Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1909/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1909/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-07-2014 în dosarul nr. 2910/118/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1909
Ședința publică de la 29 Iulie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. N.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant C. GH. D. domiciliat în C., ., ., ., jud. C. și pe pârât U. S. HARET cu sediul în C., .-34, jud. C. și chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.155 Noul Cod de procedură civilă.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța, în temeiul disp.art.131 alin.1 din NCPC, raportat la disp.art.95 NCPC și art.10 al.1 și 3 din Legea 554/2004, constată că este competentă să soluționeze cererea.
Instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție a M. Educației Naționale și deliberând, în temeiul disp.art.72 și urm. NCPC, admite în principiu cererea de chemare în garanție. Constată că partea și-a exprimat poziția procesuală față de cererea de chemare în garanție prin notele depuse la dosar.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.255 și urm cu referire la art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisuri și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Instanța stabilește termen pentru dezbaterea fondului azi, 29.07.2014 și rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra cererii in contencios administrativ de față constată :
Prin cererea adresată Tribunalului C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal înregistrată pe rolul instanței sub nr._, reclamantul C. D., in contradictoriu cu U. S. Haret și chemat în garanție M. Educației Naționale au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, respectiv a chematului în garanție la aprobarea tipizării formularului de diplomă pentru reclamant.
În motivare arată reclamantul că a susținut și promovat examenul de licență potrivit adeverinței eliberate de pârâtă, îndeplinindu-si obligațiile care le reveneau potrivit contractelor de studii încheiate cu parata universitate, apreciind asupra caracterului întemeiat al cererii prin raportare la disp. art. 60 al.1 și 3 din legea 84/1995, art. 20 din Regulamentul aprobat prin OMECT 2284/2007 și OMECT 3404/2007
Prin raportare la disp. art. 60 al 1 și 3 din legea 84/1995, se arată, pârâta U. S. Haret, având organizat învățământ de zi autorizat/acreditat, avea posibilitatea de a organiza învățământ la distanță și cu frecvență redusă.
În drept au fost invocate disp. legii 1/2011, ale legii 84/1995, art. 15 al.2 din Constituția României, iar în susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri (filele 7- 9).
Chematul în garanție în cererea principală, M. Educației Naționale a depus întâmpinare (filele 16-22), prin care invocă pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive relativ la cererea de recunoaștere a studiilor, menționând faptul că instituția recunoaște fără nicio formalitate actele de studii emise în condițiile legii.
Pe fond solicită respingerea cererii motivat de următoarele considerente:
Studiile sunt recunoscute dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate exista în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv, or din datele transmise de reclamant nu se face dovada faptului că a absolvit la o specializare autorizată/acreditată conform normelor legale în vigoare.
Conform dispozițiilor legii 88/1993, respectiv OUG 75/2005, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora, aceste etape obligatorii nefiind respectate de către instituția de învățământ absolvită. Or, pentru a fi vătămat în vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.
Prin raportare la dispozițiile HG 185/2013, respectiv art.216 din Legea 1/2011, arată chematul în garanție, organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale M.E.N., iar organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții ale ARACIS potrivit OUG 75/2005.
Pe de altă parte, se precizează că potrivit HG 676/2007, Anexa 3 au fost aprobate structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate, domeniile de studii universitare și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, fiind nominalizată la poziția 6 structura legală pentru U. S. Haret.
De asemenea, se arată că prin OUG 10/2009 a fost oferită posibilitatea studenților care erau la forme de învățământ neacreditate sau neautorizate de a parcurge formele autorizate sau acreditate pentru echivalarea studiilor și întrucât nici pârâta, nici reclamantul nu au efectuat demersuri în acest sens nu există un temei legal pentru cererea promovată.
Invocă totodată în susținere dispozițiile OMECT 2284/2007, apreciind că pârâta nu avea posibilitatea de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forma de învățământ neautorizate/neacreditate.
Apreciază in sensul ca si-a îndeplinit obligațiile care i-au revenit in ceea ce privește emiterea avizului in vederea achiziționării tipizatelor de către universitate, iar pentru situația in care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, in conformitate cu prevederile legale, nu poate fi reținută culpa MEN.
