Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1162/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1162/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 1310/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 1162
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect suspendare executare act administrativ formulată de reclamantul B. I. E., cu domiciliul procesual ales în C., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul I. DE URGENȚĂ DOBROGEA AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., nr. 110, jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant avocat B. A. M., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, iar pentru pârât se prezintă consilier juridic P. Gili.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Reprezentantul pârâtului depune la dosarul cauzei și comunică reclamantului înscrisuri în susținerea poziției procesuale.
Instanța constată că apărătorul pârâtului nu are depusă la dosar delegație de reprezentare și îi pune acestuia în vedere să complinească lipsurile.
Reprezentantul pârâtului arată că va depune delegație de reprezentare până la terminarea ședinței de judecată.
Instanța constată că prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția prematurității/inadmisibilității și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate.
Reprezentantul pârâtului arată că nu mai insistă în invocarea acestor excepții.
Instanța ia act de precizările formulate de apărătorul pârâtului în sensul că nu mai insistă în invocarea excepțiilor.
La interpelarea instanței reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentantul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează pentru reclamant și pentru pârât proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul disp. art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și suspendarea Ordinului Inspectorului Șef nr. 40/14/I-CT din 28.01.2014. În susținerea cererii de suspendare arată că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și iminența producerii unui prejudiciu, astfel cum sunt menționate în art. 2 lit. h și f din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la cazul bine justificat reprezentantul reclamantului arată că temeiul de drept pe care pârâtul și-a întemeiat ordinul de încetare a raporturilor de muncă îl reprezintă art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995, care în concret se referă la reorganizarea ISU Dobrogea. În acest sens arată că pârâtul nu a depus nici un înscris din care să reiasă reorganizarea acestuia, iar în lipsa unei reorganizări nu se poate ca ordinul emis să aibă la bază un asemenea temei juridic. Reprezentantul reclamantului arată că a existat o sentință penală prin care s-a dispus anularea a 205 foi de concurs ale unor participanți la examenul organizat în anul 2007, ulterior angajați la ISU Dobrogea, însă această sentință penală prevede doar anularea foilor de concurs. Mai arată că așa cum s-a arătat și prin răspunsul la întâmpinare, anularea foilor de concurs nu echivalează cu repunerea părților în poziția anterioară, iar acest aspect nu putea fi pus în aplicare de către pârât fără ca Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe asupra lui. Reprezentantul reclamantului învederează faptul că dispozițiile art. 348 coroborat cu art. 170 și art. 17 din Codul procedură penală prevăd situații distincte și că astfel anularea foilor de concurs nu echivalează cu repunerea în situația anterioară.
În susținerea cererii reprezentantul reclamantului arată că acesta timp de 7 ani a parcurs etape de promovare, la momentul emiterii ordinului contestat având o altă funcție de încadrare. Totodată învederează faptul că respectivul concurs a avut patru probe, proba scrisă fiind doar una dintre acestea.
Cu privire la iminența producerii unui prejudiciu, reprezentantul reclamantului arată că s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri din care reiese faptul că respectiva persoană are credite în derulare și că are o situație financiară grea, situație generată și de statutul de cadre militare, care nu se permite acordarea șomajului. Totodată arată că având în vedere pregătirea profesională a reclamantului, acesta nu se poate angaja nici în sectorul public, nici în sectorul privat.
Pe cale de consecință reprezentantul reclamantului arată că sunt îndeplinite condițiile suspendării și că în cazul în care pârâtul invocă faptul că Tribunalul C. s-a mai pronunțat în două cazuri similare în sensul respingerii, învederează faptul că este la latitudinea judecătorului aprecierea îndeplinirii condițiilor suspendării actului administrativ contestat, prin pipăirea sumară a fondului cauzei. De asemenea arată că în cauză nu există autoritate de lucru judecat.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare, având în vedere faptul că prin Decizia 2351 din 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat diferențele între principiul relativității hotărârilor judecătorești și principiul opozabilității acelorași efecte. În susținere arată că trei complete ale secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C. s-au pronunțat asupra unor cereri similare, în sensul respingerii.
