Contestaţie la executare. Decizia nr. 05/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 05/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 28482/212/2012*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ_

Ședința publică din data de 05.03.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE – A. B. S.

JUDECĂTOR – M. C.

JUDECĂTOR –E. C.

GREFIER – I. T.

Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – contestație la executare, formulat de recurenta ., cu sediul în C. A., ., J. C., în contradictoriu cu intimata . SRL A. CONSTANTA SUD, cu sediul la Av. R. D., cu sediul în C., ., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6529 pronunțată în data de 08.05.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta, prin avocat, intimata, prin avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, grefierul învederând și faptul că părțile nu au formulat precizări cu privire la excepția decăderii, invocată de instanță din oficiu, după care,

La interpelarea instanței, recurenta, prin avocat, precizează că înțelege să depună un înscris în susținerea excepției invocate de către instanță din oficiu, învederând faptul că recursul a fost depus prin poștă la data de 15 iulie, conform borderoului pe care l-a atașat.

La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai sunt alte chestiuni prealabile și nici probe.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra excepției decăderii și asupra recursului formulat.

Recurenta, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției decăderii, solicitând instanței să observe că recursul a fost depus în termen, față de momentul comunicării hotărârii judecătorești, respectiv data de 28.06.2013 și data depunerii recursului, respectiv 15 iulie 2013.

Intimata, prin avocat, având cuvântul, consideră că recursul nu este formulat în termen, învederând faptul că ultima dată de depunere a recursului este 14 iulie. Arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la sancțiunile procedurale precum și cu privire la modalitățile prin care partea a înțeles să-și facă probele față de dovada depunerii.

Recurenta, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința respingerii contestației la executare, solicitând instanței să observe că, în mod corect a fost începută executarea silită împotriva contribuabilului . SRL, în baza unor titluri executorii care conțin impozit pentru clădiri, executarea silită și impunerile fiind efectuate în baza faptului că imobilele respective sunt construite pe teritoriul administrativ al Comunei A., există autorizații de construire pentru aceste imobile, există declarații efectuate de bunăvoie de către contribuabili prin care imobilele au fost impuse către . taxelor și impozitelor locale.

Intimata, prin avocat, având cuvântul, precizând că a depus și concluzii scrise la termenul din 22.01.2014, solicită respingerea recursului ca nefondat. Solicită instanței să aibă în vedere că actele de executare privesc taxe și impozite care nu sunt datorate către acest agent fiscal. Mai solicită ca instanța să aibă în vedere motivele invocate atât la instanța de fond, cât și dovezile administrate precum și faptul că se aprecază că sediul social al societății este pe teritoriul Comunei A., cu încălcarea dispozițiilor legale. Solicită, de asemenea, ca instanța să aibă în vedere că, se administrează probe prin care a făcut dovada că sediul societății aparține de Unitatea Administrativă Teritorială C., atât instanța de fond cât și intimata apreciind că actele de executare sunt nelegale. De asemenea, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor anexă la concluziile scrise, depuse la termenul de judecată din 22.01.2014.

Instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată sub numărul_ pe rolul Judecătoriei C., contestatoarea . SRL a solicitat, în contradictoriu cu creditoarea ., anularea titlului executoriu nr. J100/19.10.2011 emis de . de executare emise în dosarul de executare nr. A 3072/2012, respectiv a somației nr. J/279/22.10.2012 comunicată la data de 26.10.2012.

S-a solicitat, totodată, suspendarea executării silite.

În motivarea contestatiei, contestatoarea a arătat, in primul rand, ca în data de 27.03.2012 s-a adresat intimatei cu o cerere de transfer al dosarului societății, menționându-se obligația de a se înregistra cu plata taxelor și impozitelor bunurilor mobile și imobile la SPITVB C., ținând cont de faptul că HCL nr. 38/2009 de includere a suprafeței de 998 ha în perimetrul .> Intimata nu a fost de acord cu transferul dosarului de înregistrare și a refuzat categoric această cerere, menționând obligații de plată fiscale.

