Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-04-2014, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 27679/212/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECISIA CIVILĂ_
Ședința publică din data de 23.04.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. V. M.
JUDECĂTOR – A. J. N.
JUDECĂTOR – A. L. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – contestație la executare, formulat de recurenta D.G.R.F.P. G. pentru GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în G., ., județul G., în contradictoriu cu intimații . G. SRL,cu sediul în C., .. 3 bis, județul C., D.G.R.F.P. G. pentru A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C. și D.G.R.F.P. G., cu sediul în G., ., județul G., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/20.08.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 16.04.2014 și la data de 23.04.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr._/20.08.2012 pronunțată de Judecătoria C. în ds._ s-a dispus:
- admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a intimatei Administrația Finanțelor Publice C. în ceea ce privește contestația împotriva Deciziei nr._/26.09.2011 și, pe cale de consecință, respingerea – ca atare, contestația la executare promovată în contra sa de reclamanta contestator .” SRL;
- admiterea contestației la executare formulată în contradictoriu cu Garda Financiară C. și Direcția Generală a Finanțelor Publice C., cu consecința anulării Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/26.09.2011.
- admiterea contestației împotriva adresei de înființare a măsurii popririi asiguratorie nr._/29.09.2011, formulate în contradictoriu cu AFP C., cu consecința anulării măsurii;
- obligarea intimaților Garda Financiară C. și AFP C. la plata, în solidar, către contestatoare a sumei de 6200 lei - cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 26.09.2012 intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – Garda Financiară Secția C., a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ prin care s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii la terții popriți Banca Transilvania, BRD – GSG și Garanti Bank International.
În baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/26.09.2011 intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. a întocmit adrese de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești asupra terților popriți BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE S.A., Garanti Bank International N.V., Banca Transilvania S.A.,
Având în vedere prevederile art. 137 din codul de procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de intimate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. raportat la cererea de anulare a deciziei nr._/26.09.2011, instanța constată că actul menționat a fost emis de emisă de G. Financiară C.. Având în vedere că intimata nu a emis actul contestat instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei și va respinge contestația formulată în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice C. împotriva deciziei nr._/26.09.2011 ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Referitor la cererea de anulare a deciziei de instituire a măsurii asiguratorii a popririi nr._/26.09.211, instanța urmează să o admită pentru următoarele considerente:
De esența, controlului efectuat de comisarii Gărzii Financiare este caracterul operativ și inopinat, în vederea descoperirii oricăror fapte care au efect frauda și evaziunea fiscal.
În ce privește întinderea prejudiciului, instanța a avut în vedere că actul contestat nu reprezintă titlu de creanță și deci nu poate deveni titlu executoriu, iar decizia de instituire a măsurilor asiguratorii beneficiază de o cale separată de atac, astfel că până la emiterea unei decizii de impunere, această critică nu prezintă nici un folos practic, nefiind stabilite obligații de plată în sarcina reclamantei.
Potrivit art. 129 alin.2 din Codul de procedură fiscală: „Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.” Potrivit art. 129 alin.3 din Codul de procedură fiscală măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei potrivit căreia impozitul datorat nu este exigibil, instanța reține că potrivit art. 129 alin.3 din Codul de procedură fiscală măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță. În cauza de față organul de control nu a emis un titlu de creanță, ci doar a estimat impozitul pe profit datorat de contestatoare, astfel încât nu prezintă relevanță dacă impozitul era sau nu exigibil și nici faptul că nu au fost avute în vedere de organul de control pierderea fiscală și cheltuielile deductibile, toate aceste aspecte putând fi analizate în cadrul unei contestații împotriva unui titlu de creanță formulate în temeiul art. 205 Cod procedură fiscală.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea măsurii asigurătorii a poprire reține următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal de constatare, încheiat de inspectorii Gărzii Financiare cu ocazia controalelor inopinate pentru descoperirea de fapte de evaziune fiscală, nu se stabilesc, modifică sau sting drepturi și obligații fiscale în accepțiunea art.41 Cod procedură fiscală.
Actul întocmit de inspectorii Gărzii Financiare poate fi valorificat de organele competente în această materie prin emiterea unei decizii de impunere sau, dacă este cazul, de organele de cercetare penală și poate fi contestat doar împreună cu actul administrativ fiscal, ca acte preparatorii sau operațiuni tehnico-materiale desfășurate în vederea emiterii acestuia.
