Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 400/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 400/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 8925/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 400
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.02.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. - V. M.
GREFIER: A. G.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios fiscal formulată de reclamantul D. I. SRL în contradictoriu cu pârâtul S. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant avocat B. A. M., pârâtul fiind reprezentat de avocat C. C., în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 din Noul Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Reprezentantul convențional al reclamantei face dovada consemnării la dispoziția instanței a cauțiunii în cuantum de 690 lei, depunând Recipisa de consemnare nr._/1 din data de 06.02.2014.
Instanța constată achitată cauțiunea stabilită în sarcina reclamantei.
Reprezentanții convenționali ai părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentanților convenționali ai părților în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de suspendare.
Reprezentantul convențional al reclamantei formulează concluzii de admitere a cererii și solicită suspendarea actului atacat. Apreciază îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 lit. a din Legea nr. 554/2004 și susține că reclamanta nu avea obligația să achite taxa având în vedere că teritoriul asupra căruia pârâtul a emis decizia nu intră în aria de competență a acestuia, fiind vorba de plajă, ce este un bun public, administrat de Administrația Bazinală de A. Dobrogea Litoral, iar Primăria C. nu poate solicita și obține taxe aferente, existând taxe care se achită către Apele Române.
Mai arată că din oficiu S. a emis decizii de impunere în baza declarațiilor făcute de reclamantă la Registrul Comerțului, în lipsa unui control fiscal, motiv pentru care apreciază decizia nelegală. În ceea ce privește paguba iminentă susține că în temeiul acestor acte se poate începe executarea silită. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul convențional al pârâtului formulează concluzii de respingere a cererii de suspendare. Arată că chiar dacă este domeniu public nu are relevanță asupra obligației de plată a taxelor și impozitelor atâta timp cât se află în raza administrativ teritorială a Municipiului C.. În ceea ce privește metoda de impozitare arată că taxele se stabilesc în funcție de obiectul activității ce rezultă din deschiderea punctului de lucru.Solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ din data de 16.10.2013 reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta SERVICIUL PUBLIC DE IMPOYITE SI TAXE CONSTANTA ca in conformitate cu dispozitiile art 205 si urm C proc fisc cu ref la art 15 rap la art 14 din Legea 554/2004, sa se dispuna suspendarea executarii actului administrativ reprezentat de Decizia de impunere nr S_/21.08.2013 comunicata pe pagina publica de internet a paratei la data de 26.09.2013 prin care s-a stabilit in sarcina sa obligatia de plata a sumei de 6500 lei cu titlu de „ taxa promovare a turismului in statiunea Mamaia si . „ si suma de 390 lei cu titlu de accesorii la acest debit, pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare a actului .
In motivare se arata ca, societatea a realizat activitati comerciale pe sectorul de plaja Mamaia II subsector 5 in baza contractului de colaborare incheiat cu ., acesta avand dreptul de folosinta a sectorului de plaja susprecizat in temeiul contractului de inchiriere incheiat cu Administratia N. Apele Romane _ Administratia Bazinala de Apa Dobrogea Litoral .
Se arata ca prin decizia de impunere a carei legalitate o contesta s –a stabilit in sarcina societatii obligatia de plata a sumei de 6500 lei cu titlu de taxa de promovare a turismului in statiunea Mamaia si .> Impotriva actului administrativ fiscal au formulat contestatie conform art 205 c proc fisc, criticand legalitatea acesteia pentru urmatoarele aspecte:
- neincadrarea activitatii desfasurate de societate in domeniul de aplicare a HCL 330/2012 modif prin HCL 82/2013- intrucat au realizat activitati comerciale pe un sector de plaja, care in conformitate cu prevederile legii nr 213/1998 privind regimul juridic al proprietatii publice reprezinta bun public al statului aflat in administrarea Administratiei Nationale Apele Romane – Administratia Bazina a Apa Dobrogea Litoral .
Apreciaza ca, potrivit dispozitiilor HCL 82/2013, taxa speciala de promovare a turismului este stabilita diferentiat in functie de destinatia spatiului si se incaseaza de la agentii economici care isi desfasoara activitatea in statiunea Mamaia si . anexei 18 - ce reprezinta temei al deciziei de impunere nu este inclusa si plaja aferenta Statiunii Mamaia, ci numai teritoriul ce se include in administrarea autoritatii locale .
In aceste conditii, considera ca nu orice activitate comerciala este supusa taxarii atata vreme cat realizarea activitatilor comerciale este supusa taxarii, iar sectorul de plaja nu se incadreaza in descrierea limitativa instituita de HCL 82/2013 de modificare a HCL 330/2012 .