Se mai arată de către contestatoare că, din cauza acestei situații, a fost obligată să achite pentru perioada 2009.2012 taxe și impozite, inclusiv accesorii la SPITVB C., context în care s-a înregistrat o dublă impunere.

In drept, contestatoarea isi intemeiaza cererea pe dispozitiile prevazute in Codul de Procedura Fiscala.

Prin incheierea de sedinta din data de 27.02.2013, instanta a admis cererea de suspendare a executarii silite.

Intimata, legal citata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefundat.

În motivare se arată că intimata a început executarea silită în dosarul de executare nr. A 3072/2012 pentru suma de 17.754 lei reprezentând taxe locale și impozit clădiri. Ca motiv al contestației la executare s-a invocat aspectul că localitatea A. nu este competentă teritorial administrativ pentru a încasa taxe și impozite pentru construcțiile deținute de această companie pe raza unității administrative teritoriale A., având în vedere că sediul reclamantei este în municipiul C., clădirile pentru care se solicită taxe și impozite se află pe raza administrativă a municipiului C..

Potrivit art. 249 C.pr.fiscală, nu are relevanță că sediul contribuabilului se află în altă localitate, deoarece impozitele se datorează localității pe raza teritorială în care se află imobilul. Or, imobilele aparținând contestatoarei aflate în zona Portului C. Sud A. se găsesc pe raza unității administrativ teritoriale A.. Susține intimata că singurul argument al reclamantei pe această chestiune a apartenenței teritoriale a Portului C. Sud A. la municipiul C. este încheierea de întabulare nr. 2564/2006 eliberată de ANCPI.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 6529 /08.05.2013 Judecătoria C. a admis în parte contestatia la executare, a anulat titlul executoriu nr. DU3077 si somatia emisă in data de 22.10.2012 in dosarul de executare nr. A 3072/2012 al Comunei A.., reținând în considerente următoarele:

„ Prin titlul executoriu nr. DU3077 emis în dosar de executare nr. A 3072/2012, intimata a inceput executarea silita impotriva contestatoarei pentru suma de_ lei, reprezentand impozit pe cladiri, mijloace de transport, taxa gunoi si taxa paza.

In drept

Codul de procedura civila

Art. 106 alin. 1: Anularea unui act de procedura atrage si nulitatea actelor urmatoare, in masura in care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare.

Art. 399 C.proc.civ.: (1) Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. (…) (2) Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal.

Art. 404 C.proc.civ.: (1) Daca admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, anuleaza actul de executare contestat sau dispune indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea ori lamurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.

Codul fiscal

Art. 248 Impozite și taxe locale: Impozitele și taxele locale sunt după cum urmează: a) impozitul pe clădiri; i) alte taxe locale.

Art. 249 Reguli generale: (1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.

Norme metodologice de aplicare a art. 249: 18. (1) Identificarea proprietăților atât în cazul clădirilor, cât și în cel al terenurilor cu sau fără construcții, situate în intravilanul localităților rurale și urbane, precum și identificarea domiciliului fiscal al contribuabililor se fac potrivit Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 291 Controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale: Autoritățile administrației publice locale și organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale, precum și a amenzilor și penalizărilor aferente.

Codul de procedura fiscala

Art. 35 Competența teritorială a compartimentelor de specialitate ale autorităților administrației publice locale: Compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale.

Art. 136 Organele de executare silită: (2) Organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.

Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare

Art. 31 alin. 1: Cuprinsul cartii funciare, in afara ingradirilor si exceptiilor legale, se considera exact numai in folosul acelei persoane care, in virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobandit cu buna-credinta un drept real inscris in cartea funciara.

Aprecierea instantei

Potrivit art. 248 lit. a) C.fisc. coroborat cu art. 249 alin. 1 si 2 C.fisc., impozitul pe cladiri este un impozit local care se datoreaza anual catre bugetul local al comunei, orasului sau municipiului in care este amplasata cladirea.