Reprezentantul reclamantului arată de asemenea faptul că reclamantul nu a fost parte în dosarul penal invocat în cauză, nici pârâtul și că efectele unei hotărâri judecătorești vizează părțile din respectiva cauză.
Reprezentantul pârâtului arată în replică faptul că nu se poate ignora o hotărâre judecătorească definitivă.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii.
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cererii de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul B. I. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. suspendarea executării ordinului Inspectorului Șef nr. 40/14/I-CT din 28.01.2014 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a ordinului mentionat.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a detinut gradul de plutonier în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. fiind subofiter operativ principal la Stat iade Pompieri Harsova din cadrul Grupului 3 de Interventie Cernavoda.
Prin ordinul contestat a fost trecut în rezervă, mentionându-se aplicarea prevederilor art. 85 alin.1 lit. e din legea nr. 80/1995 si art. 170 rap. la art.348 C.pr.pen. Ca si situatie de fapt, s-a retinut în cuprinsul ordinului ca in temeiul deciziei penale nr. 12/24.01.2014 a ÎCCJ-Sectia penală, prin care s-a respins recursul în dosarul penal nr._ împotriva sentintei penale nr. 808/18.05.2012 s-a dispus anularea foii de concurs falsificate de la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în anul 2007, reclamantul fiind nominalizat în sentintă, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07, reținându-se că lucrarea reclamantului a fost falsificată si anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidatii care au sustinut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate, retinându-se de asemenea că reclamantul a fost nominalizat în sentința penală.
Arată reclamantul că astfel cum rezultă din cuprinsul actului administrativ temeiul de drept al trecerii reclamantului în rezervă a constat în prevederile art. 85 alin.1 lit. e din legea nr. 80/1995 insă situația de fapt reținută în cuprinsul ordinului de trecere în rezervă și în sentinta penală care a stat la baza emiterii acestui ordin nu se încadrează în această normă legală. Astfel, dispozitiile legale retinute în cuprinsul ordinului se referă la trecerea în rezervă ca urmare a reorganizării unor unități însă în nici un caz anterior emiterii ordinului contestat nu s-a dispus reorganizarea unității în cadrul căreia a activat reclamantul. Nici celelalte ipoteze ale normei legale nu sunt îndeplinite, trecerea reclamantului si a restului colegilor nominalizați în sentința penală, nefiind consecința unor nevoi ale MApN. În plus, reclamantul a fost încadrat în cadrul pârâtului ce aparține în mod evident de MAI nicidecum de MApN, sens în care invocarea unor așa-zise nevoi ale MApN nu poate fi reținută ca temei al ordinului contestat.
În atare situație, în lumina dispozițiilor legale care reglementează statutul cadrelor militare, trecerea în rezervă a cadrelor militare se realizează numai în baza condițiilor limitative stabilite de art. 85 din legea nr. 80/1995, situație în care anularea unor acte care au stat la baza încadrării reclamantului în raport de dispozitiile art. 170 rap. la art. 348 C.pen. nu pot fi retinute ca temei al unor ordine de trecere în rezervă.
Este adevărat că reclamantul este nominalizat în cuprinsul sentintei penale ca si titular al foii de concurs considerate falsificate insă legea nr. 80/1995 este lege specială care stabilește în mod imperativ modalitătile si cazurile de trecere în rezervă. Or, anularea foilor de concurs si a documentelor întocmite cu ocazia încadrării la ISU Dobrogea a unui număr de 205 persoane nu reprezintă în sine reorganizarea unităților la care reclamantul era încadrat si nici nu presupune reducerea numărului de funcții din statele de organizare. Consideră reclamantul că această sentință penală poate cel mult constitui temei al demarării unei proceduri de reorganizare la nivelul ISU Dobrogea, procedură care presupune adoptarea unor noi state de organizare ca urmare a reducerii numărului de posturi cu numărul posturilor considerate ocupate prin săbârșirea de infracțiuni. Însă emiterea directă a unor ordine de trecere în rezervă ca urmare a anulării documentelor de încadrare a unui număr de 205 persoane, anulare dispusă prin sentinta penală, în lipsa unei proceduri de reorganizare, este o procedură nelegală iar ordinele emise în acest sens sunt nule.
