Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 893/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 893/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 9540/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 893
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.03.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. - V. M.
GREFIER: A. G.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect contestație act administrativ fiscal formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta P. M. M. - DIRECȚIA GENERAL ECONOMICĂ PRIN PRIMAR.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța pentru a da posibilitatea pârâtei de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.03.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia C. Administrativ si Fiscal sub nr_, contestatoarea . in contradictoriu cu intimate PRIMARIA M. M. – DIRECTIA GENERAL ECONOMICA PRIN PRIMAR a solicitat anularea Dispozitiei nr_/07.06.2013 si pe cale de consecinta anularea deciziei de impunere nr_/19.03.2012 si a instiintarii de plata nr_/20.03.2012.
In fapt, la data de 21.03.2012 a primit din partea paratei, decizia de impunere nr_/19.03.2012 si instiintarea de plata nr_/20.03.2012, ce stabileau in sarcina societatii obligatia de plata a sumei de 4000 lei cu titlu de taxa de paragina calculată pentru perioada 1.05.2011 – 10.05.2011 .
Considera contestatoarea ca cele doua acte administrative fiscale sunt nule avand in vedere ca pe rolul Curtii de Apel Constanta se afla la momentul emiterii lor, in curs de judecata dosarul nr_, dosar ce avea ca obiect anularea partiala a HCL 183/2010, respectiv- anularea taxei verde, a taxei de paragina si a taxei de promovare a turismului. Actiunea a fost promovata de Prefectul Judetului Constanta – dosarul fiind solutionat irevocabil la data de 03.09.2012 .
Apreciaza aceasta ca nu are relevanta sustinerea paratei potrivit careia recursul a fost respins ca tardiv, intrucat acesta suspenda de drept executarea HCL 183/2010 pana la solutionarea lui, indifferent de solutia pronuntata de instanta, singura conditie fiind aceea de a fi introdus ( sa existe ) .
Astfel, la data emiterii deciziei de impunere si a instiintarii de plata, recursul impotriva solutiei pronuntata de instanta de fond era introdus, drept pentru care dispozitiile HCL –ului nr 183/2010 erau suspendata de drept in ceea ce priveste aplicarea taxei de paragina, iar emiterea actelor administrative fiscale enuntate este facuta cu nerespectarea legislatiei in vigoare .
Un alt doile aspect vizeaza faptul ca parata nu a analizat si nu a solutionat partea a doua a contestatiei formulate prin care sustineau ca emiterea deciziei de impunere si a instiintarii de plata aferente este nefondata si nedovedita .
Prin dispozitia pronuntata, parata a solutionat doar exceptia nulitatii si nu a intrat pe fondul contestatiei, neargumentand in niciun fel respingerea motivelor invocate .
In acest contest, societatea nu isi poate explica temeiul legal in baza caruia a fost calculate taxa de paragina pana la data de 10.05.2011 avand in vedere ca nota de constatare este intocmita la data de 1.05.2011, iar pozele anexate poarta data de 02.05.2011, respectiv 22.03.2011( poze ce nu pot constitui proba intrucat pot fi falsificate nefiind realizate cu un aparat omologat ) .
Mai mult, prin Nota de Constatare nr 02/01.05.2011 ce nu le –a fost comunicata niciodata, contestatoarea apreciind ca este nula de drept, intrucat la data emiterii acesteia HCL 183/2010 era suspendata fiind atacata legalitatea acesteia in justitie .
Este adevarat ca nota de constatare nu este act administrativ fiscal, dar cu siguranta este un act care produce consecinte juridice, iar in cazul de fata este un act emis in baza unei hotarari a Consiliului Local a caror prevederi erau suspendate la data emiterii sale .
Se mai invedereaza ca nu pot explica situatia in care agentul constatator a realizat situatia degadata a imobilului pe data de 1.05.2011 insa pe baza unor poze realizate la data de 2.05.2011, iar societatea datoreaza taxa de paragina pana pe data de 10.05.2011. De altfel, pozele atasate de parata nu pot constitui material probatoriu intucat acestea sunt slabe calitativ, imaginile nu sunt clare, fotografiile nefiind realizate cu un aparat omologat si nu pot demonstra ca imobilul mentionat era in paragina, ci din contra demonstreaza ca acolo avusesera loc o lucrare si se debarasa locul .