Stabilirea, controlul și colectarea, deci intreaga administrare a creantei fiscale constand in impozitul pe cladiri, revine compartimentului de specialitate al unitatii administrativ teritoriale respective, astfel cum se prevede de art. 291 C.fisc. si art. 35 C.proc.fisc.. De asemenea, si identificarea proprietatii in cazul cladirilor se supune regulii instituite de art. 35 C.proc.fisc., in temeiul pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a art. 249 C.fisc..

In cazul impozitelor si taxelor locale, competenta organului de executare este stabilita prin art. 136 alin. 2 C.proc.fisc.. in favoarea organului care administreaza creanta fiscala.

In speta de fata, aspectul divergent priveste identificarea unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza teritoriala este amplasata cladirea.

Avand in vedere extrasele de carte funciara întocmite de O.C.P.I. instanta va da eficienta principiului fortei probante a inscrierilor de drepturi reale, consacrat de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, si va retine ca inregistrarea cladirii ca proprietate a contestatoarei a fost operata in cartea funciara a unitatii administrativ-teritoriale a municipiului Constanta.

Prin urmare, intimata nu avea competenta sa stabileasca impozit pe cladirea in cauza si, in consecinta, nici sa inceapa executarea silita cu privire la aceasta creanta fiscala.

Referitor la taxa gunoi si taxa paza, instanta retine ca acestea sunt aferente cladirii pentru care s-a stabilit impozitul principal, astfel c asunt supuse aceluiasi regim juridic cu impozitul principal.

F. de aspectele expuse anterior, in temeiul art. 404 C.proc.civ. raportat la art. 399 alin. 2 C.proc.civ. cu aplicarea art. 106 alin. 1 C.proc.civ., instanta urmeaza sa admita contestatia la executare si sa anuleze titlul executoriu nr. DU3077 si somatia emisă in data de 22.10.2012 in dosarul de executare nr. A 3072/2012 al Comunei A..

În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, instanța urmează să-l respingă ca neîntemeiat, având în vedere că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a efectuării unor astfel de cheltuieli.

Totodată, se reține că în ceea ce privește taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, acestea se restituie în condițiile art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1996 (sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie, la cererea petiționarului când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.”.

Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs întemeiat . în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii contestației la executare. Motivează recursul arătând că

Arată că a început executarea silită împotriva intimatei pentru suma de 17.754 lei reprezentând taxe locale și impozit pe clădiri. Sentința recurată este nelegală întrucât potrivit art. 249 Cod procedură fiscală impozitul pe clădiri se plătește către bugetul local al comunie, orașului sau municipiului în care se află imobilul, or imobilul în discuție se află în zona Portului C. Sud agigea, pe raza U.A.T. A..

Singurul argument al contestatoarei pe aceasta chestiune a apartenenței teritoriale a Portului Constanta Sud A. la Municipiul A. este incheierea de intabulare nr. 2564/2006 eliberata de ANCPI.

In cursul anului 2005, odată cu introducerea cadastrului general (conform Legii 7/1996) s-a procedat la trasarea liniei de hotar, in vederea delimitării teritoriului celor doua unitari administrativ teritoriale: . Constanta. Aceasta procedura s-a desfășurat conform Normelor Tehnice pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ordinul nr. 534/01.10.2001 al Ministrului Administrației Publice

Având in vedere ca cele două părți implicate în grănițuirea unităților administrativ teritoriale nu s-au înțeles cu privire la modalitatea de trasare a graniței administrative, s-au formulat doua variante de delimitare și s-a stabilit ca o suprafața de 998 ha câștigată din mare reprezintă suprafața in litigiu.

Suprafața de teren din Portul A. este teren nou câștigat asupra mării prin construcția digului de larg după anul 1968 când a fost aprobata Legea 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România. Mai exact in anul 1982 prin utilizarea materialelor obținute din excavarea Canalului D. Marea Neagra s-a obținut aceasta suprafața de teren în continuarea teritoriului administrativ al Comunei A..

