Contestaţie la executare. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 5978/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ_
Ședința publică din 21.10.2014
Completul compus din:
Președinte: I. L. O. D.
Judecător: D. R. C.
Judecător: C. N.
Grefier D. V. S.
Pe rol judecarea recursului în C. administrativ și fiscal promovat de recurent . cu sediul ales av LAMBRINO S., cu sediul în C. .. 70 A, în contradictoriu cu intimat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., PENTRU SERVICIUL FISCAL ORASENESC NAVODARI, cu sediul ales în C. .. 18, având ca obiect contestație la executare, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3019/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă av. S. Lambrino lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 pct.2 și urm. C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Se invederează că s-au depus înscrisurile solicitate de la intimată.
Reprezentantul recurentei, având cuvântul, solicită amânarea cauzei și revenirea cu adresă către intimată pentru a atașa la dosar fișa sintetică a recurentului pe care a transmis-o la mutarea sediului la AFP Năvodari. Solicită ca instanța să observe că abia la acest termen intimata depune la dosar copii după declarațiile de deconturile de TVA depuse de recurent începând cu anul 2001. Arată reprezentantul recurentei că intimata, prin adresa depusă la dosar a arătat că sistemul informatic a început să funcționeze din septembrie 2003, însă recurenta solicită să se depună la dosar fișa sintetică de plătitor de TVA. Arată reprezentantul recurentei că acea fișă sintetică conține soldul conform declarațiilor deconturilor depuse de contribuabil și au fost preluate de către AFP Năvodari.
Deliberând, instanța respinge ca neutilă, proba cu înscrisuri în completarea probatoriului, solicitată de recurentă. În lipsa altor cereri acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, să modifice sentința recurată cu consecința admiterii contestației. Reprezentantul recurentei, arată că raportat la înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei inclusiv cele depuse pentru termenul de azi, intimata a depus deconturile de TVA începând cu data de 25.02.2002. la data la care se precizează că recurenta a devenit plătitor de TVA, în opinia intimatei la 09.10.2002, însă primul decont de TVA ulterior acestei date fila 57 dosar, recurenta având același cod fiscal, astfel că nu s-a schimbat nimic în situația contribuabilului din punct de vedere al calității sale de plătitor de TVA și în aceste condiții ceea ce s-a susținut de către recurentă se confirmă. În consecință calitatea recurentei de plătitor de TVA a existat începând cu data de 01.01.2001 până în prezent. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 22.02.2013 sub nr._, contestatoarea . a formulat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NĂVODARI contestație împotriva somației nr. 13/_ /_ emisă în dosarul de executare nr. 1218/13/_ /_ cu nr_/30.01.2013 și titlului executoriu nr._, solicitând anularea acestora, anularea formelor de executare și încetarea executării . În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că somația și titlul executoriu cu au fost emise de către intimată ca urmare a procesării greșite a declarațiilor de TVA. Astfel, s-a precizat că urmare a mutării sediului social, din localitatea C. în localitatea Năvodari, fișa fiscală a contribuabilului a fost predată de la Administrația Finanțelor Publice C. către intimată în mod incomplet și incorect, nefiind preluat soldul negativ, respectiv suma de_,36 lei reprezentând TVA de recuperat.
Decontul privind taxa pe valoare adăugată aferent lunii august 2013 a fost depus la AFP Năvodari înregistrat sub nr_/23.09.2003, din care rezultă că . are de recuperat TVA de_,07 lei. Din fișa sintetică editată la data de 20.05.2011 rezultă că suma de rambursat conform decontului a fost preluată în evidențe în mod greșit, la nivelul anului 2003, înregistrându - se doar suma de 335,72 lei TVA intermediar de rambursat aferentă lunii august 2003, și nu totalul sumei de rambursat.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172-173 C.proc. fisc.
În probațiune, s- au depus înscrisuri: raport de expertiză, somație, titlu executoriu.
Prin cererea completatoare formulată la 12.03.2013 contestatoarea a solicitat anularea somației nr 13/_ /_ și a titlului executoriu nr_ emis în dosarul de executare silită nr. 1218/13/_ /_ cu nr_/25.02.2013.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. Aceasta a arătat că executarea silită s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, ia titlul executoriu nr_ are la bază Declarația 300 decont privind taxa pe valoare adăugată aferentă lunii decembrie 2012 depusă on line de societatea contestatoare la organul fiscal și care constituie titlu de creanță.