Din cele mentionate de parata, respective ca “ taxa de paragina a fost calculate pentru perioada 1-10 mai 2011 in baza notelor de constatare nr 2/01.05.2011 si nr 7/11.05.2011 prin care s –a constatat ca obiectivul se afla in stare de paragina, respective au fost efectuate lucrari, nemaiavand aspectul constatat la 1.05.2011 “, se intelege foarte clar ca de fapt parata a constatat doar pentru data de 1.05.2011 starea de paragina a obiectivului si care pana la data de 11.05.2011, data efectuarii unui nou control, s –a constatat ca au fost efectuate lucrarile de ameliorare, nefiind resposabili in continuare de plata acestei taxe .
In conformitate cu HCL 183/2010 taxa de paragina se incaseaza de la personae fizice si juridice care detin in proprietate constructii lasate in paragina, care indeplinesc SIMULTAN urmatoarele conditii :” - detin in proprietate constructii cu caracter comercial lasate in paragina ; - in perioada 1.05- 30.09 nu desfasoara in aceste cladiri activitati economice conform obiectivului de activitate si destinatiei ; - nu au luat masuri de conservare adecvate pana la data de 1.05.2011 afectand astfel imaginea zonei . “
Arata ca, tocmai pentru a evita un abuz din partea Primariei Mun M., prin adresa societatii nr 51/10.05.2011 si nr 58/16.05.2011, a adus la cunostinta acesteia ca au luat masurile necesare si utile de conservare a imobilului Restaurant Razelm, atasand poze in acest sens .
Astfel, societatea a incheiat la data de 30.03.2011 contractul de prestari servicii nr 18 cu . prin care a efectuat lucrari de reparatii fatade, inlocuire geamuri, vopsit tamplarie, reparatii elemente de arhitectura exterioara, igienizare si intretinere spatii verzi si eliberarea gunoiului aferent, toate aceste lucrari fiind executate in termenul legal, pe data de 1.05.2011 fiind incheiat intre societatea si . procesul – verbal de receptie pentru termninarea lucrarilor .
La cele doua adrese comunicate Primariei nu au primit un raspuns, desi aceasta avea obligatia sa o faca, ceea ce inseamna ca si –a insusit punctul lor de vedere.
Activul ce face obiectul deciziei de impunere nr_/19.03.2011 a fost cumparat de societate in anul 2008, . de degradare prin neutilizarea acestuia in perioada 1995-2008 de catre proprietarii anteriori, respectiv Statul R. prin FPS, actionarul majoritar al . ulterior de catre . SA .
Starea de degradare a fost accentuată de inundarea zonei datorita faptului ca sistemul de evacuare al lacului limitrof locatiei nu a fost functional, fapt imputabil administratiei locale .
In momentul achizitionarii activului mentionat, societatea nu a avut ca si obiectiv utilizarea acestuia conform destinatiei sale initiale, respectiv alimentatie publica, fiind total impropriu pentru o astfel de destinatie – ci sa – l foloseasca ca si spatiu de depozitare – iar la momentul actual avand o alta destinatie .
Mai arata reclamanta ca desi au contestat decizia de impunere nr_/19.03.2012 inca de pe data de 03.04.2012 parata a solutionat contestatia cu mare intarziere, desi in conformitate cu dispozitiile art 70 C proc fisc – avea obligatia solutionarii . 45 de zile de la inregistrare .
In drept, art 218 C proc fisc .
In dovedire: inscrisuri .
A anexat: inscrisuri ( f 11-30) .
In conformitate cu dispozitiile art 201 alin 2 c proc civ cu ref la art 205 C proc civ, parata a formulat si depus intampinare ( f33-35) prin care solicita respingerea contestatiei ca nefondata.