În drept au fost invocate disp. Codului de procedură civilă, legea 84/1995, legea 443/2002, legea 88/1993, legea 288/2004, OUG 75/2005, OMECT 2284/2007 și HG 185/2013.
Pârâta U. S. Haret a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție prin care solicită a se constata îndeplinirea obligațiilor față de reclamant, în sensul că după finalizarea studiilor au fost eliberate adeverințe de absolvire, cu consecința obligării pârâtului MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment de diploma.
În referire la tipărirea și livrarea formularelor tipizate, arată pârâta că a informat compania producătoare asupra necesității livrării acestor tipizate, această companie făcând cunoscut faptul că nu poate efectua această operațiune decât cu aprobarea pârâtului MEN. Mai mult, se arată de către aceeași pârâtă că au fost efectuate demersuri în acest sens și față de MEN însă nu a fost primit din partea autorității administrative un răspuns oficial, iar necesarul de tipizate a fost aprobat parțial.
Se mai precizează că la data înscrierii reclamantului la cursurile organizate de universitate, pârâtul MEN avea posibilitatea potrivit sarcinilor stabilite de art. 116 și 141 din legea 84/1995 să invoce nelegalități în organizarea studiilor, însă nu fost sesizate nereguli.
În motivarea cererii de chemare în garanție arată pârâta că prin raportare la disp. art. 60 al.1 din legea 84/1995, art. 2 si 8 din OMECT 3404/2006, specializarea urmată de reclamant la forma de învățământ a fost confirmată de MEN prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister, până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an. De asemenea, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales MEN, nu au sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare a universității prevăzută de disp. art. 8 din legea 443/2002, nici după emiterea HG 676/2007, a HG 635/2008 sau a OUG 75/2005.
Apreciază pârâta că aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea de către MEN a faptului că a funcționat într-un cadru legal care a permis organizarea formei de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, iar imposibilitatea emiterii către reclamant a diplomei rezidă în inexistența aprobării de către MEN a tipăririi formularelor.
În drept au fost invocate disp. art. 72-74 c.proc.civ, art. 18 și 28 din legea 554/2004, iar în susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri (filele 38 -54)
Chematul în garanție M. Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii motivat de următoarele considerente:
Prin OUG 10/2009 a fost oferită posibilitatea studenților care erau la forme de învățământ neacreditate sau neautorizate de a parcurge formele autorizate sau acreditate pentru echivalarea studiilor și întrucât nici pârâta, nici reclamantul nu au efectuat demersuri în acest sens nu există un temei legal pentru cererea promovată.
Apreciază in sensul ca si-a îndeplinit obligațiile care i-au revenit in ceea ce privește emiterea avizului in vederea achiziționării tipizatelor de către universitate, iar pentru situația in care aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, in conformitate cu prevederile legale, nu poate fi reținută culpa MEN.
În drept au fost invocate disp. Codului de procedură civilă, legea 84/1995, legea 443/2002, legea 88/1993, legea 288/2004, OUG 75/2005, OMECT 2284/2007 și HG 185/2013
La termenul din 29.07.2014, Tribunalul, în temeiul disp. art. 248 al.1 c.proc.civ a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active invocată de chematul în garanție M,E.N, asupra căreia se rețin următoarele :
In acțiunea dedusă judecații reclamantul a solicitat obligarea chematului în garanție la aprobarea tipizării diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Instanța reține că una din condiții pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală - legitimatio ad causam – care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea, calitatea de parte fiind necesar să corespundă cu aceea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății.
Or, în condițiile în care obiectul cererii vizează obligația de a aproba tipizarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă,reclamantul nu se legitimează procesual activ față de MEN întrucât această obligație face parte din procedura eliberării diplomelor care se derulează între cele două instituții, absolventul reclamant neavând un drept față de minister, iar ministerului nu îi incumbă o obligație corelativă.