In aceste condiții este evident că această suprafață de teren ce se afla în incinta portului și în dreptul unității administrative A., ce nu a fost niciodată granițuită, nu poate trece în cadrul unitarii administrativ teritoriale a Municipiului Constanta.

Mai mult decât atât, la momentul în care s-a încercat a se efectua delimitarea administrativă în baza prevederilor art. 4.2.20 din Normele Tehnice pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ordinul nr. 53-1/01.10.2001 al Ministrului Administrației Publice și în baza procesului verbal nr. 1415/09.03.2004, OCPI C. a inclus în administrarea provizorie a Comunei A. suprafața de teren de 988 ha câștigată din mare prin construcția digului de sud al Portului C. Sud A.. A se vedea astfel adresa OCPI nr. 3137/18.05.2005 către Prefectura Constanta.

Potrivit procedurii reprezentata de normele tehnice la Legea privind cadastrul general OCPI și în baza competențelor conferite de lege, a procedat la atribuirea provizorie până la adoptarea legii care sa dispună granițuirea cu titlu definitiv atribuirea administrativa provizorie a Portului A. către .. 4.2.20 lit ddin Norme .

Considerentele care au stat la baza acestei atribuiri provizorii au fost tot de ordin legal. Astfel art. 4.2.20 din Normele Tehnica pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ordinul nr. 534/01.10.2001 al Ministrului Administrației Publice prevede: "La Marea Neagra hotarele se stabilesc pe linia care separa uscatul de apa la data măsurătorilor"

In aceste condiții este evident că terenul nou câștigat asupra mării și care se afla in litigiu este în dreptul fostei plaje a Comunei A. și continuarea firească a acestui teritoriu în Marea Neagra, astfel cum corect a apreciat și OCPI C. la momentul la care a atribuit provizoriu acest teritoriu administrativ către . class="Style5"> La data de 13.02.2011 Biroul de Carte Funciara a dispus prin încheierile de intabulare nr. 2564 si 2565 intabularea suprafeței aferente Portului C. inclusiv a Portului C. Sud A. din punct de vedere al apartenenței teritorial administrative in Municipiul C..

Ulterior prin adresa nr. 2488/23.03.2012 OCPI explica contrarietatea dintre decizia de atribuire din punct de vedere teritorial administrativ a teritoriului in litigiu și încheierea de întabulare. Astfel se menționează că OCPI își menține punctul de vedere cu privire la atribuirea provizorie a teritoriului litigios în administrarea Comunei A.. De asemenea menționează că incheierea de intabulare s-a admis doar pe Municipiul Constanta pentru toată suprafața Portului din considerente tehnice, având în vedere că această suprafață de teren nu s-a putut dezmembra fiind nevoie în acest sens de o hotărâre de guvern pentru atribuirea a două numere cadastrale diferite.

In concluzie ceea ce contează în soluționarea prezentului litigiu este apartenența teritorial administrativă a terenului și nu încheierea de intabulare.

Față de recursul formulat intimata-contestatoare a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat, reiterând cele arătate în fața instanței de fond .

Nu au fost produse înscrisuri noi în fața instanței de recurs .

Din oficiu a fost invocată excepția decăderii recurentului din dreptul de a formula recurs.

Deliberând cu prioritate asupra excepției decăderii recurentului din dreptul de a formula recurs, văzând că acesta face dovada cu borderoul de corespondență avizat de către Oficiul Poștal Valu lui T. a expedierii cererii de recurs la data de 15.07.2013, ultima zi pentru exercitarea dreptului de recurs, urmează ca excepția invocată să fie respinsă ca nefondată.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța de recurs constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin titlul executoriu nr. DU3077 emis în dosar de executare nr. A 3072/2012, recurenta-intimată a inceput executarea silita impotriva contestatoarei pentru suma de_ lei, reprezentand impozit pe cladiri, mijloace de transport, taxa gunoi si taxa paza., apreciind că sediul . SRL, cât și clădirile impozitate, se află pe teritoriul administrativ al U.A.T. A..