In motivare se invedereaza ca la data de 21.03.2012 contestatorea a primit din partea Primariei Mun M. – Directia Economica, decizia de impunere nr_/19.03.2012 si instiintarea de plata nr_/20.03.2012, ce stabilesc in sarcina acesteia ca obligatie de plata suma de 4000 lei cu titlu de taxa de paragina calculată pentru perioada 1.05._11 .
Se sustine de catre contestatoare ca cele doua acte administrative fiscale mai sus precizate sunt nule de drept avand in vedere faptul ca pe rolul Curtii de Apel Constanta se afla la momentul emiterii celor doua acte, in curs de judecata dosarul nr_ ce avea ca obiect anulare partiala HCL 183/2010, cauza solutionata definitive si irevocabil la data de 3.09.2012.
In sustinerea acestei teorii contestatoarea invoca dispoz art 3 alin 1 din Lg 554/2004, “ Prefectul poate ataca … in fata instantei de contencios administrative, actele emise de autoritate publica locala, daca le considera nelegale “, iar in conformitate cu alin 3 al aceluiasi articol “ pana la solutionarea cauzei, actul atacat conform alin 1, este suspendat de drept . “ . “ art 20 alin 2 din Legea 554/2004 prevede faptul ca “ recursul suspenda executarea “ .
In fapt, Directia Generala Economica din cadrul Primariei Mun M. a fost sesizata prin contestatia nr 27/3.04.2012 si iregistrata la Primaria mun M. sub nr_/04.04.2012 sa solutioneze cererea privind anularea deciziei de impunere nr_/19.03.2012 si a instiintarii de plata nr_/20.03.2012. Contestatia a fost depusa in termenul prevazut de art 207 C proc fisc, iar din analiza documentelor aflate la dosar s –a constatat ca :” Decizia de impunere nr_/19.03.2012 si instiintarea de plata nr_/20.03.2012 au fost emise cu respectarea legislatiei in vigoare, dupa termenul de recurs . De altfel, recursul promovat de Prefectul Judetului Constanta la data de 09.03.2012 a fost respins ca tardiv formulat .
La data de 1.05.2011 pe rolul Tribunalului Constanta se afla dosarul nr_ avand ca obiect anularea mai multor Hotarari ale Consiliului Local M., printre care si HCL 183/2010, cerere formulata de Prefectul Judetului Constanta, dosar solutionat definitiv si irevocabil prin decizia civila nr 1233/26.10.2011 prin care s –a respins ca nefondat recursul formulat de Prefect, Hotararile Consiliului Local ramand in vigoare .
Intocmirea notei de constatare la o data la care Hotararea Consiliului Local M. era suspendata nu atrage nulitatea acesteia, nota nefiind act administrativ fiscal.
Taxa de paragina a fost calculată pentru perioada 1-10 mai 2011 in baza notelor de constatare nr 2/1.05.2011 si nr 7/11.05.2011 prin care s –a constatat ca obiectivul se afla in stare de paragina, respectiv au fost efectuate lucrari, nemaiavand aspectul constatat la data de 1.05.2011.”
Apreciaza intimata ca, in aceste conditii nu are relevanta sustinerea contestatoarei cum ca, la data emiterii deciziei de impunere nr_/19.03.2011 si a instiintarii de plata nr_/20.03.2012, recursul impotriva solutiei de fond din dosarul nr_ era introdus – drept pentru care HCL 183/2010 era suspendata in ceea ce priveste aplicarea taxei de paragina, iar emiterea actelor administrative fiscale enuntate este facuta fara respectarea legislatiei in vigoare – aparand atat ca fiind nelegala cat si nefondata .
In ceea ce priveste sustinerea contestatoarei potrivit careia nota de constatare nr 2/1.05.2011 nu le –a fost comunicata niciodata si in acest sens este nula de drept, intrucat la data emiterii acesteia HCL 183/2010 era suspendata de drept fiind pe rol dosarul nr_ , solutionat definitive si irevocabil, asa cum parata a precizat atat in preambulului deciziei de impunere nr_/19.03.2011 cat si in Dispozitia nr_/07.06.2011, prin decizia nr 1233/26.10.2011 a Curtii de Apel Constanta – ori acest dosar nu face obiectul prezentei situatii intrucat acesta are ca obiect anularea a HCL 178-219/2010, ori in speta este vorba de HCL 183/2010, decizia pronuntata de Curtea de Apel Constanta in recursul declarat este decizia nr 1918/CA/2012 pronuntata in dosarul nr_ .