Noțiunea de act administrativ fiscal, în înțelesul Codului de procedură fiscală, este definită în art. 41 ca actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Potrivit art. 85 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, actul prin care se stabilesc impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat îl constituie fie declarația fiscală, în condițiile art. 82 alin. 2 și art.86 alin. 4, fie decizia emisă de organul fiscal în celelalte cazuri.
În urma acestor constatări, la data de 26.09.2011 a fost emisă și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ prin care s-a instituit poprirea asiguratorie asupra conturilor societății deschis la Banca Transilvania, BRD – GSG și Garanti Bank Internațional, pentru suma de 51.680 lei.
Din cuprinsul art.129 alin.1-5 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala reiese neechivoc împrejurarea ca măsura asiguratorie se poate institui doar când exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea si ca măsura trebuie motivata.
Motivația intimatei Garda Financiară C. cuprinsă în referatul justificativ al măsurilor asiguratorii în sensul ca există indicii sau elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimonial periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, respective urmărirea și încasarea în totalitate a sumei de 51.860 lei reprezentând TVA și impozit pe profit, respectiv motivul înscris în decizia de sechestru vizând aspecte ce țin de nereguli contabile ale contestatoarei si vizând raporturi contractuale cu o societate comercială cu comportament fiscal neadecvat specific firmelor fantomă, nu reprezintă împrejurări care sa descrie si sa explice în concret pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Instanța reține că contestatoarea a formulat în baza art. 174 Cod procedura fiscal contestație împotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii emise la 26.09.2011 de Garda Financiara C., conform atribuțiilor sale, si având în vedere disp. art. 129 alin. 2 Cod procedura fiscala si art. 1 alin. 1 din HG nr. 1324/2009, constată că cu privire la acest capăt de cerere ca numai aceasta persoana juridica are calitatea procesuala pasivă în cauza.
De asemenea, fata de argumente expuse în contestație si în apărare, instanța reține ca nu este relevanta nici împrejurarea ca nu a desfășurat contestatoarea vreo activitate ilicita, de natura sa atragă răspunderea sa, si, în mod simetric, nici ca ar fi desfășurat o asemenea activitate, de coniventa cu „societăți de tip fantoma”. Aceasta deoarece simpla efectuare a unui control în acest sens de către intimata o îndreptățește procedural sa ia masuri asiguratorii daca se prefigurează o răspundere, nefiind necesar ca aceasta sa fie clar si definitiv stabilita, așa cum cu claritate prescrie art. 129 alin. 3 cod procedura fiscala.
Pe de alta parte însa, același text de lege, la alin. 5, impune motivarea necesității luării acestor masuri. În speța, la rubrica destinata, intimata a făcut considerații referitoare la indiciile răspunderii ce o are în vedere, fără a arata însă în ce ar consta pericolul concret ca debitorul „să se sustragă, sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”, fapte ce constituie rațiunea reglementarii masurilor asiguratorii, rațiune enunțată expres de art. 129 alin. 2 cod procedura fiscală.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de dna expert contabil P. L. L. având ca unic obiectiv “să se verifice dacă facturile emise de . au fost introduce și înregistrate corect din punct de vedere contabil “ în evidențele contabile ale contestatoarei rezultă în concluziile acestuia că achizițiile efectuate de către societatea contestatoare prin intermediul facturilor prezentate ca fiind întocmite de . au fost înregistrate corect.
Art.129 alin.1-5 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala prevede ca:
,, (1) Masurile asiguratorii prevazute în prezentul capitol se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv în cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate în conditiile legii, ramân valabile pe toata perioada executarii silite, fara îndeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, în cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma în masuri executorii.
(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducătorul organului fiscal competent.”
Din textul legal menționat reiese neechivoc împrejurarea ca măsura asiguratorie se poate institui doar când exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa îsi ascundă ori sa își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea și ca măsura trebuie motivata. Motivația intimate înscrisă în decizia de sechestru vizând aspecte ce tin de nereguli contabile ale intimatei si vizând raporturi contractuale cu societăți comerciale cu comportament fiscal neadecvat, specific firmelor fantomă, nu reprezintă împrejurări care sa descrie si sa explice în concret pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Nu se motivează prin decizia de sechestru rațiunea instituirii ei în raport cu cerințele legale, ci se fac practic referiri la fapte de natura a atrage eventual răspunderea societății contestatoare.