Pe de altă parte, intimata-contestatoare susține că plata impozitului local respectiv trebuie efectuată la bugetul local al Municipiului C., întrucât reclamanta are sediul în Portul C., care este inclus în teritoriul administrativ al Municipiului C. .

Ca legislație relevantă în materie, Tribunalul reține următoarele:

-O.G. nr. 92/2002 Republicată- Codul de procedură fiscală, forma activă la data emiterii deciziei de impunere contestată:

- Art. 12 Buna-credință: Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii.

- Legea 571/2003 - Codul fiscal:

ART. 249 Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.

(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.

(…)

(5) În înțelesul prezentului titlu, clădire este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădiri.

Taxa asupra mijloacelor de transport

ART. 261 Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.

(2) Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

(3) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.

(4) În cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadență, impozitul pe mijlocul de transport este datorat de locator.

(5) Până la prima înmatriculare/înregistrare în România, în înțelesul prezentului titlu, mijlocul de transport este considerat marfă. După prima înmatriculare/înregistrare, mijlocul de transport, în înțelesul prezentului titlu, nu mai poate fi considerat marfă și pentru acesta se datorează impozit pe mijloacele de transport.

- Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, Republicare 1, forma activă la data emiterii deciziei de impunere contestată:

Art. 10

(1)La nivelul unităților administrativ-teritoriale - comună, oraș și municipiu - lucrările tehnice de cadastru constau în:

a)stabilirea, potrivit legii, a hotarelor unității administrativ-teritoriale și a limitelor intravilane componente;

b)identificarea amplasamentelor imobilelor pe baza actelor de proprietate sau, în lipsa acestora, pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar și determinarea formei și dimensiunilor tuturor imobilelor din cuprinsul fiecărei unități administrativ-teritoriale;

c)consemnarea litigiilor de hotare aflate pe rolul instanțelor judecătorești;

d)întocmirea documentelor tehnice cadastrale.

(2)Delimitarea și marcarea hotarelor administrative ale unităților administrativ-teritoriale prevăzute la alin. (1), precum și limitele intravilanelor localităților se fac de către comisia stabilită în acest scop prin ordin al prefectului; regulamentul de organizare și funcționare a comisiei de delimitare se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor.

(1)Începerea lucrărilor tehnice de cadastru se stabilește prin ordin al directorului general al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și cuprinde identificarea sectoarelor cadastrale. La nivelul unității administrativ-teritoriale, etapele procesului de cadastru constau în:

a)înștiințarea proprietarilor sau a posesorilor privind începerea lucrărilor;

b)identificarea limitelor unității administrativ-teritoriale, delimitarea și marcarea hotarelor administrative ale acestora;

c)stabilirea sectoarelor cadastrale;

d)identificarea amplasamentelor imobilelor în cadrul sectoarelor cadastrale;

e)identificarea titularilor drepturilor reale și a posesorilor, precum și preluarea copiilor actelor juridice doveditoare;

f)înregistrarea neînțelegerilor între proprietarii învecinați cu privire la hotare;

g)recepția documentelor tehnice cadastrale de către oficiile teritoriale;

h)publicarea documentelor cadastrale;

i)soluționarea contestațiilor de către oficiul teritorial;

j)modificarea conținutului documentelor tehnice cadastrale, în urma soluționării contestațiilor, și actualizarea evidenței conform lucrărilor de înregistrare realizate după perioada de afișare;

k)deschiderea noilor cărți funciare;

l)închiderea vechilor evidențe, prin ordin al directorului general al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;

m)comunicarea încheierii de înscriere, a extrasului de carte funciară pentru informare, precum și a extrasului din noul plan cadastral;

n)arhivarea documentelor care stau la baza lucrărilor de cadastru și înscrierea în cartea funciară.