Asupra fondului, instanța reține faptul că potrivit înscrisurilor atașate la dosar reclamantul este absolvent al examenului de licența organizat de U. S. Haret și s-a adresat în condițiile anterior menționate cu cerere pentru eliberarea diplomei de licența.(fila 7)
U. S. Haret este o instituție de învățământ superior înființata prin Legea 443/2002 astfel încât trebuie sa respecte dispozițiile legii învățământului în vigoare la data la care trebuia să procedeze la îndeplinirea obligației menționate
Condiția pe care trebuie să o îndeplinească solicitantul este aceea a absolvirii studiilor universitare si a examenului de licența ceea ce in cauza s-a dovedit, astfel ca absolventul are dreptul recunoscut de lege de a se elibera diploma de licența, act doveditor al finalizării studiilor superioare.
Reclamantul este licențiat ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență organizat în sesiunea 2009, iar M.E.N nu a solicitat în instanță anularea adeverințelor emise și nici nu a invocat neregularități în organizarea de către pârâtă a studiilor acestora.
Potrivit art.1 din Legea 554/2004:” (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”
Cum reclamantul a făcut dovada promovării examenului de licență, fapt atestat și prin adeverința eliberată de pârâtă, iar diplomele fac dovada parcurgerii formei de învățământ superior,instanța apreciază că în raport de dispozițiile art.1 din Legea 554/2004 se justifică un drept legal ce trebuie recunoscut de către pârâtă prin emiterea diplomei de licență.
In ceea ce privește cererea de chemare in garanție formulată de pârâta, instanța retine ca pârâta U. S. Haret C. a făcut demersurile necesare obținerii tipizatelor in vederea eliberării diplomelor de licență.
Astfel, prin adresele 769/25.08.2009, 31/21.06.2010, 569/18.10.2010, 573/ 26.10.2010, U. comunică MECTS necesarul de tipizate pentru diplomele de studii destinate absolvenților promoției 2009 și întrucât M. nu si-a îndeplinit aceasta obligație U. revine cu adresele nr.960/08.10.2009, 278/05.08.2010 și ulterior cu adresa nr. 1054/03.02.2011 și, arătând necesarul de tipizate, menționează faptul ca absolvenții a doua promoții respectiv 2009-2010 nu au primit actele de studii.
Întrucât obligația pârâtei de a elibera diplomele este corelativă obligației Ministerului de a aproba tipizarea formularelor, instanța va admite cererea de chemare în garanție sub acest aspect, admiterea acesteia asigurând efectiv punerea în executare a obligației de eliberare a diplomei de licență de către autoritatea competentă.
Nu în ultimul rând, se reține că existența obligației legale a Ministerului Educației Naționale de a aproba tipărirea formularelor, constând diploma de licență și a suplimentului de diplomă, a fost recunoscută în mod constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, soluția din prezenta cauză impunându-se și ca o aplicare a principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cererea de stabilire a unui termen nu va fi admisă apreciindu-se că în speță sunt aplicabile disp.art. 24 al.1 din legea 554/2004, iar în cazul refuzului la executare devin aplicabile disp. art. 24 al.2 din același act normativ.
În temeiul art.274 Cod proc.civila, constatând culpa procesuală, instanța va obliga parata U. S. Haret la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata aferente prezentului demers judiciar, reprezentând taxe judiciare de timbru. In același temei se va retine obligația de plata a chematului in garanție relativ la cheltuielile de judecata aferente prezentului demers judiciar, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale și respinge cererea principală formulată în contradictoriu cu această parte ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Admite în parte cererea privind pe reclamant C. GH. DANIEL domiciliat în C., ., ., ., jud. C. și pe pârât U. S. HARET cu sediul în C., .-34, jud. C. și chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în București, .. 28-30, sector 1, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea diplomei și suplimentului de diplomă pentru reclamantă.
Respinge celelalte pretenții ca nefondate.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei cheltuieli de judecată.
Obligă chematul în garanție să achite pârâtului suma de 670 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi. 29.07.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. N. E. N.
conf.art. 426 al.4 c.proc.civ
semnează grefier A. N.
red. jud. C. N./19.08.2014/2.ex
.>
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2851/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 440/2014.... → |
|---|