In raport de cele invederate si raportat la dispozitiile art 216 C proc fisc, solicita respingerea actiunii ca netemenica si nefondata .
In dovedire: inscrisuri .
A anexat: Inscrisuri( f 37-93).
La dosar, in raport de dispozitiile art 201 alin 2 C proc civ, contestatoarea a formulat si depus raspuns la intampinare, aratand ca nu are relevanta sustinerea paratei potrivit careia recursul a fost respins ca tardiv, intrucat prin declararea recursului era suspendata de drept executarea HCL 183/2010 pana la solutionarea lui, indiferent ca ulterior ar fi fost respins sau nu ca tardiv, nefondat, singura conditie fiind doar aceea dea fi introdus ( sa existe ) .
Astfel, la data emiterii actelor fiscale, recursul impotriva solutiei de fond era introdus, drept pentru care dispozitiile cuprinse in HCL 183/2010 erau suspendate in ceea ce priveste aplicarea taxei de paragina, iar emiterea actelor administrative fiscale a fost facuta cu nerespectarea legislatiei in vigoare .
In ceea ce priveste nota de constatare nr 02/1.05.2011, apreciaza contestatoarea ca neinteleasa sustinerea intimatei potrivit careia, in dispozitia privind respingerea contestatiei formulate de societate, la fila 2 alin 3, chiar aceasta sustine faptul ca “ la data de 1.05.2011 pe rolul Tribunalului Constanta se afla dosarul nr_ avand ca obiect anularea mai multor hotarari ale consiliului Local M., printre care si HCL 183/2010, cerere formulata de Prefectul Judetului Constanta, dosar solutionat definitiv si irevocabil prin Decizia Civila nr 1233/26.10.2011 .
Invedereaza contestatoarea ca in ceea ce priveste HCL 183/2010 au existat doua cereri in anulare, respective doua dosare diferite, fiind atacate pentru motive diferite . Asadar, a existat dosarul nr_ cand au fost atacate mai multe hotarari ale Consiliului Local M., cat si dosarul nr_ in care a fost atacata strict HCL 183/2010 .
Astfel, la data emiterii acestei note de constatare, HCL 183/2010 era suspendata ca si aplicabilitate privind taxa de paragina, intrucat la data de 1.05.2011 se afla in fata instantei cererile in anulare a acestei hotarari .
Apreciaza ca, in aceste conditii, emiterea actelor administrative fiscale pentru perioada in care efectele HCL 183/2010 erau suspendate nu poate fi aplicabila in situatia sa .
Analizand actele si lucrarile dosarul prin prisma probatoriului administrat in cauza, Tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit art.1 alin.1 din L.nr.554/2004- „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori printr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în temeiul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim…”.
Art.8 alin.1 din L.nr.554/2004 modificată prevede că - „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Prin art.2 alin.1 lit.a din L.nr.554/2004 s-a definit ca -”persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;”
Astfel, pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din L.nr.554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Potrivit art 205 alin 1 si 2 C proc fisc :” Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
http://10.16.60.51/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp68274/_.HTML - #(2)Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.”
Raportat la petitul contestatiei ce formeaza obiectul cauzei pendinte judecatii, se va retine ca aceasta vizeaza in esenta critica impotriva deciziei de impunere fiscala nr_/19.03.2011 si a instiintarii de plata nr_/20.03.2011, acte administrative fiscale emise cu incalcarea dispozitiilor legale privind temeiul legal al obligarii persoanelor juridice la plata unei obligatii locale ( in speta, taxa de paragina ) stabilita printr – o hotarare a Consiliului Local M. nr 183/2010 ce se afla suspendata ca urmare a demersurilor efectuate de Prefectul Judetului Constanta prin atacarea in instanta a legalitatii instituirii unor astfel de obligatii, dar si termenul de aplicabilitatea a acesteia.
