Pretentii. Sentința nr. 1495/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1495/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 10456/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1495
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.05.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. - V. M.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal, având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul I. G., cu domiciliul in Mun Constanta, ., . 2, . si domiciliul procesual ales in Mun Constanta . ., ., jud Constanta în contradictoriu cu parata DIRECTIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul in Mun Constanta, ., nr 18, jud C., chemată în garanție fiind Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul in Bucuresti, Splaiul Independentei, nr 294, sector 6 .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, apreciind că motivele ce au stat la baza invocării excepției sunt apărări de fond, nicidecum o excepție de natură să ducă la soluționarea pe fond a cauzei.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 260 cu referire la art. 258 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
In temeiul art. 395 Cod procedura civila, instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei și asupra cererii de chemare în garanție.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de fata:
Prin acțiunea inregistrata pe rolul Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul I. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PRIN ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CONSTANTA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2777 lei achitata cu titlu de taxa de poluare, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzi legale fiscale aferente calculate de la data de platii si până la data restituirii efective, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, arată că a achiziționat in anul 2009 un autovehicul inmatriculat pe teritoriul UE, iar pentru a putea inmatricula autoturismul in Romania a fost conditionat de achitarea unei taxe de poluare in cuantum de 2777 lei, conform deciziei de calcul emisa de Administratia Finantelor Publice a Municipiului Constanta si achitata prin chitanta . nr_ la data de 16.09.2009 .
Se susține, in esenta, că a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare pentru înmatricularea vehiculului în contradicție cu reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România.
In drept, disp.L.nr.554/2004, C.proc.civilă, TFUE, Constitutia Romaniei.
In dovedire: inscrisuri ( f 10-25).
Potrivit art 16 alin 2 din OUG 80/2013, prezenta actiune a fost taxata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 300 lei ( f 11 .
Prin intampinarea formulata si depusa la dosar(f26-27), parata a invocat exceptia inadimisibilitatii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.
Se invoca faptul ca, prin Legea 9/2012 a fost instituita taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehiculele, intrata in vigoare la data de 14.01.2012.
Potrivit art 12 din Legea 9/2012 se instituie temeiul pentru resttuirea diferentei dintre suma achitata de contribuabil incepand cu data de 1.07.2008 ( data intrarii in vigoare a OUG 50/2008 aprobata prin Legea 140/2011)pana la data intrarii in vigoare a Legii 9/2012, cu titlu de taxa de poluare si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule .
Procedura de restituire a sumelor reprezentand diferenta dintre taxa speciala pentru autovehicule si autoturisme si taxa de poluare pentru autovehicule este reglementata in cap VI, sectiunea 1, art 6 respectiv sectiunea 3 art 9 din Anexa la HG 9/2012.
Potrivit art 7 alin 1 din HG 9/2012, sumele mentionate anterior se restituie la cererea contribuabilului, persoana fizica sau juridica, in conformitate cu prevederile art 117 din OG 92/2003.
Pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent si care, potrivit art 3 alin 1 lit a este organul fiscal la care persoana juridica este inregistrata ca platitor de impozite si taxe, in speta, Administratia Judeteana a Finantelor Publice Constanta insotita de documentele justificative, conform art 7 alin 3 din HG 9/2012.
Totodata, potrivit art 9 din HG 9/2012, in cazul contestarii taxei platite, contribuabilul poate solicita restituirea diferentei de taxa fata de cea platita, contribuabilul depunand in acest sens cererea insotita de documentele justificative .
In ceea ce priveste cuantumul taxei cuvenite la restituire, precizeaza parata ca, in prezent sunt incidente dispozitiile art 12 din legea 9/2012 cu ref la art 9 din HG 9/2012, reclamantul avand posibilitatea de a cere doar restituirea in parte a taxei de poluare achitate, respectiv diferenta dintre timbrul de mediu si taxa achitata.
In ceea ce priveste obligarea sa la plata dobanzii legale, apreciaza ca procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale este reglementata de art 117 alin 1 lit d c proc fisc, precum si de OMFP nr 1899/2004.
Ca urmare a dispozitiilor legale mai sus aratate, se restituie la cererea debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale .
Dreptul contribuabilului de a i se plati dobanda pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art 124 c proc fisc.