Apreciază reclamantul că la nivelul institutiei pârâte ar trebui să existe documentele care au stat la baza emiterii ordinelor de trecere în rezervă, acestea trebuind să fie reprezentate de Regulamentele de reorganizare a unitătilor din cadrul IGSU. Totodată, se arată că intre data la acre organele penale au constatat fapta penală si data la care reclamantul si restul colegilor au fost incadrati a trecut o perioadă de cca 7 ani, perioadă în care reclamantul si-a îndeplinit atributiile de serviciu corespunzător functiei, a urmat diverse cursuri de specializare;reclamantul nu a fost parte in dosarul penal, desi s-a solutionat o procedura care il privea in mod direct.
Mai mult, arată că în situatia in care legiuitorul stabileste faptul că și în caz de condamnare, cadrele militare pot fi menținute în fucntie, rezultă că emiterea unor rodine de trecere în rezervă in temeiul unei sentinte penale la care reclamantul nu a fost parte este excesivă și contrară legii de organizare a statutului cadrelor militare.
Reclamantul mentionează că a sustinut in mod corect lucrarea de la proba scrisă, lucrare anulată ca fiind falsificată, în cadrul dosarului penal; reclamantul nu a fost parte a infractiunii săvârsite si apreciază că nu se poate dispune in sensul trecerii in rezervă, având in vedere faptul că pentrua ocupa functia scoasă la concurs în perioada 09.07._07 a susținut alte trei probe eliminatorii, pentru a fost necesară obtinerea unei note peste 7.
Un alt aspect de nelegalitate vădită a ordinului este si faptul că prin hotărârea penală s-a stabilit anularea ordinului de încadrare a reclamantului in cadrul pârâtei insă la momentul emiterii ordinului de trecere în rezervă reclamantul fusese promovat la gradul de plutonier major, în condițiile în care postul ocupat prin concursul anulat era inferior, respectiv acela de sergent major iar promovarea în acest grad s-a datorat calificativelor obținute activând în cadrul pârâtei. Se susține faptul că atât în materie penală cât și civilă hotărârea produce efecte numai in privința celor dispuse de instanță iar prin hotărârea penală nu s-a dispus și cu privire la anularea tuturor actelor subsecvente actelor de încadrare ale reclamantului, in perioada celor 7 ani de activitate pârâta emitand ordine de promovare în grad în ceea ce îl privește pe reclamant.
Susține reclamantul că în cauză sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat, constând în împrejurările de fapt si de drept care creează o îndoială serioasă și legitimă asupra actului administrativ, în speță ordinul de trecere în rezervă a reclamantului.
În ceea ce privește iminența producerii unui prejudiciu, arată că urmare a trecerii in rezervă nu mai beneficiază de niciun venit, regimul juridic nedându-i posibilitatea să încaseze șomaj; reclamantul a contractat credite bancare, fără a avea cunoștință de posibilitatea de a-i înceta raporturile de serviciu. În lipsa unui ajutor de șomaj, reclamantul nu a încheiat cu banca finanțatoare o asigurare care să acopere riscul de neplată ca urmare a pierderii locului de muncă, situatie în care in mod evident va ajunge să fie executat silit; avea posibilitatea să adopte la nivel instituțional o procedură de reexaminare pentru a nu bloca activitatea institutiei dar si pentru a nu le îngreuna situatia în mod iremediabil.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile legii nr. 554/2004 și legii nr. 80/1995.