În probațiune, intimata a depus copia dosarului fiscal.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatei (f 55), precum și proba cu expertiză judiciară contabilă, fiind întocmit raportul de expertiză contabilă de către expert B. M. (f. 179- 190), completat prin răspunsul la obiecțiunile formulate de contestatoare.
Prin Sentința civilă 3019/19.03.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii contestației la executare ca nefondată.
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că din actele dosarului de executare silită nr._/30.01.2013 întocmit de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NĂVODARI rezultă că împotriva contestatoarei a fost emisă somația nr. 13/_ /_ pentru suma de 1607 lei și ulterior, în cadrul dosarului de executare silită_ s-au emis titlul executoriu nr_ pentru suma de 728 lei reprezentând penalități de întârziere aferente TVA și somația nr 13/_ /_
Procedura fiscala, reține instanța, stabilește ca orice persoana interesata, care demonstrează ca are un interes poate face contestație îndreptata împotriva, masurilor de executare silita, oricărei modalități a executarii silite, a fiecărui act de executare silita efectuat de organele de executare competente, refuzul organului de executare silita de a îndeplini un act de executare în conditiile legi, dar si împotriva titlurilor executorii în condițiile disp. art. 172 al.3 din OG 92/2003, respectiv în cazul în care acest titlul nu este o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdicțional si daca pentru contestarea lui nu exista o procedura care sa prevada posibilitatea ca o instanta competenta sa se pronunte asupra acestuia.
În interpretarea dispozițiilor art. 172 alin. 3 din OG 92/2003,se apreciază, prin sintagma „altă procedură” trebuie să se înțeleagă orice posibilitate legală aflată la îndemâna contestatorului în vederea anulării titlului executoriu. În plus, art. 205 din același act normativ dispune că împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Astfel, instanța a reținut că, în cauză, se contestă un titlu executoriu, înscris ce nu provine de la o instanță de judecată sau organ jurisdicțional, motiv pentru care urmează a stabili dacă contestatorul avea la îndemână alt mijloc procedural pentru a invoca apărări de fond, cu consecința respingerii cererii, prin raportare la dispozițiile legale anterior evocate.
În acest sens, instanța a apreciat că, în interpretarea prevederilor art. 172 alin. 3 Cod procedura civila, prin sintagma „altă procedură” trebuie să se înțeleagă orice posibilitate legală aflată la îndemâna contestatorului în vederea clarificării titlului executoriu. Astfel, în condițiile art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Iar, potrivit alin. 3, baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
În acest context, a apreciat instanța că se impune a fi realizată distincția între titlul de creanță, titlu executoriu și actul administrativ fiscal. Titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului si obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii.
Astfel, art. 41 din Codul de procedura fiscala, reține prima instanță, definește actul administrativ ca fiind „actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale”. Rezultă, deci, că noțiunea de act administrativ fiscal are o sferă mai largă decât cea a titlului de creanță fiscală, în acest sens fiind și dispozițiile art. 205 alin. 1 Cod procedură fiscală care vorbesc de titluri de creanță sau alte acte administrative.
În ceea ce privește noțiunea de „titlu executoriu”, reține instanța, art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Pentru a se determina curgerea termenului și, pe cale de consecință, ajungerea la scadență, este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de cod. Așadar, între cele două titluri, există un raport de determinare, sursa fiind titlul de creanță a cărui modificare atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător (art. 141 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003), însă natura lor este diferită.
Prin urmare,se apreciază, evoluția în timp a aceluiași titlu și ajungerea la scadență, determină transformarea acestuia în instrument de executare silită, important fiind caracterul definitiv al titlului de creanță în fond, în raport de cum acesta a fost contestat pe căile prevăzute de lege, în condițiile în care a și fost cunoscut de către debitor, fiind îndeplinită cerința comunicării titlului. Necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii atrage definitivarea sa pe fond, astfel că acesta va fi pus în executare, fără posibilitatea de a se mai ataca conținutul acestuia în fața instanței de executare.
