Pretentii. Sentința nr. 1501/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1501/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 1068/118/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1501
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.05.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. - V. M.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta D.G.A.S.P.C.CONSTANȚAcu sediul in Mun C., ., jud C. în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL PRIMĂRIEI M., cu sediul în localitatea M., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârât G. Nesrin, în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței funcționale a Tribunalului C.- Secția de C. Administrativ și Fiscal și pune în discuție această excepție.
Reprezentantul convențional al pârâtului solicită admiterea acestei excepții.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței funcționale a Tribunalului C.- Secția de C. Administrativ și Fiscal.
TRIBUNALUL,
Asupra prezentei cauze:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului C. – Sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr._, reclamanta Directia Generală de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta in contradictoriu cu paratul C. L. al Municipiului M., a solicitat instantei, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispuna obligarea paratului la plata:
- sumei de 1.985.564,72 lei, aferentă perioadei ianuarie 2010 - septembrie 2013 reprezentând contribuția acesteia la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență materială, persoanelor majore care beneficiază de protecție conform art.51 din L.nr.272/2004, modif.prin L.nr.257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centre specializate aflate în subordinea reclamantei, pentru beneficiarii proveniti de pe raza unitatii administrative teritoriale a paratului;
- contravalorii penalităților de 0,30% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal;
S-a solicitat, de asemenea, a se dispunse si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea in fapt a cererii de chemare in judecata, în esenta, se arata că în perioada ianuarie 2010-noiembrie 2013 reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin internarea în centre aflate în subordine pentru copii și adulți, beneficiari ai serviciilor de protecție și asistență socială proveniți de pe raza administrativ- teritorială aparținând pârâtei, insa pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de a contribui la finanțarea activității de protecție socială,sens in care a fost formula prezenta acțiune.
În drept au fost invocate disp.art.1349, 1357-1359, 1381, 1386, 1539 C.civil, L.nr.448/2006, HG nr.268/2007, L.nr.272/2004, L.nr.292/2011, L.nr.47/2006, OG nr.86/2004, OG nr.68/2003.
In dovedire: inscrisuri, precum si orice alta proba va rezulta necesara din dezbateri .
Au fost anexate: inscrisuri ( f 8-19).
In conformitate cu dispozitiile art 201 alin 2 c proc civ cu ref la art 205 c proc civ, parata a formulat si depus intampinare (f 33 ) prin care invoca: exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevazute de art 193 C proc civ ; exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului L. al Primariei Medgidiua prin prisma dispozitiilor cuprinse in art 21 alin 2 si art 62 alin 1 din Legea 215/2001 si cu referire la Decizia nr 1956/5.04.2012 pronuntata de ICCJ, iar pe fond, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Instanta, la termenul de judecata din data de 23.05.2014, a invocat in oficiu exceptia de necompetenta functionala a Sectiei de C. Administrativ a Tribunalului Constanta in solutionarea cauzei.
Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiei necompetentei materiale invocate din oficiu :
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civilă: ”Instanta se va pronunta mai intâi asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in totul sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.”
Potrivit art 1 din L.nr.544/2004 - “(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”
Potrivit art.2 alin.1 lit.c din L.nr.554/2004 - “act administrativ - act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.”
Pe de altă parte potrivit art.2 alin.1 lit.f din acelasi act normativ – ”contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;”
Potrivit art.8 din L.nr.554/2004, se prevede că - „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Astfel, in raport de petitul actiunii, instanta va retine ca pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamanta trebuia să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din L.nr.554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal, cu consecinta solutiilor institute de dispozitiile art 18 si urm din legea 554/2004 .
Potrivit art.18 din L.nr.554/2004 - “ (1)Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
(3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Prin analiza dispozitiilor legale mai sus aratate, se constata că acțiunea în contencios administrativ se circumscrie de principiu uneia din următoarele situații:
- actul a fost emis de către o autoritate publică un act administrativ care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice, care îl vatămă pe reclamant . de lege sau ., iar obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea acelui act administrativ;
- reclamanta a adresat o cerere unei autorități publice care nu a soluționat-o in termenul legal sau și-a exprimat explicit, cu exces de putere, voința de a nu rezolva cererea, iar obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea autorității administrative sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa.