Se mai invedereaza ca in temeiul dispozitiilor art 5 din OUG 19/2006, Utilizatorii de plaja au urmatoarele obligatii:
a) sa solicite si sa obtina autorizatia turistica pentru suprafata de plaja care face obiectul contractului de inchiriere - astfel ca, utilizator de plaja este numai persoana juridica care a incheiat contractul cu Administratia N. Apele Romane – Administratia Bazinala de Apa Dobrogea Litoral - per a contrario, societatea nu are calitatea de obligat fiscal in raport de aceasta taxa, neavand obligatia formularii declaratiei prevazute la anexa 2 din HCL 82/2013 in vederea impunerii .
2. In raport de insusi actul administrativ fiscal contestat, in raport de dispozitiile art 43 C fiscal, privitoare la continutul actului administrativ – apreciaza ca valoarea de impunere stabilita in sarcina societatii este eronata – intrucat din decizia de impunere nu reiese ca ar fi o taxa cumulata, cum tot asa nu rezulta daca este o taxa unitara in raport de continutul HCLM -ului.
In ceea ce priveste cererea de suspendare considera ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate reglementate de art 2 lit s si t din legea 554/2004 .
Astfel, cazul bine justificat consta in imprejurarile de fapt si de drept care creaza o indoiala serioasa si legitima asupra actului administrativ .
Or, faptul ca plaja nu intra in aria de competenta a paratei, taxa pentru activitatile desfasurate pe acest bun public nu poate fi aplicata de aceasta .
In ceea ce priveste iminenta producerii unui prejudiciu, considera ca si acesta conditie este indeplinita atata vreme cat in temeiul acestor acte administrative se poate purcede la executarea silita .
In drept, art 14 din legea 554/2004, art 205 si urm C proc fisc .
In dovedire: inscrisuri .
A anexat: contract de colaborare incheiat intre . si ., certificat constataor emis de ORC, contract de inchiriere nr 1751/2013 incheiat de ABADL si Dampari ., HCL 82/2013,, anunt colectiv SPITVBL.
Prin intampinarea formulata si depusa la dosar ( f 55 ) parata a solicitat respingerea actiunii, motivat de faptul ca cele invocate vizeaza taxa in sine si nu titlul de creanta fiscala.
Apare ca nefondata sustinerea reclamantei conform careia zonele unde are deschise puncte de lucru se afla in administrarea Administratiei Nationale Apele Romane – Administratia Bazinala de Apa Dobrogea – Litoral si prin urmare nu fac parte din UAT Constanta.
Statiunea Mamaia incluzand si sectorul de plaja se afla in limitele teritoriale ale Mun Constanta, astfel ca, toti contribuabilii ce au sediul sau puncte de lucru in Constanta datoreaza taxele si impozitele locale catre bugetul local la unitatii administrativ – teritoriale de care apartine Statiunea Mamaia, respectiv Municipiul Constanta, potrivit legislatiei in vigoare .
Potrivit art 11 alin 1 lit i din Normele metodologice la Codul Fiscal :1. Constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti sau judetelor, dupa caz, urmatoarele resurse financiare :
A.impozitele si taxele locale, instituite prin prezentul titlu, respectiv :
- impozitul si taxa pe cladiri ;
- impozitul si taxa pe teren;
- impozitul pe mijloacele de transport;
- taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor ;
- taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama și publicitate ;
- impozitul pe spectacole;
- taxa hoteliera;
- taxele speciale;
- alte taxe locale .
In ceea ce priveste taxa de promovare a turismului, potrivit dispozitiilor HCLM se arata ca, aceasta se incaseaza de la persoanele fizice si operatorii economici respectiv: persoane fizice autorizate, intreprinderi individuale, intreprinderi familiale si persoane juridice care isi desfasoara activitatea in statiunea Mamaia si .> De altfel, reclamanta are deschise puncte de lucru in statiunea Mamaia unde desfasoara activitati turistice de agrement pe sectoarele de plaja inchiriate si activitati de alimentatie publica – baruri – zona 2 .
Apreciaza ca, dispozitiile art 5 din OUG 19/2006 nu isi gasesc aplicabilitatea atata vreme cat operatorul economic care isi desfasoara efectiv activitatea este ., aspecte ce rezulta din contractul de colaborare incheiat de aceasta cu . – prin care se obliga sa desfasoare activitati comerciale specifice plajei ( art 6 din contract ) .
In ceea ce priveste cererea de suspendare executare act administrativ, invedereaza parata ca analiza celor doua conditii trebuie realizata cumulativ si nu alternativ, intrucat nu se poate discuta despre un caz bine justificat daca nu se invedereaza in acelasi timp iminenta producerii unei pagube semnificative .