A depus la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri: adeverință de școlarizare, adeverință de venit, ordinul inspectorului sef nr. 148/14/I-CT din 28.01.2014, plângere prealabilă, dovadă de comunicare, facturi utilități, contract de credit, extras site IGSU, tematica si bibliografia aferente probei scrise a concursului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, arătând că acțiunea este nesemnată de petent si neștampilată de apărătorul care nu a indicat nici cerutele elemente de identificare potrivit legii, acestea fiind cunoscute de petentul care a fost încadrat de către pârâtă. Totodată, a invocat excepția prematurității/inadmisibilității acțiunii, arătând că petentul s-a adresat instanței fără ca în prealabil să ia cunoștință de răspunsul formulat în termen de către pârât la plângerea prealabilă pe care era obligat să o depună ori să notifice intenția sa de renunțare la procedură.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea cererii, arătând că reclamantul acreditează în mod neadevărat ideea existentei unor abuzuri, îndoieli și dubii cu privire la actul de constatare a celor dispuse de instantă prin hotărârea penală definitivă. La data de 27.01.2014 a fost transmisă către pârât adresa referitoare la certificatul de grefă privind respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 808/18.05.2012 pronunțată în dosarul nr._/2009. Observând în prealabil că referitor la părtile ale căror interese au fost vătămate prin declararea lor ca respinse la examen, ÎCCJ a optat pentru repunerea în drepturile din care au fost decăzute ca urmare a falsurilor săvârșite de inculpati. Desființarea înscrisurilor falsificate, precum si a documentelor întocmite pe baza acestora s-a dispus în temeiul art. 170 raportat la art. 348 C.pr.pen. Actul atacat a fost emis conform art. 85 alin. 1 lit. e la cele ale art. 109 alin. 1 și 2 din legea nr. 80/1995 și la celelalte acte normative indicate care sunt cunoscute cadrelor militare ale M.A.I.
Pentru restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunilor de corupție prevăzute de legea nr. 78/2000 ce au fost săvârșite de inculpați pe timpul organizării si desfășurării concursului a fost dispusă anularea mai multor înscrisuri, printre care si documentele întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate. Constatându-se cele dispuse de instanță, trecerea în rezervă sau direct în retragere s-a făcut motivat din oficiu în conditiile prevăzute la alin.1 lit. e pentru motive sau nevoi ale MAI, nicidecum la propunerea consiliilor de judecată, în condițiile de la lit. i și j. Dealtfel, și prevederile art. 56 din Codul muncii impun încetarea de drept a raporturilor de serviciu existente ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească definitivă.
Arată pârâtul că în urma plângerilor penale, procurorii DNA-Direcția de combatere a infracțiunilor săvârșite de militari au inițiat cercetări penale privind desfășurarea concursului iar pe perioada acestor activități de notorietate, petentul avea posibilitatea de a-și exercita drepturile, însă nu a ales să se constituie parte în procesul ce a urmat.
Element nou apărut în ordinea juridică si cea socială, hotărârea definitivă-fapt juridic- nu poate fi ignorată de către terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei, desi cunosteau despre desfășurarea cercetărilor penale, deci nici de către petent, cu atât mai mult de către ISU Dobrogea la care a fost organizat concursul investigat, aceștia fiind cei doi subiecti care au legătură cu documentele întocmite cu prilejul încadrărilor în privinta cărora a dispus ÎCCJ.
Menționează pârâtul că așa cum potrivit art. 50 alin.1 din ordinul MAI nr. 600/2005, încadrarea prin Ordin în MAI a fost aprobată și efectuată în urma concursului investigat, motivat de comunicarea hotărârii ÎCCJ, petentului i-a fost comunicat si ordinul a cărui revocare a solicitat-o. Actul de trecere în rezervă a petentului a fost aprobat în conformitate cu prevederile aceluiasi act normativ de către comandantul unității militare, căruia i s-a acordat această competentă tocmai de MAI. Trebuie amintit că principiul legalității care guvernează faza de urmărire penală și cea de judecată reprezintă un imperativ al etapei executării hotărârii, prin prisma consecintelor juridice care se nasc în planul drepturilor și libertăților individului sau al bunurilor acestuia.
Referitor la cererea privind acordarea daunelor morale proporționale, pârâtul arată că petentul trebuia să propună înscrisuri pentru dovedirea existentei și întinderii prejudiciului patrimonial; acordarea acestora este astfel condiționată de stabilirea faptului dacă petentul a obținut sau nu alte venituri salariale în perioada scursă de la data încetării raporturilor de serviciu, acesta nefiind îndreptățit la despăgubiri materiale decât dacă nu a obținut venituri salariale în acest interval de timp sau într-o anumită perioadă ori dacă acestea au fost mai reduce decît cuantumul drepturilor salariale de care ar fi beneficiat dacă ar fi fost cadru activ al ISU Dobrogea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 56 din legea nr. 53/2003, art. 2, 7 și urm. Din legea nr. 554/2004, art. 1169 C.civ. precum si celelalte norme indicate în actul atacat.