Totodată potrivit art.2.1 din Ordinul nr.2605/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, punctul 5.1.1., în situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control."
Din cuprinsul textelor de lege anterior enunțate rezultă, deci ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri, organul de control, respectiv intimata, trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul.
Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc. ( astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/ emis de A.N.A.F.
În fapt, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurii asiguratorii contestat și care face obiectul prezentei cauzei, instanța reține că deși în cuprinsul deciziei de instituire este redat conținutul art.129 alin.2 din OG 92/2003, în motivarea instituirea măsurii asiguratorii, aceasta este justificată pe considerente ce nu conduc la stabilirea existenței pericolului de sustragere de la plata impozitelor și taxelor datorate către Bugetul de Stat, a risipirii patrimoniului sau de ascundere sustragere a acestuia sau a situației financiare a debitoarei trecute sau prezente.
Singura justificare a dispunerii acestei măsuri este aceea că o societate cu care contestatoarea a desfășurat relații comerciale are “un comportament fiscal neadecvat” pentru că ultima declarație de impozite și taxe a fost depusă în luna aprilie 2010, iar contractele cu societatea contestatoare au fost încheiate în luna martie 2011.
Potrivit certificatului de cazier fiscal contestatoarea a făcut dovada faptului că nu figurează în evidențe cu fapte de natură fiscală astfel că raportat la acestea este evident că istoricul comportamentului fiscal al contestatoarei nu conduce la ideea unei încercări viitoare de sustragere de la plata obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa.
Instanța apreciază că în mod greșit s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii prin indisponibilizarea conturilor debitoarei - contestatoare, organul fiscal neavând nici un temei legal pentru a justifica această măsură, cu atât mai mult cu cât această măsură este una subsidiară față de alte măsuri asiguratorii aflate la dispoziția organului fiscal de control și care pot garanta îndeplinirea de către debitor a obligațiilor astfel cum rezultă din punctul 5.8 din Ordinul nr.2608/2010 al A.N.A.F.
Având în vedere că anularea sau desființarea totală sau parțială, potrivit legii a actelor administrative fiscal atrage anularea, desființarea ori modificarea actelor administrative subsecvente emise în baza actelor administrative anulate sau desființate instanța va admite contestația formulată împotriva adresei de înființare a măsurii asiguratorii a popririi nr._/29.09.2011.
În ceea ce privește cererea contestatoarei privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, instanța o găsește urmând a o admite, iar cu privire la taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată, întrucât potrivit art. 23 alin. 1 pct. e) din Legea nr. 167/1997 privind taxele de timbru, în cazul în care contestația la executare este admisă, iar hotărârea rămâne irevocabilă, sumele achitate cu titlu de taxă de timbru urmează să fie restituite la cererea contestatorilor.
Împotriva acestei hotărâri,în termen legal, ANAF- Garda Financiară Secția Județeană C. a declarat recurs.
Recurenta, invocând disp.art.art.304 pct.8 și 9 și art.304/1 c.pr.civ., solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii supuse controlului judiciar în sensul respingerii contestației la executare.
Recurenta susține că este greșită soluția dată de judecătorul fondului excepției lipsei calității procesual pasive invocată de AFP C., fără a se reține că această parte avea obligația comunicării Deciziei nr._/26.09.2011 atât debitorului, cât și terților popriți.
În egală măsură, recurenta susține că proba cu expertiză contabilă, admisă de instanța de fond nu poate fi coroborată cu celelalte mijloace de dovadă întrucât Garda Financiară nu a intrat în posesia raportului de expertiză, iar concluzia judecătorului fondului potrivit cu care decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nu ar fi motivată este totalmente eronată, actul suplinind condițiile de formă și fond impuse de lege.
În altă ordine de idei, recurenta invederează că deși pot fi înțelese aspectele de organizare ale contestatoarei - care susține că nu a depus la ORC hotărârea privind schimbarea sediului social datorită unei situații interne (faptul că asociații sunt cetățeni străini), decizia de instituire măsuri asiguratorii a fost instituită, printre altele, datorită faptului că această societate nu desfășura activitate la sediul social declarat, comisarii Gărzii Financiare deplasându-se la locația ce figura la ORC ca sediul al societății.