Mai mult, s-a retinut și in doctrina ca, invocarea unui prejudiciu pur financiar nu reprezinta un motiv suficient si concludent pentru a considera ca sunt indeplinite cerintele legale pentru suspendarea executarii . Tot in doctrina s –a statuat ca, executarea unei obligatii bugetare stabilita prin act administrativ fiscal se bucura de prezumtia de legalitate si nu poate constitui prin ea insasi o paguba si ca regula o constituie executarea actului administrativ .
Paguba din punct de vedere juridic este reprezentata de o eventuala diminuare ilicita a patrimoniului, ceea ce nu poate fi retinut in prezenta cauza .
In ceea ce priveste indoiala asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ, apreciaza ca nici aceasta aparare nu poate fi primita in raport de cele invederate anterior .
In drept, art 205 si urm NCPC si C. fiscal, Normele de aplicare a Codului Fiscal .
In dovedire ; inscrisuri .
A anexat decizia de impunere, dovada de comunicare, afisare pe pagina publica de internet a deciziei de impunere, model declaratie .
In cauza a fost depusa cautiune in cuantum de 690 lei, conform chitantei . nr_/6.02.2014
Analizand cererea de suspendare act administrativ, prin prisma dispozitiilor legale si a inscrisurilor depuse de parti, Tribunalul retine urmatoarele:
Din cuprinsul HCLM 82/2013 privind modificarea si completarea HCL 330/2012 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2013, la pct 7, s-a instituit plata taxei speciale de promovare a turismului in Statiunea Mamaia si . in concordanta cu dispozitiile art 282 din Legea 571/2003, modificata si completata ,avand ca scop finantarea activitatilor de promovare si punere in valoare a patrimoniului turistic .
Tot potrivit dispozitiilor cuprinse in hotarare, instituirea acestei taxe se face diferentiat, in functie de destinatia spatiului si se incaseaza de la persoane fizice si operatorii economici respectivi, persoane fizice autorizate …, persoane juridice, care isi desfasoara activitatea in Statiunea Mamaia si Sta Vacanta, calculul taxei si activitatile desfasurate de operatorii economici fiind prevazute in anexa 18 .
Din interpretarea dispozitiilor instituite prin HCL 82/2013 se va retine ca acesata se datoreaza de orice categorie de operator economic care isi desfasoara activitatea pe zona respectiva – fara insa a discerne expres ca activitatile includ doar spatiile destintate in interiorul statiunii si nu si cele aferente plajei .
Astfel, in raport de contractul de colaborare incheiat intre reclamanta si . se poate retine fara putinta de tagada ca obiectul acestuia il reprezinta conducerea, organizarea si gestionarea activitatilor turistice, pe sectorul de plaja Mamaia II Subsector 5 – activitati turistice specifice – inchiriere articole plaja, activitati de recreere in colaborare directa, limite ce se incadreaza in dispozitiile instituite la pct 7 din HCL 82/2013 .
In ceea ce priveste cererea de suspendare executare act administrativ, instanta retine ca:
Potrivit art.15 din Legea nr.554/2004:„suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond”.
Conform art.14 alin.1 din legea 554/2004 : „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate”.
In analiza dispozitiilor legale aplicabile in cauza dedusa judecatii, prin prisma indeplinirii cumulative a conditiilor: a cazului bine justificat si a pagubei iminent, Tribunalul va avea in vedere urmatoarele:
1.In ceea ce priveste conditia existentei cazului bine justificat , potrivit art 2 alin 1 lit t din legea 554 /2004, se circumscrie acelor situatii „ imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului adminitrativ . „
Existența unui caz bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă a actului administrativ atacat, fiindcă o astfel de cerință și o astfel de interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei – analiză pe care instanța nu are abilitarea să o realizeze în cadrul unei cerere având ca obiect suspendarea executării actului administrativ atacat (ÎC.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal – Decizia nr. 3015/23 septembrie 2008).
Instanța poate acorda măsura suspendării executării unui act administrativ, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave (raportat la cuantumul sumei în discuție și la specificul activității reclamantei), dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia (ÎC.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal – Decizia nr. 2199/14 aprilie 2009).
In aceste consideratii, se va reține cu privire la condiția cazului justificat – faptul că reclamanta nu s-a limitat la invocarea nelegalității actului administrativ atacat, în ansamblul ei ori în general, ci a relevat, în mod concret, argumente ce pun în discuție legalitatea modalitatii de analiza si care creează din perspectiva subiectiva o serioasă îndoială asupra legalității Decizia de impunere .
Cazurile bine justificate constau, în conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) lit.t din Legea 554/2004, în „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ”, iar paguba iminentă în „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (lit.”ș”).
Reprezentând operațiunea juridică de întrerupere provizorie a efectelor actului administrativ, suspendarea executării acestuia apare astfel ca un instrument procedural eficient prin care se asigură persoanelor o protecție jurisdicțională vremelnică.