Potrivit acestor prevederi, pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut de art 117 alin 2 sau la art 70, dupa caz .
Art 70 alin 1 c proc fisc reglementeaza termenul de solutionare a cererilor contribuabililor, termen stabilit la 45 de zile de la inregistrare .
Asadar, coroborand prevederile art 124 alin 1 si art 70 c proc fisc, organul fiscal trebuie sa achite contribuabilului dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului de 45 de zile in care organul fiscal are obligatia de a solutiona cererea .
In ceea ce priveste nivelul dobanzii, acesta este reglementat in mod expres in cuprinsul art 124 alin 2 c proc fisc, in sensul ca dobanda datorata este la mivelul majorarii de intarzierii prevazute in codul de procedura fiscala si se suporta din acelasi buget din care se restituie sumele solicitate de platitori .
Din prevederile capitolului 2 pct 2 ale Ordinului mentionat rezulta ca dobanda se calculeaza incepand cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului de 45 de zile pana in ziua inregistrarii operatiunii de compensare sau de restituire, prin inmultirea numarului de zile determinate in modul aratat cu nivelul dobanzii prevazute de art 119 c proc fisc .
In ceea ce priveste plata cheltuielilor de judecata solicita respingerea solicitarii intrucat nu poapte fi retinuta in sarcina sa reaua – credinta, comporamentul neglijent sau exercitarea abuziva adrepturilor procesuale .
In conformitate cu dispozitiile art 72-74 NCPC, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
In conformitate cu dispozitiile art 1 corob cu art 5 alin 4 din OUG 50/2008 coroborat cu art 5 alin 5 din acelasi act normativ, suma solicitata de reclamanta se face venit la Fondul de Mediu, gestionat de Administratia Fondului de Mediu .
Arata aceasta ca, in situatia in care actiunea va fi admisa, chemata in garantie sa fie obligata la randu – i la plata taxei pentru emisii poluante si a cheltuielilor de judecata, precum si a eventualelor dobanzi ce ar fi acordate .
Desi legal citatas i dupa pronuntarea asupra admisibilitatii in principiu a cererii de chemare in garantie, Administratia Fondului de Mediu nu a formulat intampinare .
Deliberand asupra actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii invocata de parata, Tribunalul va retine ca in raport de cele invederate, acesata nu apare ca o exceptie de fond si absoluta de natura a duce la solutionarea definitiva a cauzei, ci apare ca o aparare de fond .
Mai mult, se vor avea in vedere la solutionarea exceptiei indamisibilitatii si dispozitiile cuprinse in Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011 si prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că: „Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod „, dezlegarea dată acestei probleme de drept fiind obligatorie pentru instanțe potrivit art. 3307 alin. 3 din Codul de procedură civilă.”
Decizia mai sus amintita, fiind obligatorie si in contextul noilor dispozitii instituite prin Codul de procedura civila intrat in vigoare la data de 15.02.2013, prin raportare la dispozitiile art 517 alin 4 C proc civ .
In ceea ce priveste fondul cererii pendinte judecatii se va retine ca aceasta are ca obiect restituirea taxei de poluare achitate in conformitate cu dispozitiile OUG 50/2008 si vizeaza incompatibilitatea dispozițiilor legale aplicabile la acel moment cu cele ale Tratatului TFUE, cu consecința nelegalității instituirii taxei pentru emisii poluante si implicit a incasarii ei de catre organul fiscal competent .
Raportat la procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se va retine ca aceasta se circumscrie dispozitiilor instituite de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În vederea folosirii in tara a unui autoturism achizitionat din Spatiul Uniunii Europene, reclamantulei i –a fost conditionata inmatricularea de plata unei taxe de poluare instituita la data solicitarii in raport de prevederile OUG 50/2008 .
Astfel, acesta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie pentru a-și putea înmatricula autoturismul și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Potrivit art 8 alin 1 din legea 554/2004 :”Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Astfel, in raport de dispozitia legala mai sus amintita, este permis reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului de soluționare favorabilă a cererii sale, refuz explicit detaliat de adresa nr_/15.10.2013 emisa de AJFP Constanta ( f24) .
