Pretentii. Sentința nr. 1923/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1923/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 3548/118/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1923/2014
Ședința publică de la 05 August 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretentii, formulată de reclamantul S. V., domiciliat în Medgidia, .. 1 A, județ C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTARAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. PENTRU SERVICIUL MUNICIPAL MEDGIDIA, cu sediul în C., ., nr. 18, județ C., chemat în garanție fiind A. F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul prin avocat F. A. M., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată, se învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură AFM a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție, după care;
Instanța, în temeiul disp. art. 131 cu ref la art. 95 c.proc.civ apreciază asupra competenței în soluționarea cererii și acordă cuvântul asupra admisibilității în principiu a cererii de chemare în garanție.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție.
Deliberând, în temeiul disp. art. 72 și urm. Cod procedură civilă, admite în principiu cererea de chemare în garanție. Constată că partea a exprimat poziția procesuală asupra cererii prin întâmpinarea atașată la dosar.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentantul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Instanța, în temeiul disp. art.255 cu ref. la art. 292 Cod procedură civilă încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Față de dispozițiile art. 244 Cod de procedură civilă instanța constată finalizată cercetarea judecătorească și, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, în temeiul disp. art. 392 C. instanța acordă cuvântul asupra excepției invocate și a fondului cauzei . Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă poluare, precum și la plata dobânzii legale de la data plății până la efectiva restituire și a cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra cererii în contencios administrativ și fiscal de față :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta - Secția contencios administrativ si fiscal la data de 08.05.2014 sub nr._, reclamantul S. V. in contradictoriu cu parata DGRFP Galati - AJFP Constanta – S.F.M Medgidia a solicitat obligarea paratei la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule in cuantum de 3654 lei și a accesoriilor reprezentând dobânda legală în materie fiscală până la data restituirii efective
In motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat un vehicul care a fost anterior înmatriculat într-un stat membru al U.E și in vederea primei înmatriculări in România a achitat taxa de poluare, iar demersul efectuat pentru restituirea taxei de poluare, nu a fost finalizat în mod favorabil.
Apreciază reclamantul in esență, asupra caracterului nelegal al dispozițiilor ce instituie obligația de plată a taxei de poluare prin raportare la disp. art. 90 din TCE, prevederi prin care se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea de taxe discriminatorii, cu referire la discriminarea între produsele importante și cele autohtone de natură similară. Invocă totodată în susținere caracterul prioritar al normelor comunitare
În drept au fost invocate disp. legii 554/2004, iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri, care au fost atașate, în copie, la filele 11 -20
Pârâta și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.29-30), solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că relativ la operațiunea de restituire a taxei de poluare, competențele organelor fiscale sunt strict și limitativ stabilite prin lege cu referire la OUG 50/2008, art. 6,7,8 din OMFP 686/2008, respectiv legea 9/2012, iar reclamantul are posibilitatea de a solicita numai diferența dintre timbrul de mediu și taxa achitată.
În referire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale invocă disp. art. 3 al.3 și art.9 din OG 13/2011, apreciind asupra caracterului inadmisibil al cererii, iar referitor la plata cheltuielilor de judecată arată că în speță nu sunt îndeplinite dispozițiile din codul de procedură civilă pentru a fi reținută în sarcina sa obligația de plată a acestora.
Prin raportare la disp. art. 1 coroborat cu art. 5 alin.4 din OUG 50/2008 a formulat pârâta, la același termen,cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Legal citată, chemata în garanție și-a exprimat poziția procesuală asupra cererii prin întâmpinare invocând pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii, iar pe fond solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
În susținerea excepției invocă chemata în garanție faptul că demersul reclamantului concretizat în solicitarea pe cale judecătorească a sumei achitată cu titlu de timbru de mediu este argumentat printr-o pretinsă neconformitate a OUG 9/2013 privind timbrul pentru autovehicule, ceea ce conduce la concluzia incidenței disp. art.9 din legea 554/2004.