In raport de situatia dedusa judecatii, prin raportare la dispozitiile instituite prin HCL 183/2010 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pe anul 2011 ( f 73-74) se va retine ca, in anexa 1 la cap XIII, Consiliul Local M. a instituit pe langa alte taxe si impozite aferente, la pct E si obligatia de plata a taxei de paragina in cuantumul stabilit intre 40 lei /zi ( pentru spatii mai mici de 100 mp ) si 400 lei/zi ( pentru spatii mai mari de 100 mp), cu perioadei de incasare – incepand cu data de 1.05.2011 .
Din continutul dispozitiei rezulta ca “ aceasta taxa se incaseaza de la persoanele fizice si juridice care detin in proprietate constructii lasate in paragina, care indeplinesc simultan urmatoarele conditii:
-detin in proprietate constructii cu caracter comercial lasate in paragina ,
-in perioada 1.05-30.09.2011 nu desfasoara in aceste cladiri activitati economice, conform obiectului de activitate si destinatiei ;
-nu au luat masuri de conservare adecvate pana la data de 1.05.2011, afectand astfel imaginea zonei .
Constructiile lasate in paragina vor fi identificate de catre serviciile de specialitate din cadrul Primariei M. .
Pentru neplata la termenul scadent a obligatiei fiscale se datoreaza, dupa acest termen, majorari de intarziere, conform legislatiei in vigoare . “
Din sentinta civila nr 2735/22.12.2011 pronuntata de Tribunalul Constanta – Sectia C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr_ ( f 57- 63) se va retine ca prin actiunea inregistrata pe rolul instantei de contencios administrativ la data de 1.06.2011, Prefectul Judetului Constanta a solicitat anularea HCL 183/2010 – respinsa de instanta de fond, irevocabila prin decizia 1918/CA/3.09.2012 de Curtea de Apel Constanta prin respingerea recursului ca fiind tardiv declarat .
Potrivit dispozitiilor art 3 alin 1 cu ref la alin 3 din Legea 554/2004, rep, pana la solutionarea litigiului privind atacarea in contencios administrative de catre Prefect a actelor administrative emise de autoritatile administratiei publice locale, efectul juridic al acestora este suspendat de drept .
Desi ,la o prima vedere se poate aprecia ca emiterea actelor administrativ fiscale s –a facut inainte de solutionarea irevocabila a cauzei mai sus aratata si astfel, efectul juridic al obligatiei instituite prin HCL 183/2010 era suspendat de drept, depasirea termenului de declarare a caii de atac instituita strict prin dispozitiile art 20 alin 1 din Legea 554/2004, a incetat efectul suspendarii – iar in lipsa unei dispozitii de inaplicabilitatea a HCL – ului mai sus amintit – dispozitiile acesteia si –au urmat cursul .
Mai mult, prin sentinta civila nr 454/11.03.2011 pronuntata de Tribunalul Constanta – sectia C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr_ , irevocabila prin decizia civila nr 1233/26.10.2011 a Curtii de Apel Constanta - a fost mentinuta solutia primei instante prin care se dispusese respingerea actiunii ca nefondata, actiune promovata de Prefectului Judetului Constanta si care a avut ca obiect anulare act administrative – in speta HCL 178-210/2010, deci inclusive a dispozitiilor cuprinse prin HCL 183/2010 .
In atare conditii, aplicabilitatea si efectele juridice ale HCL – ului 183/2010 erau in vigoare si puteau produce efecte pana la la momentul sesizarii instantei competente cu o noua actiune .