Demersul administrativ la care persoana vătămată(reclamantul)era obligat prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la organul fiscal si a refuzului neconditionat al organului fiscal competent de a purcede fara concursul instantei de judecata la restituirea taxei de poluare percepute a fi nelegal instituita si incasata in raport de dispozitiile art 110 din TFUE si retinuta de CJCE in hotararile preliminare pronuntate pe acest subiect .
Întrucât, obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul la instanța de judecată.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a achitat cu chitanta . nr_/16.09.2009(f20), în contul Trezoreriei suma de 2777 lei cu titlu de taxă de poluare, in vederea inmatricularii in Romania a autoturismului marca AUDI, tip 4F/LBLBF1/A6, categ_auto M1 ,norma de poluare E4, nr de omologare AAAU1J1M11C26E4/2005, nr de identificare WAUZZZ4F95N065257, inmatriculat pentru prima la data de 30.11.2004.
Decizia de calcul a taxei de poluare reprezintă materializarea scriptică a unei operațiuni administrative, iar ceea ce a înțeles reclamantul să conteste în principal este refuzul organului fiscal de a soluționa cererea sa de restituire a taxei de poluare si nu modalitatea de calcul a acesteia, apreciata ca fiind ilegal instituita in raport cu obligativitatea Romaniei de a respecta dreptul la libera circulatie a marfurilor si unificarii legislatiei nationale cu cea comunitara.
Potrivit OUG nr.50/2008 taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Se va mai avea in vedere si faptul ca, in coroborarea dispozitiilor legale in materie ca, Statul Român nu percepea taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare, situatie in care CJCE a apreciat ca aplicarea acestei taxe numai produselor importate este discriminatorie .
Prin pronuntarea hotararii preliminare in cauza T. c Statul R., CJCE a analizat in ansambul sau dispozitiile instituite prin OUG 50/2008 in compatibilitatea acesteia cu art 110 TFUE si a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Decizia Curtii de Justiție a Uniunii Europene s –a reiterat si in decizia N. c Romaniei reluand in considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că „ modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.”
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că „ art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Important este și faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N.(ca de altfel și hotărârea T.) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2010.
Conform unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE (fostul art. 234 CE), o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare [Hotărârea din 27 martie 1980, afacerea 61/79, Denkavit italiana, par. 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, afacerea 24/86, Blaizot, par. 27; Hotărârea din 15 decembrie 1995, afacerea C-415/93, Bosman, par. 141; Hotărârea din 5 octombrie 2006 în afacerile reunite C-290/05 (Nadasdi) și C-333/05 (N.), par. 62].
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, reclamantul este îndreptățit să i se restituie taxa de poluare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea: CJC, cazul nv. 68/79 Hans J. I/S contre Ministere danois des impots . cauza conexată m. C- 290/05 și C-333/05 Nâdasdi și N. parag. 61-70).
Pentru aceste considerentele, pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., dar si asupra faptului ca prevederile OUG 50/2008 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule sunt contrare dreptului U.E, fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Tribunalul apreciază întemeiată acțiunea reclamantului urmând a o admite cu consecinta obligarii paratei Direcția Generala Regionale a Finanțelor Publice G. pentru Administratia Judeteana a Finantelor Publice Constanta (potrivit OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013)la restituirea sumei de 2777 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de obligare a paratei la plata dobanzii legale , Tribunalul va retine ca:
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată, așa cum s-a precizat și mai sus de art. 117 alin.1, lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
In raport de petitul cererii reclamantei privind obligarea paratei la plata dobanzii legale, instanta va retine ca in raport de dispozitiile art 22 alin 6 C proc civ: „ Judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s –a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel . „
Astfel, in raport de data achitarii taxei si cererea reclamantului, plata dobanzii legale se va circumscrie aplicarii dispozitiilor art 3 alin 3 din OG 9/2000 respectiv OG 13/2011 incepand cu data platii si pana la data de 28.11.2013 . Se va retine ca, in acest termen de plata in raport de dispozitile mai sus invocate, obligativitatea de restituire a dobanzii legale aferente achitarii ilegale a unei obligatii instituite cu nerespectarea dispozitiilor comunitare se impune a fi achitata – lipsa de folosinta a disponibilitatii pencuniare cauzate contribuabilului trebuie acoperita si indestulata in integrum .