(2)Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizându-se reprezentarea grafică a limitelor unităților administrativ-teritoriale, precum și a limitelor intravilanelor, deținute de oficiile teritoriale. Hotarele unităților administrativ-teritoriale sunt delimitate și marcate de către comisia de delimitare, stabilită în acest scop prin ordin al prefectului. Delimitarea unităților administrativ-teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de către acestea, în condițiile legii. Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizându-se reprezentarea grafică a limitelor unităților administrativ-teritoriale, precum și a limitelor intravilanelor, deținute de oficiile teritoriale. Hotarele unităților administrativ-teritoriale sunt delimitate și marcate de către comisia de delimitare, stabilită în acest scop prin ordin al prefectului. Delimitarea unităților administrativ-teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de către acestea, în condițiile legii. Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin al directorului general al Agenției Naționale, la propunerea consiliului de administrație al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(la data 10-mai-2012 Art. 10, alin. (2) din titlul I, capitolul III modificat de Art. VIII, punctul 3. din Ordonanta urgenta 16/2012 )

(3)Modificarea limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale privește înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ-teritoriale, care se organizează potrivit legii.

(la data 02-iul-2010 Art. 10 din titlul I, capitolul III modificat de Art. I, punctul 12. din Ordonanta urgenta 64/2010 )

(1)Începerea lucrărilor de înregistrare sistematică se stabilește prin ordinul directorului general al Agenției Naționale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, și cuprinde identificarea unității administrativ-teritoriale și a sectorului sau, după caz, a sectoarelor cadastrale în care se vor desfășura lucrările.

(2)Procedura detaliată de realizare a lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și cuprinde, în principal, următoarele etape:

a)înștiințarea proprietarilor, respectiv a posesorilor și a altor deținători, după caz, privind începerea lucrărilor, prin intermediul campaniei de informare publică, organizată și desfășurată la nivel național și local;

b)identificarea limitelor unității administrativ-teritoriale;

(…)

(3)Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizând reprezentarea grafică a limitelor unităților administrativ-teritoriale, precum și a limitelor intravilanelor, deținute de oficiile teritoriale. Hotarele unităților administrativ-teritoriale sunt delimitate și marcate de către comisia de delimitare, stabilită în acest scop prin ordin al prefectului. Delimitarea unităților administrativ-teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de către acestea, în condițiile legii. Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4)Hotarele menționate în procesele-verbale de delimitare semnate de membrii comisiei prevăzute la alin. (3) și recunoscute reciproc de către reprezentanții unităților administrativ-teritoriale devin oficiale și sunt utilizate în activitatea autorităților și instituțiilor publice centrale și locale.

(5)În cazul în care limitele unităților administrativ-teritoriale sunt contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiilor care sunt deduse judecății, autoritățile și instituțiile publice centrale și locale vor folosi limitele unităților administrativ-teritoriale utilizate de oficiile teritoriale în activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale și de înscriere în cartea funciară.

(6)În cazul în care limitele unităților administrativ-teritoriale sunt necontestate, acestea rămân definitive și reprezintă limitele oficiale ale respectivei unități administrativ-teritoriale.

(7)Modificarea limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale privește înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ-teritoriale, care se organizează potrivit legii.

(…)

- Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, Republicare 2, forma activă la data pronunțării prezentei hotărâri:

- Art. 11

b)identificarea limitelor unității administrativ-teritoriale;

(…)

- Norme Tehnice din 1 octombrie 2001 pentru introducerea cadastrului general,aprobate prin Ordinul Ministrului Administrației Publice nr. 534/2001:

4.Delimitarea cadastrală a unităților administrativ-teritoriale

4.1.Prevederi generale

4.1.1.Delimitarea cadastrală a unităților administrativ-teritoriale reprezintă operațiunea de bază prin care se identifică, se măsoară la teren și se oficializează limitele unităților administrativ-teritoriale, conținând punctele de frângere și traseele hotarului unei unități administrativ-teritoriale, precum și limitele intravilanelor din respectiva unitate administrativ-teritorială. Această lucrare se execută obligatoriu înaintea începerii lucrărilor de introducere a cadastrului general pe o unitate administrativ-teritorială.