A depus la dosar certificat de pe minuta din dosarul penal nr._/1/2009 al ÎCCJ, adresa nr._ emisă de ÎCCJ, adresa nr._/24.01.2014 emisă de ISU Dobrogea, DVD conținând decizia penală nr. 12/24.01.2014 în dosarul nr._ a ÎCCJ.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea celor două excepții iar pe fond, respingerea argumentelor pârâtului cu consecința admiterii acțiunii și suspendării actului administrativ.
Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, arată că odată cu acțiunea introductivă a depus si delegația avocațială, din care rezultă că i-a acordat mandat avocatului si pentru semnarea cererii introductive, fiind astfel îndeplinite conditiile art. 151 alin.2 NCPC.
Cu privire la excepția prematurirății/inadmisibilității acțiunii, arată că a atașat cererii introductive dovada formulării plângerii prealabile împotriva actului administrativ, în conditiile art. 7 din legea nr. 554/2004 iar obiectul cererii este suspendarea efectelor actului administrativ până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, în conditiile art. 14 din legea nr. 554/2004.
Or, pentru promovarea unei astfel de cereri nu este necesară împlinirea termenului de 30 de zile, stabilit de art. 2 lit. h din legea nr. 554/2004.
Cu privire la fondul cererii, arată că pârâtul nu aduce nici un fel de argumente cu privire la legalitatea actelor care au stat la baza emiterii ordinului contestat iar la baza emiterii acestuia nu a stat o notă de fundamentare sau un raport din care să rezulte motivele sau nevoile MAI de trecere în rezervă a reclamantului.
Modalitatea de solutionare a aspectelor civile în cazul dosarelor penale este alternativă iar instanta penală s-a pronuntat numai cu privire la desființarea actelor care au stat la baza concursului apreciat ca fraudat, însă nu s-a pronunțat și cu privire la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii. În atare situatie, legalitatea emiterii ordinului reclamantului de trecere în rezervă nu se poate baza exclusiv pe sentința penală, având în vedere faptul că prin această sentință penală s-a dispus numai cu privire la anularea actelor care au stat la baza concursului din anul 2007, nu însă si cu privire la restabilirea situației anterioare.
În ședința publică din 03.04.2014 reprezentantul pârâtului a renunțat la susținerea celor două excepții invocate prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul B. I. E. a fost încadrat la I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în urma promovării concursului de ocupare a posturilor de subofițer operativ (servant) si a celor de subofițer operativ și conducător auto din subunitățile de interventie ale inspectoratelor pentru situații de urgență județene-sesiunea august 2007.
Prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțată de ÎCCJ-Secția Penală în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 170 rap. la art. 348 C.pr.pen. anularea celor 205 foi de concurs falsificate de la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în anul 2007, între care se regăsește și cea emisă pe numele reclamantului, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 205 candidați ale căror lucrări au fost falsificate, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au sustinut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată de ÎCCJ-Completul de 5 judecători.
Prin ordinul inspectorului șef nr. 40/I-CT din 28.01.2014 s-a dispus, începând cu data de 28.01.2014, trecerea în rezervă a reclamantului, încadrat în funcția de plutonier, subofiter operativ principal la Statia de Pompieri Harsova din cadrul grupului 3 de Interventie Cernavoda.
Actul a cărui suspendare se solicită în cauza de față este întemeiat pe prevederile art. 7 alin.3 din HG nr. 1492/2004, art. 85 alin.1 lit. e si art. 109 alin.1 și 2 din legea nr. 80/1995, legea-cadru nr. 284/2010, OUG 103/2013, ordinul ministrului nr. 600/2006 și nr. S/214/2011.
Ordinul a fost motivat în fapt prin raportare la prevederile deciziei penale nr. 12/24.01.2014 și sentintei penale nr. 808/18.05.2012 pronunțate de ÎCCJ, arătându-se că actul pune în aplicare prevederile constând în anularea foii de concurs falsificate de la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în anul 2007, reclamantul fiind nominalizat în sentință, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la B. I. E., a cărui lucrare a fost falsificată, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au sustinut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant numai cu privire la mentiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate, de asemenea mentionându-se că reclamantul a fost nominalizat în sentinta penală nr. 808/18.05.2012.
