Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 742/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 742/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 32525/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 742
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție ._, formulat de apelanta intimată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul procesual în C., ., nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3388/26.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apelanta a depus precizări scrise și delegație de reprezentare, după care;
Instanța constată că nu au fost solicitate probe noi în apel.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.12.2013 sub nr._, petenta . a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție seria CTA_/24.10.2013, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINSTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a depus declarațiile fiscale impuse de prevederile legale, cu excepția lunii iunie 2013, când din eroare a omis să declare taxa pe valoare adăugată de 4729 lei, sumă pe care însă a achitat-o la data de 24.07.2013.
Petenta a susținut că sancțiunea amenzii nu este proporțională cu gravitatea faptei, fiind încălcate dispozițiile art. 21 din O.G. nr 2/2001.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție, fișa de cont pentru operațiuni diverse analitică pe luna ianuarie 2013.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, și a precizat că faptele săvârșite în domeniul fiscal sunt de o anumită gravitate având în vedere că este vorba de sume ce se cuvin bugetului statului.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 3388/26.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisa în parte plângerea formulată de petenta ., împotriva procesului-verbal de contravenție seria CTA_/24.10.2013, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINSTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., s-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale aplicate petentei în cuantum de 1000 lei cu avertismentul.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție seria CTA_/24.10.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 219 alin. 1 lit. b) și art. 219 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003 completată și modificată, retinandu-se că, din verificările efectuate la data de 24.10.2013, petenta nu a depus declarația D 300 aferentă lunii iunie.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Potrivit art. 219 alin. 1 din OG nr 92/2003, „Constituie contravenții următoarele fapte: b) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume;”.
Art. 219 alin. 2 „Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel: d) (…) cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), g)-m)”. Art. 81 alin. 1 „Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.”
Totodată, potrivit art. 29619 alin. 1 din Codul fiscal, „Persoanele fizice și juridice prevăzute la art. 2963 lit. e), la care își desfășoară activitatea sau se află în concediu medical persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) și b), și entitățile prevăzute la art. 2963 lit. f) și g) sunt obligate să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuțiile, Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate.”(4) „Declarația prevăzută la alin. (1) se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanță, pe portalul e-România.” (5) „Prin excepție de la prevederile alin. (4), până la data de 1 iulie 2011, declarația prevăzută la alin. (1) se poate depune la organul fiscal competent sau la oficiile acreditate de Ministerul Finanțelor Publice, în format hârtie, semnat și ștampilat, conform legii, însoțit de declarația în format electronic, pe suport electronic.”
Prin urmare, petenta avea obligația să depună declarația D 300 pentru luna iunie, aspect recunoscut de altfel și de către aceasta, si, având în vedere că nu s-a conformat în termenul legal acestei obligații, în mod legal petenta a fost sancționată contravențional.
Cu toate acestea, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că amenda contravențională în cuantumul de 1000 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit fișei de cont, petenta a înregistrat în data de 24.07.2013 TVA de 4729 lei, astfel încât nedepunerea în termenul legal a declarației 300 reprezentând decont de taxă pe valoarea adăugată nu prezintă un pericol social ridicat care să justifice amenda în cuantum de 1000 lei, considerente pentru care instanța a constatat că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat însă sancțiunea contravențională a fost neproporțional aplicată, motiv pentru care plângerea contravențională formulată urmează să fie admisă în parte, cu consecința înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca instanta de fond, solutionand cauza, nu s-a aplecat indeajuns asupra materialului probator administrat in cauza, pronuntand o hotarare netemeinica, faptele savarsite si constatate in domeniul fiscal fiind de o anumita gravitate, astfel incat sanctiunea aplicata trebuie sa fie corespunzatoare si proportionala. A mai aratat ca o transformare a amenzii in avertisment nu este posibila in speta de fata, data fiind gravitatea faptei.
Intimata petenta a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”. Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Prin procesul-verbal de contravenție seria CTA_/24.10.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 219 alin. 1 lit. b) și art. 219 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003 completată și modificată, retinandu-se că, din verificările efectuate la data de 24.10.2013, petenta nu a depus declarația D 300 aferentă lunii iunie.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat in mod corect că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, corect s-a constatat că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Potrivit art. 219 alin. 1 din OG nr 92/2003, „Constituie contravenții următoarele fapte: b) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume;”.
Art. 219 alin. 2 „Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel: d) (…) cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), g)-m);”
Art. 81 alin. 1 „Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.”
Totodată, potrivit art. 29619 alin. 1 din Codul fiscal, „Persoanele fizice și juridice prevăzute la art. 2963 lit. e), la care își desfășoară activitatea sau se află în concediu medical persoanele prevăzute la art. 2963 lit. a) și b), și entitățile prevăzute la art. 2963 lit. f) și g) sunt obligate să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuțiile, Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate.”(4) „Declarația prevăzută la alin. (1) se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanță, pe portalul e-România.” (5) „Prin excepție de la prevederile alin. (4), până la data de 1 iulie 2011, declarația prevăzută la alin. (1) se poate depune la organul fiscal competent sau la oficiile acreditate de Ministerul Finanțelor Publice, în format hârtie, semnat și ștampilat, conform legii, însoțit de declarația în format electronic, pe suport electronic.”
Prin urmare, petenta avea obligația să depună declarația D 300 pentru luna iunie, aspect recunoscut de altfel și de către aceasta, si, având în vedere că nu s-a conformat în termenul legal acestei obligații, în mod legal petenta a fost sancționată contravențional.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, corect instanta a retinut că amenda contravențională în cuantumul de 1000 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit fișei de cont, petenta a înregistrat în data de 24.07.2013 TVA de 4729 lei, astfel încât nedepunerea în termenul legal a declarației 300 reprezentând decont de taxă pe valoarea adăugată nu prezintă un pericol social ridicat care să justifice amenda în cuantum de 1000 lei, considerente pentru care instanța a constatat că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat însă sancțiunea contravențională a fost neproporțional aplicată, motiv pentru care plângerea contravențională formulată urmează să fie admisă în parte, cu consecința înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că nu au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, insa înlocuirea amenzii cu avertismentul este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta intimată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul procesual în C., ., nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3388/26.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. M. B.
Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./30.10.2014/4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 775/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 299/2014.... → |
|---|