În plus, cercetând răspunsurile la interogatoriul ce a fost administrat intimatei, instanța a reținut că societatea s-a declarat plătitoare de TVA începând cu data de 09.10.2002 motiv pentru care deconturile depuse în perioada în care nu era înregistrată ca plătitor de TVA nu au fost validate de sistem și nu au fost înregistrate în fișa de evidențe.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, reține prims instanță,în urma schimbării sediului fiscal, dosarul fiscal a fost preluat de la AFP C. de către AFP Năvodari fără respectarea prevederilor legale, respectiv fără respectarea procedurii prevăzute de Ordinul nr 1213/2002.
Conform certificatului de înregistrare fiscală emis în data de 17.04.2003 precum și a certificatului de înregistrare în scopuri de TVA eliberat la 01.01.2007, a reținut instanța, rezultă că societatea contestatoare a fost înregistrată în scopuri de TVA la data de 09.10.2002.,cu toate acestea, în perioada ianuarie 2002- septembrie 2002 contestatoarea a întocmit și depus la AFP C. deconturi de TVA înregistrând un sold de TVA de rambursat la sfârșitul perioadei de raportare, 30.09.2002 în sumă de_ lei.
Întrucât societatea nu putea înregistra TVA de rambursat pe perioada când nu era înregistrată ca plătitor de TVA deoarece nu avea drept de deducere, se reține,s-a concluzionat că . înregistrează la data de 31.12.2005 un sold TVA de rambursat de_ lei.
S-a reținut în concluziile raportului de expertiză că TVA de rambursat înregistrat în sold la 31.12.2005 provine din TVA de rambursat aferent trimestrelor III și IV 2004, iar din această sumă a fost compensat TVA de plată înregistrat de societate în perioada martie 2006- decembrie 2008.
În perioada ianuarie 2006- iunie 2011, reține instanța, contestatoarea a înregistrat atât TVA de rambursat cât și TVA de plată care s-a compensat din TVA de rambursat din perioada precedentă, rezultând la 30.06.2011 un sold de TVA de rambursat de 8 lei.
În perioada septembrie 2011- decembrie 2012, se constată, contestatoarea înregistrează TVA de plată cumulat la suma de_ lei.
Apărările contestatoarei cu privire la autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr 835/2013 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr_/212/2012 vor fi respinse ca nefondate, motivat de faptul că în prezenta cauză nu există identitate de obiect și cauză, fiind contestate titluri executorii diferite.
Totodată, instanța a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiată și a apărărilor formulate de către contestatoare cu privire la incidența prescripției extinctive, în condițiile în care TVA de rambursat înregistrat în sold la 31.12.2005 provine din TVA de rambursat aferent trimestrelor III și IV 2004, iar din această sumă a fost compensat TVA de plată înregistrat de societate în perioada martie 2006- decembrie 2008.
Prin urmare, din analiza motivelor contestației la executare formulate, cât și a dosarelor de executare instanța nu a reținut existența vreunei cauze de nulitate a actelor de executare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs contestatoarea, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 14.05.2014.
În motivarea recursului invocă recurenta faptul că instanța de fond a apreciat în mod eronat situația de fapt fiscală și raporturile juridice între recurent și organele fiscale, prin raportare la jurisprudența CJUE din care rezultă faptul că dreptul de deducere a TVA se acordă pe baza intenției declarate a persoanei impozabile de a desfășura activități supuse TVA.
Recurenta, se arată, a depus deconturile de TVA, începând cu ianuarie 2002 și până în decembrie 2012, comportându-se și fiind recunoscut ca plătitor de TVA, operațiunile recurentei în acest sens fiind evidențiate în fișa fiscală de plătitor de TVA, întocmită de AFP C., iar verificarea dosarului fiscal a fost realizată de această entitate, care a constatat faptul că nu există înregistrate datorii la mutarea sediului.
Astfel, deși recurentul a depus și a evidențiat în mod corect deconturile de TVA, acestea nu au fost înregistrate în mod corect în fișa contribuabilului de către AFP Năvodari, iar cele două organe fiscale nu au atașat la dosar aceste fișe pentru perioada de referință.