4.1.2.Stabilirea liniei de hotar și a denumirilor unităților administrativ-teritoriale se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, republicată, cu modificările ulterioare. Limitele intravilanelor se stabilesc conform planurilor urbanistice generale întocmite și aprobate potrivit prevederilor legale. În cazurile în care nu s-au aprobat planuri urbanistice generale, limitele intravilanelor vor fi cele existente la 1 ianuarie 1990, conform Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare.

(… )

4.2.20. În cazurile în care există neînțelegeri între vecini la stabilirea liniei de hotar și membrii comisiei nu pot rezolva neînțelegerile, litigiul se consemnează în documentele de delimitare cadastrală, astfel:

a)pe schița generală a hotarului administrativ și pe schița cu porțiunea de hotar în litigiu se consemnează ambele variante;

b)suprafața în litigiu se va calcula din coordonatele punctelor de pe contur, care se vor stabili în prezența membrilor comisiei de delimitare cadastrală;

c)unele puncte caracteristice de pe conturul suprafeței în litigiu se vor materializa cu stâlpi de lemn cu lungimea de 50 cm și diametrul de 10 cm și vor avea o altă numerotare decât restul punctelor de hotar;

d)până la rezolvarea litigiului suprafața disputată va fi inclusă în suprafața calculată a teritoriului nominalizat de O.J.C.G.C.;

e)în procesul-verbal de delimitare cadastrală se vor menționa argumentele celor două părți și se vor anexa copii de pe actele deținute, dacă acestea există;

f)după soluționarea litigiului se reface documentația cadastrală și se vor materializa cu borne punctele de hotar de pe varianta acceptată.

Potrivit înscrisurilor cauzei reclamanta are sediul declarat în ., dana Tehnică PL/, camera 6.

Toate părțile sunt de acord în sensul amplasării sediului reclamantei pe un teren în suprafață de 998 ha, disputat de unitățile administrativ-teritoriale C. și A..

Recurenta arată că acest teren a fost creat în mod artificial, în anul 1982 prin utilizarea materialelor obținute din excavarea Canalului D. Marea Neagra prin alipire la teritoriile administrative ale orașului C. și comunei A..

Această formă atipică de dobândire a dreptului de proprietate pare să se apropie cel mai mult de aluviune, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate conform art. 495 Cod civil, aluviune ce a fost însă una artificială și nu una naturală.

Urmare a neînțelegerii dintre cele două unități administrativ-teritoriale în ceea ce privește stabilirea graniței, prin adresa nr. 3137/18.05.2005 OCPI C. comunică Prefecturii C. că în conformitate cu prevederile art. 4.2.20 pct. d din Norme Tehnice din pentru introducerea cadastrului general, OCPI C. include în administrarea provizorie a comunei A. suprafața de 998 ha, fără ca această atribuire să fie materializată în vreun alt înscris . Mai mult, în adresa nr. 3137/18.05.2005 se menționează în mod expres că aceasta nu constituie probă în instanță, ceea ce înseamnă că reprezintă o simplă corespondență administrativă care nu putea fi folosită nici în fața/de către autoritățile și instituțiile publice centrale și locale, așa cum ar fi permis art. 10 alin..5 din Legea nr. 7/1996 dacă această atribuire ar fi fost făcută printr-un act administrativ de autoritate.

Urmare a finalizării cadastrului la nivelul Portului C., fără ca operațiunea de delimitare a celor două unități administrativ-teritoriale să fie finalizată, prin Încheierea nr. 2564/13.02.2006 OCPI C. întabulează dreptul de proprietate în favoarea Statului român asupra terenului în suprafață totală de_ mp, care include suprafața litigioasă, și se deschide cartea funciară nr. 892 pe unitatea administrativ- teritorială Municipiul C.. Prin Sentința Civilă nr. 4422/06.03.2009, pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/212/2008, definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 438/22.10.2010 pronunțată de Tribunalul C., a fost respinsă cererea Comunei A. de rectificarea a încheierii de întabulare a Portului C. nr. 2564/13.02.2006, în sensul radierii din C.F. C. a mențiunii privind apartenența din punct de vedere administrativ -teritorial a Portului Constanta Sud si înscrierea acestuia în C.F. a Comunei A..

