intimata catre intimata - petenta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul promovat de recurenta petentă B. I. ROMENA SPA ITALIA TREVISO, SUCURSALA BUCURESTI, cu sediul în Italia, Via Nino Bixo nr._ Treviso și sediul Agenției C. în . nr. 148, ., în contradictoriu cu intimatulA. - C. JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORULUI CONSTANTA, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/28.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 16._ .

Modifică sentința recurată, în sensul că:

Admite în parte plângerea formulata de petentă B. I. ROMENA SPA ITALIA TREVISO, SUCURSALA BUCURESTI, cu sediul în Italia, Via Nino Bixo nr._ Treviso și sediul Agenției C. în . nr. 148, ., în contradictoriu cu intimatulA. - C. JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORULUI CONSTANTA, cu sediul in mun Constanta, . bis, jud Constanta ..

Înlocuiește amenda aplicată prin procesul verbal cu sancțiunea „avertisment”.

Dispune restituirea amenzii în cuantum de 1.000 lei achitată cu O.P. 1/12.06.2012 și 10.000 lei achitată cu O.P. 1/26.06.2012.

Obligă intimata la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 05.02.2014.”

P., Judecator Judecator,

A. J. N. A. L. N. L. V. M.

Grefier,

C. G.

jud.fond. A.U.

Tehnored. Jud.L.V.M./ 2 ex./

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 742/2014....		Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1520/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 299/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 299/2014. Tribunalul CONSTANŢA