Mai mult au fost efectuate solicitări privind îndreptarea erorii materiale în acest sens care însă nu au fost soluționate, fiind posibilă astfel înregistrarea de obligații restante, formate din baza de calcul și accesorii aferente de TVA,potrivit fișei de evidență de plătitor întocmită de AFP, în timp ce contribuabilul nu înregistrează obligații la bugetul statului în materie de TVA.
De asemenea, apreciază în sensul că instanța de fond în mod eronat a respins excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 835/22.01.2013 pronunțată în dosarul civil_/212/2012., situația de fapt relativ la raporturile juridice dintre părți generate de TVA intrând în puterea lucrului judecat prin decizia civilă 1296/25._ a Tribunalului C..
Invocă totodată faptul că în mod eronat a fost soluționată excepția prescripției fiscale prin raportare la art. 91 din OG 92/2003, apreciindu-se că raportat la data primului act de executare respectiv somația nr._/28.10.2011 și titlul executoriu nr._, a intervenit prescripția relativ la toate obligațiile fiscale al contribuabilului recurent până la data de 31.12.2005, prescripția fiind împlinită la 31.12.2010. Obligațiile fiscale, cu privire la TVA se arată sunt cele ce rezultă din primul decont de TVA depus de recurentă în anul 2006.
În susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri (filele 7-13,18-23,42-46)
Intimata, legal citată a depus întâmpinare (fila 24) prin care solicită respingerea recursului invocând în susținere disp. art. 153 Cod Fiscal, respectiv art. 8 ind.1 al.1 din OG 4/2002 pentru modificarea și completarea OG 82/1998, privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe, precizând faptul că recurenta a fost înregistrată în scopuri de TVA la data de 09.10.2002, motiv pentru care deconturile depuse în perioada în care nu era înregistrată ca plătitor de TVA nu au fost validate de sistem și nu au fost înregistrate în fișa sintetică. Astfel relativ la perioada de referință societatea nu era necesar să se comporte ca plătitor de TVA și de asemenea nu putea înregistra TVA de rambursat, deoarece nu avea drept de deducere.
Relativ la fișa sintetică se arată că aceasta a fost depusă de mai multe ori, respectiv cu adresele_/01.10.2013,_/12.11.2013,_/30.12.2013 și_/29.01.2014.
Apreciază că în mod corect prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că în speță titlul executoriu este unul diferit, iar relativ la excepția prescripției arată că TVA de rambursat înregistrat la data de 31.12.2005 provine din TVA de rambursat aferent trim III și IV 2005, iar din această sumă a fost compensată TVA de plată înregistrat de societate în perioada martie 2006-decembrie 2008.
În susținere solicită administrarea probei cu înscrisuri (filele 25-28,,53-133)
Urmare a solicitării instanței, a fost atașat dosarul civil_/212/2012 al Judecătoriei C..
Procedând la judecata recursului prin prisma disp. Art. 304 ind.1 .c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele:
Prin contestația la executare formulată recurenta contestatoare solicită anularea titlului executoriu_ și somația de executare nr 13/_ /_ emise în cadrul dosarului de executare silită 1218/13/_ /_., respectiv titlul executoriu nr._ și somația de executare nr. 13/_ /_, emise în cadrul dosarului de executare 1218/13/_ /_.
După cum se poate observa în cuprinsul titlurilor executorii, documentul prin care a fost evidențiată suma de plată cu titlu de TVA, respectiv accesorii este decontul de TVA nr._/2 din 22.01.2013, respectiv decizia de calcul accesorii nr._/11.01.2013.
În referire la criticile formulate Tribunalul reține că acestea privesc aprecierile primei instanțe relativ la excepțiile autorității de lucru judecat și a prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale prin raportare la disp. art.91 din OG 92/2003, respectiv asupra legalității titlurilor executorii și a actelor de executare .
Instanța reține că potrivit art.141 din OG 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, titlul de creanță devenind titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Dispozițiile art.141 al.4 stabilesc ca titlul executoriu va cuprinde pe lângă elementele prevăzute la art.43 al.2 codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal si orice alte date de identificare, cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Potrivit art.145 din OG 92/2003, executarea silită începe prin comunicarea somației, însoțita de titlul executoriu, iar aceasta trebuie sa cuprindă pe lângă elementele prevăzute la art.43 al.2 si numărul dosarului de executare, suma pentru care urmează a se începe executarea silită, termenul de plată si indicarea consecințelor nerespectării acestuia.