In susținerea concluziilor asupra fondului cauzei invocă chemata în garanție jurisprudența CJUE, apreciind că OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovată din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu. Mai mult, dispozițiile invocate au înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
În drept au fost invocate disp. art. 205 din legea 134/2010
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei DRGFP Galati – AJFP Constanta – S.F.M. Medgidia la restituirea sumei de 3654 lei achitată cu titlu de taxă de poluare si accesoriile aferente.
1. Asupra excepției inadmisibilității instanța apreciază asupra caracterului de apărare de fond, prin raportare la motivele invocate de reclamant în susținerea cererii, respectiv caracterului nelegal al instituirii taxei prin raportare la disp. art.90 din TCE, prevederi prin care se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea de taxe discriminatorii, cu referire la discriminarea între produsele importante și cele autohtone de natură similară, dar și îndeplinirea obligației de plată a taxei instituite de OUG 50/2008 de către vânzător.
Sub acest aspect, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată.
În cauză, reclamantul a ales în mod legal a se supune legislației interne în materie și ulterior a apela la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii. Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală în temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente restituirea acesteia.
2 Asupra fondului se reține că potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamanta este deținătorul unui autoturism, categoria M1 marca Opel, înmatriculat anterior în Italia la data de 14.12.1999 (fila 13), iar pentru înmatricularea în România a acestuia a achitat, cu chitanța TS7 nr._/15.12.2010, suma de lei 3654, taxă de poluare (fila 16)
Reclamantul, a solicitat pârâtei la data de 31.03.2014, restituirea taxei achitate si a accesoriilor aferente, punctul de vedere al părtii nefiind precizat.
Instanța constata ca reclamanta a indicat temeiul de drept al cererii adresate paratei, disp.art.117 alin.1 lit.d c.pr. fiscala, potrivit căruia debitorului i se restituie la cerere (…) lit.d sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, partea reclamând in fapt aplicarea eronata a dispozițiilor interne și ca acestea ar fi incompatibile cu dreptul UE, care face parte din dreptul intern si are caracter prioritar.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Dispozițiile OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instituiau obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 .
Obligația de plata a taxei a intervenit cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Prin raportare la data intrării în vigoare a dispozițiilor menționate se poate concluziona că taxa pe poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care era efectuată prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, în cauza C-402/09 T. contra României Curtea Europeană de Justiție a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat și în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) reluând considerentele expuse în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Instanța retine pe fond ca, potrivit unei jurisprudențe constante CJUE, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor si taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european ( cauza 199/82-San Giorgio, cauza C-62/93, BP Soupergaz, cauzele reunite C-441/98 si C-442/98, Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie sa respecte insa principiul echivalentei ( pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot si instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) si principiul efectivității ( regulile naționale nu trebuie sa facă excesiv de dificila sau practic imposibila exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) ( cauza C-228/96, Aprile).
Din analiza hotărârii pronunțate de CJUE in cauza Metallgesellschaft si Hoechst rezulta faptul ca restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementarii la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era in sensul respingerii contestațiilor contribuabililor. Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul ca autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, in condițiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
In același sens a statuat si ICCJ prin decizia nr.24/2011 pronunțată in recursul in interesul legii.
Raportat la jurisprudența mai sus indicata, se constata ca dreptul fiscal roman nu identifica in prezent vreun remediu special, care sa asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor si impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului comunitar.
In aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, in temeiul art.148 alin 2 si 4 din Constituția României si art.117 alin.1 lit.d cod proc.fiscala, sa solicite restituirea taxei de poluare prelevate prin aplicarea eronata a dispozițiilor legale
Înlăturarea de la aplicare a normelor ce impun plata taxei de poluare, demonstrează că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismelor în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii.