Dispozițiile art. 14 al Legii nr.554/2004, la care art. 15 alin. 2 din aceeași lege face trimitere, consacră posibilitatea suspendării executării actului administrativ „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”.
Cazurile bine justificate constau, în conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) lit.”t” din legea contenciosului administrativ în „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ”, iar paguba iminentă în „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (lit.”ș”).
Reprezentând operațiunea juridică de întrerupere provizorie a efectelor actului administrativ, suspendarea executării acestuia apare astfel ca un instrument procedural eficient prin care se asigură persoanelor o protecție jurisdicțională vremelnică. Având însă în vedere principiul executării din oficiu al actului administrativ, care derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia, suspendarea actului administrativ apare în același timp ca o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia dintre aceste interese fiind subsumată principiului legalității.
Legiuitorul intern nu a definit conținutul cazului bine justificat, acestuia putându-i-se circumscrie existența unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, conform principiului consacrat în plan european prin Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, de care judecătorul național trebuie să țină seama, prin prisma calității României de membră a Consiliului Europei.
În situația de speță, nu se reține existența cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ, nerezultând o îndoială evidentă asupra prezumției de legalitate a acestuia.
Astfel, reclamantul a fost angajat în cadrul ISU Dobrogea ca urmare a promovării concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07.
Prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțate de ÎCCJ, documentele întocmite cu prilejul încadrării reclamantului la ISU Dobrogea au fost anulate, în temeiul dispozitiilor art. 170 rap. la art. 348 C.pr.pen.
Ordinul de trecere în rezervă a reclamantului a fost emis în aplicarea dispozițiilor sentinței penale mentionate.
Argumentul reclamantului în sensul neopozabilității acestei sentințe penale nu constituie un indiciu de nelegalitate a acestei sentinte, câtă vreme puterea de lucru judecat este un principiu aplicat atât în dreptul procesual civil cât și în cel penal, reprezentând caracteristica hotărârilor judecatoresti definitive de a nu mai putea fi atacate, bucurandu-se, astfel, de o prezumtie absolută de adevăr juridic.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legatură cu chestiunea litigioasa dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, aspect de natură să asigure evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecatoresti.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisă readucerea in fata instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.
Ca atare, reclamantul, chiar terț fiind față de hotărârea penală invocată, nu poate ignora cele statuate în mod definitiv de instanța penală, datorită prezumției de lucru judecat de care se bucură hotărârea menționată.
Potrivit art. 85 alin.1 lit. e din legea nr. 80/1995 ”(1)Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații(…) e)când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.”
În condițiile în care ordinul contestat este motivat atât în drept cât și în fapt, aparent indicarea și a dispozițiilor legale precitate în preambulul actului contestat nu este de natură a contura nelegalitatea ordinului, câtă vreme aspectul anulării documentelor de încadrare a reclamantului la instituția pârâtă a fost tranșat definitiv de instanța penală.
În acest context, faptul alegat de reclamant în sensul că ordinul de trecere în rezervă nu este fundamentat pe o dispoziție legală concretă nu constituie, în opinia instanței, un indiciu aparent de nelegalitate a actului, față de principiul de drept accesorium sequitur principale (anularea actului inițial primar atrage anularea și a actului subsecvent, datorită legăturii sale cu primul), aplicabil în speță.
Nici motivul constând în neanularea si a ordinelor emise după data încadrării reclamantului nu conturează nelegalitatea evidentă a ordinului, față de incidența aceluiași principiu, raportat la anularea de către instanța penală a documentului primar privind angajarea sa în cadrul ISU Dobrogea.
Astfel, întrucât în cauză nu se face dovada cazului bine justificat care să justifice suspendarea actului administrativ, ceea ce face de prisos analizarea și celei de a doua condiții -a prevenirii pagubei iminente-, urmează a se respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul B. I. E., CNP_, cu domiciliul procesual ales în C., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul I. DE URGENȚĂ DOBROGEA AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., nr. 110, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C. E. D.
Tehnored.Jud. E.C.
4.06.2014./4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 413/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2578/2014.... → |
|---|