Se mai reține faptul că, contestațiile la executare propriu-zise pot avea ca obiect neregularități procedurale săvârșite cu prilejul activității de executare silită, împrejurări care se pot referi la nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștințarea debitorului despre declanșarea urmăririi, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită, etc., și pot avea ca scop desființarea unui anumit act de executare sau anularea întregii urmăririi silite.
În cadrul acestei faze procesuale instanța nu poate reanaliza fondul pricinii, rezolvat pe calea titlului a cărui executare este în derulare sau să procedeze eventual la constituirea unui alt titlu, prin rezolvarea raporturilor litigioase între părțile implicate în executare, ci este limitată la a cerceta dacă actele de executare se realizează cu respectarea prevederilor legale privind executarea silită.
Potrivit art. 85 din OG 92/2003 Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel :
a.Prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 al.2, respectiv art. 86 al.4
b.Prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Dispozițiile art. 82 al.2 din OG 92/2003, stabilesc că în declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.
De asemenea art.. 86 al. 4 din același act normativ statuează în sensul că Declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 al.2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.(…)
Instanța mai reține că potrivit art.110 al. 2 și 3 din OG 92/2003 (2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță, sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3) Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: (a)decizia de impunere (b)declarația fiscală (….)
În speță determinarea obligației fiscale a fost efectuată urmare declarației fiscale respectiv Declarația 300 - Decont privind taxa pe valoare adăugată aferentă lunii decembrie 2012, din care rezultă TVA de plată cumulat în cuantum de 1607 lei (filele 34,35 dosar fond, vol.1), debit pentru realizarea căruia au fost emise titlul executoriu și actele de executare.
De asemenea, obligația de plată a sumei reprezentând accesorii în cuantum de 786 lei a fost stabilită având la bază titlul de creanță, respectiv decizia de calcul accesorii,_/11.01.2013, nefiind făcută dovada contestării acestui titlu potrivit disp. art. 205 și urm din OUG 92/2003.
Instanța remarcă de asemenea că potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză în perioada septembrie 2011- decembrie 2012 contestatoarea înregistrează TVA de plată cumulat în sumă de 11.916 lei.
Cum însă legalitatea și temeinicia titlului de creanță care devine titlu executoriu în condițiile art. 141 din OG 92/2003, poate fi analizată pe calea prevăzută de art. 205 și urm din OG 92/2003, instanța de executare este limitată la a cerceta dacă actele de executare se realizează cu respectarea prevederilor legale privind executarea silită, în speță nefiind probată, cum în mod corect a fost reținut și de către instanța de fond, prin prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat, existența unor motive de nelegalitate relativ la titlul executoriu și actele de executare.
Susținerile contestatoarei cu privire la autoritatea de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr 835/2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_/212/2012 în mod corect au fost apreciate ca nefondate, motivat de faptul că în prezenta cauză nu există identitate de obiect și cauză, fiind contestate titluri executorii și acte de executare diferite.
Totodată, se apreciază că în mod corect prima instanță a dispus respingerea ca neîntemeiate a susținerilor cu privire la incidența prescripției dreptului a stabili obligații fiscale cu referire la disp. art. 91 din OG 92/2003, prin raportare la perioada pentru care aceste obligații au fost stabilite în condițiile menționate anterior, dar și în condițiile în care TVA de rambursat înregistrat în sold la 31.12.2005 provine din TVA de rambursat aferent trimestrelor III și IV 2004, iar din această sumă a fost compensat TVA de plată înregistrat de societate în perioada martie 2006- decembrie 2008.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de recurenta contestatoare, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității emiterii titlurilor executorii și a actelor de executare, considerente față de care, în temeiul art. 312 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul dedus judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul promovat de recurent . cu sediul ales av LAMBRINO S., cu sediul în C. .. 70 A, în contradictoriu cu intimat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., PENTRU SERVICIUL FISCAL ORASENESC NAVODARI, cu sediul ales în C. .. 18, având ca obiect contestație la executare, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3019/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. L. O. D. D. R. C. C. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud. fond M.B.
Red.decizie jud.C.N./2 ex/20.11.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 948/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 779/2014.... → |
|---|