La data analizării prezentei cereri,pentru lipsa de folosință a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, în compensație, reclamantul este îndreptățit și la dobânda legală în materie fiscală, determinată de la data achitării taxei de poluare, până la respectiva restituire, prin raportare la Cauza C-565/11, M.I., prin care a fost statuat în sensul că dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim national, precum cel in discutie in litigiul principal, care limiteaza dobanzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii la cele care curg incepand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestei taxe.
In ceea ce priveste data de la care se va calcula dobanda fiscala, instanta a apreciat asupra principiului prioritatii dreptului comunitar consacrat de Constitutia Romaniei, constatarea de catre CEJ a incalcarii dreptului comunitar având ca efect înlăturarea normelor naționale constatate ca fiind in conflict cu normele comunitare, judecătorul național având obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar.
Instanța apreciază în sensul că nu se poate reține aspectul potrivit cu care de la data plătii si pana la data formulării cererii de restituire raportul juridic dintre parti ar fi guvernat de dispozițiile legii civile, pentru ca ulterior termenului de soluționare a cererii de restituire raportul juridic dintre parti sa se transforme . de dispozițiile codului de procedura fiscala, intrucat debitul principal prelevat are caracter fiscal. Dobânda, ca accesoriu al obligației principale, are natura obligatiei principale in temeiul principiului accesorium sequitur principale.
In temeiul art. 453 Cod proc.civila, constatând culpa procesuala, instanța va obliga parata la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecata aferente prezentului demers judiciar, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat, apreciind asupra cuantumului onorariului de avocat în raport cu volumul și complexitatea activității desfășurate în cauză.
3. Asupra cererii de chemare în garanție
Data fiind solutia asupra cererii principale, instanta, in temeiul art.72 si urm. Cod proc.civila, va admite cererea de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu formulata de catre parata si va obliga chemata in garantie la plata catre parata la restituirea sumei reprezentand taxa de poluare si a accesoriilor aferente.
Pentru a pronunta aceasta solutie cu privire la cererea de chemare in garantie, instanta constata in primul rand ca, Codul de procedura civila nu limiteaza incidenta institutiei doar in materie contractuala, ci ea este aplicabila in cazul oricarei transmisiuni de bunuri-in speta, o suma de bani, si in plus, intre reclamant si A. F. pentru Mediu nu s-a format nici un raport juridic in procedura de inmatriculare a autoturismelor conditionata de plata taxei de poluare.
In al doilea rand, art.212 alin.4 Cod proc.fiscala prevede ca dispozitiile codului de procedura civila referitoare la interventia fortata si voluntara sunt aplicabile.
Avand in vedere dispozitiile prevazute in OUG 50/2008, in sensul in care, sumele de bani colectate prin intermediul administratiilor finantelor publice, cu titlu de taxa de poluare, se fac venit si se gestioneaza de A. F. pentru Mediu, instanta apreciaza ca, chemata in garantie este tinuta de obligatia de a restitui sumele incasate prin intermediul paratei.
In temeiul art.453 Cod proc.civila, constatând culpa procesuala, instanța va obliga chemata în garanție la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecata aferente prezentului demers judiciar, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat, apreciind asupra cuantumului onorariului de avocat în raport cu volumul și complexitatea activității desfășurate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul S. V., domiciliat în Medgidia, .. 1 A, județ C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN ADMINISTARAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. PENTRU SERVICIUL MUNICIPAL MEDGIDIA, cu sediul în C., ., nr. 18, județ C..
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3654 lei reprezentând taxă de poluare achitată potrivit chitanței . nr._/15.12.2010 și dobânda legală în materie fiscală cu începere de la data plății până la efectiva restituire.
Admite cererea de chemare în garanție a ADMINISTRATIEI F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, sector 6.
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 3654 lei reprezentând taxă de poluare achitată potrivit chitanței . nr._/15.12.2010 și dobânda legală în materie fiscală cu începere de la data plății până la efectiva restituire.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă chemata în garanție să achite pârâtei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. N. A. N.
Red.jud. C. N. /02.09.2014/2.ex
.>
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1731/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 230/2014. Tribunalul... → |
|---|