Având însă în vedere principiul executării din oficiu al actului administrativ, care derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia, suspendarea actului administrativ apare în același timp ca o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia dintre aceste interese fiind subsumată principiului legalității.
Legiuitorul intern nu a definit conținutul cazului bine justificat, acestuia putându-i-se circumscrie existența unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, conform principiului consacrat în plan european prin Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, de care judecătorul național trebuie să țină seama, prin prisma calității României de membră a Consiliului Europei.
De asemenea, o cerere de suspendare nu implică o cercetare a fondului cauzei, însă actul administrativ vizat este o decizie ce antreneaza raspunderea societatii și în legătură cu care se invocă nereguli legate de condițiile de eliberare invocându-se pe de o parte nelegalitatea acesteia in raport de continutul HCLM, iar pe de alta parte a modalitatii de stabilire in raport de limitele instituite de anexa 18.
Cazul bine justificat în asemenea situații trebuie analizat nu numai prin simpla prezumție de legalitate ci și prin efectele lui, efecte care se produc prin actul continuării procesului de executare iar în situația în care, în urma analizării fondului cererii, s-ar constata că într-adevăr nu este respectată conditia atragerii raspunderii, prejudiciul este iminent prin executare, aspecte relevante sub aspectul îndeplinirii condițiilor de suspendare, fiind cel puțin aparent, până la o cercetare amănunțită ce implică administrarea de probe în analiza fondului cauzei.
In situatia pendinte judecatii sub aspectul indeplinirii conditiei privind „ cazul bine justificat „, Tribunalul va retine ca, in raport de dispozitiile art 2 lit t din Legea 554/2004, nu se poate vorbi de o imprejurare de fapt sau de drept de natura a crea o indoiala legitima in privinta emiterii actului administrativ, tocmai pornind de la aprecierea obiectului contractului incheiat intre cele doua societati, si dispozitiile HCLM – ului care nu face nicio distinctie intre utilizatori de plaja si operatori economici ce desfasoara activitati pe sectoarele de plaja .
Mai mult,aprecierea caracterului de nelegalitate a taxei instituite prin HCLM sub aspectul incasarii acesteia de la operatorii economici ce desfasoara activitati comerciale pe plaja - sector ce in conformitate cu dispozitiile Legii nr 213/1998 reprezinta bun public al statului aflat in administrarea Administratiei Nationale Apele Romane – Administratia Bazinala de Apa Dobrogea Litoral, instanta nu poate aprecia ca justifica un temei suficient si legitim pentru a crea o indoiala cu privire la stabilirea și incasarea taxei .
2.În ceea ce privește condiția privind prevenirea unei „pagube iminente”, instanța va reține ca potrivit art 2 lit ș din Legea 554/2004: „ paguba iminenta este prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public „ .
Acestei definitii date de legislatia interna, instanta va alatura si definitia la nivel comunitar dată acestei noțiuni, prin Recomandarea sus-menționată.
Astfel, prin acest act juridic european s-a statuat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune a fi evitat, în măsura posibilului.
Printre principiile menționate în Recomandare referitoare la suspendarea executării unui act administrativ, ca măsură de protecție jurisdicțională provizorie, se regăsește și cel conform căruia autoritatea jurisdicțională chemată să decidă o atare măsură trebuie să aprecieze ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Se arată că astfel de măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat.
Susținerile reclamantei privind inaplicabilitatea stabilirii obligatiei fiscale in sarcina sa cat si a cuantumul obligatiei stabilite, nu poate fi apreciata ca reprezentand o paguba iminenta de natura a perturba activitatea societatii, atata timp cat daca se va aprecia ca aceasta nu este datorata sau eronat calculata, existand mijloace financiare de redresare a situatiei si repunerea partilor in situatia anterioara, insa numai dupa verificarea legalitatii si temeiniciei retinerii + operatiune ce urmeaza a fi facuta pe cale contestatiei propriu – zise a actului administrativ reprezentat de decizia de impunere .
Avand in vedere cele retinute, Tribunalul va respinge cererea de suspendare formulată în conformitate cu dispozițiile art.15 cu trimitere la dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 .
In raport de dispozitiile art 453 alin 1 NCPC, va obliga reclamanta catre parata la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat conform documentelor justificative aflate la dosar .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondata cererea de suspendare executare act administrativ formulata de reclamanta . cu sediul in loc C., jud Constanta si cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat B. A. – M., cu sediul in mun Constanta, ., jud Constanta în contradictoriu cu paratul SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA, cu sediul in mun Constanta, ., jud Constanta .
Obligă reclamanta catre parat la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la comunicare .
Pronuntata în ședintă publică, astazi, 7 februarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. V., A. G.,
Red/Tehnored M.L.V./4ex/14.02.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 935/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 617/2014. Tribunalul... → |
|---|