Condiționarea admisibilității acțiunii în pretenții, de soluționarea unei acțiuni anterioare de către instanța de contencios administrativ, rezultă din coroborarea dispozitiilor art.18 alin.2 și art.19 alin.1 din L.nr.554/2004, potrivit cărora, în cazul soluționării cererii, instanța va hotari și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamanta a solicitat acest lucru, iar când când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
In cauza pendinte, instanta constata ca reclamanta nu este în ipoteza în care anterior sesizării instanței de contencios administrativ cu o cerere in pretentii materiale, să se fi adresat aceleasi instanței de contencios administrative cu o cerere pentru anularea unui act administrativ sau pentru recunoașterea dreptului pretins ori a interesului legitim, iar cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții nu este subsecventă anulării unui act administrativ, astfel cum impune art.19 din L.nr.554/2004.
Este real că potrivit art.10 din L.nr.554/2004, tribunalele administrative-fiscale soluționează litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei, dar numai în măsura în care, potrivit art.2 alin.1 lit.gdin lege, litigiul s-a născut:
- fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi;
- fie din nesoluționarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim,iar pretențiile formulate ar reprezenta o reparare a prejudiciului produs printr-un act administrativ anulat de instanța de contencios administrativ.
Sub aspectul dispozitiilor legale in baza carora reclamanta solicita obligarea paratei la plata sumei trecuta in petit, se va retine ca aceasta se circumscribe ca efect al aplicabilitatii dispozitiilor Lg 272/2004 si Lg 448/2006, dispozitii care nu cuprind reglementri speciale privind atribuirea competentei de solutionare a litigiilor nascute din aplicarea acestora ca apartinand instantei de contencios administrativ .
Se retine ca, dispozitiile instituite prin HG nr.268/2007 preved doar 2 ipoteze în care intervine competența specială a instanței de contencios administrativ, respectiv: la art.10 – neemiterea în termen de 30 de zile a dovezii ori aprobării de plată pentru dispozitive medicale solicitate de persoane cu handicap și art.11 – nerezolvarea favorabilă a cererii de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă, formulată de studentul cu handicap grav sau accentuat.
Competența instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile strict limitativ și condițiile prevăzute expres de legiuitor.
Având în vedere lipsa dispozițiilor privind competența specială a instanței de contencios administrativ în aplicarea si executarea masurilor rezultate L.nr.272/2004 si L.nr.448/2006 precum și cele 2 ipoteze special reglementate de art.10-11 din HG nr.268/2007, ce atrag competența exclusiva a instanței de contencios administrativ, rezultă per a contrario că în rest, pentru celelalte litigii, competența aparține instanței de drept comun, determinata in raport de prevederile art.94-95 C.proc.civilă.
In raport de dispozitiile art 94 alin 1 pct j, Judecatoriile judeca :j) orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusive, indifferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti .”, peste acesasta valoare competenta apartine instantei in grad superior – Tribunalului
In raport de dispozitiile art 95 pct 1 c proc civ: Tribunalule judeca: 1 . in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante . “
Pentru motivele retinute, instanta va admite exceptia de necompetenta materială a Tribunalului Constanta- Sectia C. Administrativ si Fiscal, si in raport de dispozitiile art.132 alin.3 cu ref la art 129 alin 2 pct 2 C.proc.civilă, va declina cauza spre competenta solutionare in favoarea Tribunalului Constanta – Sectia I a Civila în raport de disp.art.95 pct 1 C.proc.civilă, si teritorial, in raport de prevederile art.107 C.proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂSTE
Admite exceptia de necompetenta functionala a Sectiei de C. Administrativ si Fiscal a Tribunalului Constanta, invocata din oficiu .
Declina cauza formulata de reclamanta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COMPILULUI CONSTANTA, cu sediul in mun Constanta, ., jud Constanta în contradictoriu cu paratul C. L. AL MUNICIPIULUI M., cu sediul in Mun M., ., jud Constanta in favoarea sectei I –a civila a Tribunalului Constanta .
Fără cale de atac .
Pronuntata in sedinta publică, astăzi, 23 mai .2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. V. M., A. G.,
Red /Tehnored L.V.M.
2 ex /2.06.2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
Dosar nr._
CĂTRE,
TRIBUNALUL C.
SECȚIA a I –a CIVILĂ
Alăturat va înaintăm dosarul nr._ având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C. în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI M. întrucât prin sentința civilă nr. 1501/23.05.2014 s-a admis excepția de necompetență funcțională a Tribunalului C.- Secția de C. Administrativ și Fiscal și s-a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului C. - Secția I-a civilă.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L.-V. M. A. G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 619/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 272/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