In ceea ce priveste contestatia pendinte si a criticilor formulate de contestatoare cu privire la nota de constatare nr 2/1.05.2011 (f16) intocmita de serviciul de specialitate din cadrul Primariei Mun M. potrivit careia s –au constatat cele retinute in sarcina sa si implicit atragerea obligativitatii la plata taxei de paragina, Tribunalul va retine ca, actul in sine nu reprezinta un act administrativ de natura a aduce prejudicii grave prin necomunicarea si aducerea la cunostinta a obligatiei instituite in cuprinsul acestuia, ci reprezinta o constatare si o aplicabilitate a dispozitiile cuprinse la pct E din Anexa 1 la HCL 183/2010, obligatie ce revine personalului desemnat de a descoperi si aduce la cunostinta autoritatilor abilitate existenta de spatii apartinand diferitilor agenti economici aflate in stare de degradare si deterioarea si neamenajate pentru inceputul sezonului estival, respective la data de 1.05. a fiecarui an
Incheierea acesteia la data de 1.05.2011 nu are o conotatie deosebita in raport de dovada existentei spatiului apartinand societatii contestoare . deterioare ) aspecte surprinse de plansele foto efectuate la data de 2.05._, planse foto ce nu au decat un caracter de confirmare a celor retinute de inspectorii autoritatii si care prezinta starea degradata a imobilului - care de altfel nu a fost negata de catre societate .
Chiar aceasta recunoaste in contestatie dar si in raspunsul la intampinarea ca situatia imobilului inca de la momentul achizitionarii era una degradata si deterioata, intentia initiala nefiind aceea de a fi folosit spatiul ca si restaurant, ci doar ca spatiu de depozitare, dar si faptul ca in perioada 2008-2011, imobilului nu I s –a adus niciun fel de imbunatatiri .
Critica contestatoarei referitoare la efectuarea planselor foto cu un aparat neomologat, nu poate fi apreciata de instanta ca fiind de natura a inlatura ca si dovada situatia faptica a imobilului la inceputul lunii mai 2011, situatie care asa cum s –a aratat mai sus nu a fost negată de catre contestatoare . Negatia acesteia vine in considerarea faptului ca, inainte de efectuarea verificarilor, societatea incheiase un contract de executie lucrari nr 18/30.03.2011 ( f 46 ), prin care executantul . avea obligatia de a finaliza lucrarile la imobil pana la data de 1.05.2011, aspect ins ace nu incumba ca si obligatiei intimatei de a precia ca se impunea exonerarea de la plata taxei de paragina .
In ceea ce priveste Decizia de impunere nr_/19.03.2012 se va retine ca aceasta a fost emisa in considerarea aplicabilitatii HCL 183/2010 privind taxa de paragina, obligativitate in vigoare la data emiterii .
Asa cum s –a aratat mai sus, nu poate fi retinuta inaplicabilitatea acesteia pe pentru perioada 1.05._11, atata timp cat aceasta constituie venit cu destinatie speciala si este fundamentata pe necesitatea cresterii gradului de atractivitate in mun M., fiind folosita pentru promovarea turismului in sudul litoralului si incasata de la persoanele fizice si juridice care detin in proprietate constructii lasate in paragina si care indeplinesc simultan anumite conditii expres prevazute .
Astfel, din cuprinsul deciziei de impunere se poate retine ca obligatia impusa contestatoarei s –a cuantificat doar pentru o perioada de 10 zile, pana la momentul remedierii aspectului exterior si nu a vizat o perioada anterioara datei de 1.05.2011 sau ulterioara datei finalizarii lucrarilor de remediere – realizate la data de 10.05.2011, asa cum rezulta din adresa nr 51/10.05.2011 cu ref la adresa nr 58/16.05.2011( f 24,25).
In considerarea celor retinute mai sus, Tribunalul va respinge ca nefondata cererea .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE :
Respinge ca nefondata cererea formulata de contestatoarea ., cu sediul in statiunea V., Restaurant Sunquest, camera 1 si sediul procesual ales in mun Constanta, ., ., jud Constanta in contradictoriu cu intimata PRIMARIA M. M. – DIRECTIA GENERAL ECONOMICA PRIN PRIMAR, cu sediul in M., soseaua Constantei, nr 13, jud Constanta .
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare la Tribunalul Constanta – Sectia C. Administrativ si Fiscal .
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 14 martie 2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. V. M. A. G.
Red/Tehnored L.V. M.
4 ex/29.04.2014
2 .
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1181/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2221/2014. Tribunalul... → |
|---|