Se va avea in vedere ca, la stabilirea termenului pentru care parata datoreaza dobanda legala, respectiv data de 28.11.2013, Tribunalul a avut in vedere si scurgerea celor 45 de zile in care organul fiscal avea obligatia de a solutiona cererea contribuabilului de la data inregistrarii acestei, respectiv 14.10.2013, calcul efectuat in considerarea art 188 ?? C proc civ.
In ceea ce priveste dobanda datorata dupa trecerea celor 45 de zile instituite prin coroborarea dispozitiilor art 124 alin 1 c proc fisc cu art 117 alin 2, art 70 alin 1 C proc fisc, Tribunalul va retine ca incepand cu data de 29.11.2013 si pana la data restituirii efective, parata datoreaza dobanda fiscala .
La pronuntarea instantei cu privire la obligarea paratei la plata dobanzilor aferente incasarii nelegale a unei obligatii fiscale, au fost avute in vedere considerente HOTĂRÂRII C.J.U.E., (Camera a treia), din 18.03.2013 În cauza C‑565/11,având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011, în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu
Curtea a retinut in cauza mai sus amintita ca din jurisprudență constantă reiese că dreptul de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Statul membru este, așadar, obligat, în principiu, să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii
Curtea (Camera a treia) a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie a Administratiei Fondului pentru Mediu, instanta va retine ca actiunea este pe deplin intemeiata .
Potrivit art 5 alin 4 din OUG 50/2008: „ Taxa se plateste de catre contribuabili . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei Fondului de Mediu . „
In considerarea dispozitiilor legale mai sus enuntate, această taxă s-a constituit venit la bugetul Fondului pentru Mediu, gestionat fiind de Administrația Fondului pentru Mediu, organul fiscal instrumentând doar cererile de calculare a taxei pe poluare, cu care este alimentat bugetul Fondului pentru Mediu.
Sumele datorate cu titlu de taxa pentru emisii poluante se calculează de organul fiscal competent si se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent, dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Față de aceste aspecte, apare ca perfect justificată pretenția pârâtei de obligare a chematei în garanție la plata sumei de 2777 lei reprezentand taxa de poluare, dar si la plata dobanzilor aferente, cerere ce urmează a fi admisă, în temeiul art.72 din Codul de procedură civilă
Constatând culpa procesuală a pârâtei și a chematei în garanție AFM, în temeiul art. 453 alin 1 cu ref la art 452 din Codul de procedură civilă, urmează a o obliga pârâta față de reclamanta și chemata în garanție față de pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor justificative depuse la dosar pana la momentul inchiderii dezbaterilor .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulata de reclamantul I. G., cu domiciliul in mun Constanta, ., . 2, . si cu domiciliul ales in mun Constanta, ., . D, . in contradictoriu cu parata DIRECTIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul in mun Constanta, ., nr 18, jud Constanta .
Obliga parata către reclamant la restituirea sumei de 2777 lei platita cu titlu de taxa pentru emisii poluante si achitata cu Chitanta nr TS6 nr_ din 16.09.2009.
Obligă pârâta către reclamanta la restituirea dobanzii legale aferente taxei achitate, incepand cu data platii si până la data de 28 noiembrie 2013 si la plata dobanzii fiscale incepand cu data de data de 29 noiembrie 2013 si pana la data restituirii efective.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, cu sediul in Bucuresti, Splaiul Independentei, nr 294, sector 6 .
Obligă Administrația Fondului pentru Mediu către pârâtă la restituirea sumei de 2777 lei plătită de reclamanta cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
Obliga Administratia Fondului de Mediu către pârâtă la restituirea dobanzii legale aferente taxei achitate incepand cu data platii si până la data de 28 noiembrie 2013 si la plata dobanzii fiscale incepand cu data de data de 29 noiembrie 2013 si pana la data restituirii efective.
Obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru.
Obliga chemata in garantie catre parata la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare .
Calea de atac se va depune la Tribunalul Constanta - Sectia C. Administrativ si Fiscal .
Pronuntata in sedinta publica ,astazi, 23 mai 2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. V. M., A. G.,
Red/Tehnored L.V.M
5 ex/2.06.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1969/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2672/2014. Tribunalul... → |
|---|