Prin Hotărârea nr. 38/23.03.2009 Consiliul Local A. include în administrarea teritorială a Comunei A. suprafața de teren de 998 ha și hotărăște că toate taxele și impozitele pe respectiva suprafață de 998 ha se colectează și se încasează de . class="msonormalcxspultimul"> Prin sentința civilă nr. 1320/21.10.2010 a Tribunalului C., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 796/12.09.2011 a Curții de Apel C., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de Instituția Prefectului J. C. și a fost anulată Hotărârea nr. 38/23.03.2009 a Consiliului Local A. .

Prin adresa nr. 2488/23.03.2012 OCPI C., în corespondența purtată cu Primăria Comunei A., arată că își menține punctul de vedere cu privire la împrejurarea că terenul în litigiu aparține Comunei A. până la stabilirea limitelor administrativ-teritoriale, și că înscrierea întregii suprafețe a Portului C. acestuia în cartea funciară a localității C. s-a realizat din considerente tehnice, având în vedere că această suprafață de teren nu s-a putut dezmembra fiind nevoie în acest sens de o hotărâre de guvern pentru atribuirea a două numere cadastrale diferite.

Astfel, cert este că, corect sau nu, în prezent suprafața litigioasă pe care este amplasat și sediul reclamantei ,este înscrisă în cartea funciară a Municipiului C., astfel că în conformitate cu disp. art. 10 alin.5 din Legea nr. 7/1996 R1 ( în prezent art. 11 alin.5 ) autoritățile și instituțiile publice centrale și locale trebuie să folosească limitele celor două unități administrativ-teritoriale utilizate de OCPI C. în activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale și de înscriere în cartea funciară, și conform art. art. 4.2.20 lit d din Normele tehnice, până la rezolvarea litigiului, să țină seama de teritoriul administrativ în care a fost inclus terenul litigios.

Față de cele arătate mai sus, ținând seama și de dispozițiile art.12 Cod procedură fiscală, potrivit cărora relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință,

Tribunalul constată că pârâta . toate litigiile mai sus prezentate, cu rea-credință a acționat atunci când a început executarea silită împotriva contribuabilului în cauză, cu privire la care despre care avea cunoștință că are sediul în altă unitate administrativ-teritorială.

Cele arătate de către OCPI C. prin adresa nr. 2488/2012 nu pot fi reținute în favoarea pârâților, fiind nerelevante din punct de vedere fiscal considerentele care au determinat înscrierea întregului teritoriu al Portului C. în cartea funciară a Municipiului C. în condițiile în care contribuabilul cu bună-credință se încrede în înscrierile din cartea funciară, al căror rol este tocmai de a oferi informațiile tehnice, economice și juridice referitoare la imobile, dar și de furniza date instituțiilor publice ale statului, necesare sistemului de impozitare .

De asemenea, este irelevant că inițial reclamanta și-a declarat sediul în . 2000, câtă vreme întabularea Portului C. a intervenit ulterior acestei date.

Se mai constată și că situația litigioasă dintre cele două unități administrativ-teritoriale dă naștere unei duble impuneri a aceluiași contribuabil, pentru aceleași bunuri, situație care nu poate fi tolerată .

D. pentru care se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmând a respinge recursul formulat ca nefundat, cu obligarea recurentei la plata către intimata a cheltuielilor de judecată în sumă de 1488 lei- onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția decăderii ca neîntemeiată.

Respinge recursul formulat de recurenta ., cu sediul în C. A., ., J. C., în contradictoriu cu intimata . SRL A. CONSTANTA SUD, cu sediul la Av. R. D., cu sediul în C., ., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6529 pronunțată în data de 08.05.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1488 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A. B. S. M. C. E. C.

GREFIER,

I. T.

jud.fond. A.U.

red./dact.jud. A.B.S.

14.04.2014 /2 ex.

← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1483/2014....		Anulare act administrativ. Sentința nr. 508/2014. Tribunalul... →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 05/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 05/2014. Tribunalul CONSTANŢA