Or, nedepunerea declarațiilor fiscale la care este obligată societatea potrivit legii coroborată cu lipsa de la sediu social sunt indicii și chiar argumente care să determine interpretarea existenței riscului ca această societate să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale.
Intimatele nu au depus întâmpinare, nu au formulat cereri în apărare.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor aduse de recurente și a disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constată nefondat recursul.
Criticile aduse de recurenta-intimată vor fi cenzurate, controlul judiciar relevând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii la situația de fapt astfel cum a fost susținută probator.
Fără a mai relua considerentele expuse în hotărârea recurată– pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată caracterul nefondat al criticii aduse de recurentă privitoare la modul în care instanța a statuat în referire modalitatea în care a fost dezlegată excepția lipsei calității procesual pasive a AFP C..
Analiza relevă că instanța de fond a statuat în referire la lipsa legitimării procesual pasive a organului fiscal doar în referire la cererea în anulare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii - cerere în care cu puterea evidenței rezultă că se legitimează procesual pasiv emitentul actului administrativ, iar nu și în referire la cererea privind anularea măsurii popririi asiguratorii, ce a fost soluționată pe fond în contra AFP C..
În egală măsură, controlul judiciar relevă faptul că nu se verifică susținerile recurentei potrivit cu care nu ar fi fost respectat principiul contradictorialității, prin necomunicarea raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, a cărui îndepărtare din ansamblul materialului probator se solicită.
Analiza relevă că expertul desemnat s-a conformat cerințelor disp.art.208 c.pr.civ., citând părțile litigante prin scrisori recomandate cu confirmare de primire, dovada citării Gărzii Financiare regăsindu-se la dosarul de fond, f.210-211.
În egală măsură, instanța de fond – la termenul de judecată din 18.06.2012 a dispus comunicarea către intimați a unui exemplar a raportului de expertiză, comunicare realizată după cum rezultă din cuprinsul actului de procedură în care s-a menționat citarea intimatei cu „ raport de expertiză” (f.220, dosar fond). . În mod corect a concluzionat judecătorul fondului în referire la faptul că motivația intimatei Garda Financiară C. cuprinsă în referatul justificativ al măsurilor asiguratorii în sensul ca există indicii sau elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimonial periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, respective urmărirea și încasarea în totalitate a sumei de 51.860 lei reprezentând TVA și impozit pe profit, respectiv motivul înscris în decizia de sechestru vizând aspecte ce țin de nereguli contabile ale contestatoarei si vizând raporturi contractuale cu o societate comercială cu comportament fiscal neadecvat specific firmelor fantomă, nu reprezintă împrejurări care sa descrie si sa explice în concret pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Contrar aprecierilor recurentei, nu se poate susține cu temei că existau indicii și chiar argumente care să conducă la interpretarea existenței ca intimata contestatoare să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, de vreme ce – după cum a reținut și instanța de fond, prin certificatului de cazier fiscal depus la dosarul cauzei, contestatoarea a făcut dovada faptului că nu figurează în evidențe cu delicte de natură fiscală astfel, că istoricul comportamentului fiscal al contestatoarei nu conduce la ideea unei încercări viitoare de sustragere de la plata obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa.
În egală măsură, judicios instanța de fond a valorificat mijloacele de dovadă administrate în cauză, dând valențele juridice corespunzătoare concluziilor expertizei contabile care a stabilit că achizițiile efectuate de către societatea contestatoare prin intermediul facturilor prezentate ca fiind întocmite de . fost înregistrate corect.
Concluzionând, Tribunalul reține că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs consacrate prin art.304 pct.8 și 9 c.pr.civ., iar analiza prin prisma disp.art.304/1 c.pr.civ. relevă că nu există motive justificate care să condică la reformarea hotărârii supuse controlului judiciar.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta D.G.R.F.P. G. pentru GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în G., ., județul G., în contradictoriu cu intimații . G. SRL,cu sediul în C., .. 3 bis, județul C., D.G.R.F.P. G. pentru A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C. și D.G.R.F.P. G., cu sediul în G., ., județul G., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/20.08.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ l .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.04.2014.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
L. V. M. A. J. N. A. L. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond. G. A.I
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./15.05.2014
| ← Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Încheierea nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1110/2014.... → |
|---|
