Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 724/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 724/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 447/118/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.724 /CA
Ședința publică din 28.02.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant K. C. SRL, cu sediul ales în C. ..64, ., . av. L. S., în contradictoriu cu pârât P. M. C. - SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE, cu sediul în C. ., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.02.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri.
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.02.2014, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față reține :
Prin cererea adresată Tribunalului C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu Serviciul de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C. a solicitata în temeiul disp. art. 14 din legea 554/2004 suspendarea executării Avizelor de inspecție fiscală nr.S98661/18.12.2013 și nr. S98664/18.12.2013.
În motivare arată reclamanta faptul că prin adresa 1024/02.12.2013 a fost solicitată de către pârât documentația relevantă în vederea stabilirii situației financiare și întrucât a procedat la achitarea impozitelor și taxelor datorate către . lămuriri în acest sens. În acest context, se arată, au fost emise avizele de inspecție fiscală a căror suspendare este solicitată.
În temeiul art. 7 din legea 554/2004, precizează că a parcurs procedura prealabilă solicitând pârâtului revocarea avizelor emise și întrucât termenul de soluționare a anulării acestora este 03.02.2014, apreciază că este supusă riscului de a face obiectul unei inspecții fiscale nelegale.
În motivarea existenței condiției cazului bine justificat invocă dispozițiile art. 102 al.1 din Codul de procedură fiscală, respectiv OMFP 3581/2013 și OPANAF 3749/2013 pentru aprobarea listelor marilor contribuabili, unde reclamanta este inclusă și implicit exista posibilitatea a se lua cunoștință de situația sa financiară. Mai mult se arată că avizele de inspecție fiscală au fost emise la 06.01.2013, cu încălcarea art. 102 din OG 92/2003, data inspecției fiind stabilită la 03.02.2014, în interiorul termenului de 30 de zile. Pe de altă parte, tot în ceea ce privește cazul bine justificat, arată reclamanta, inspecția fiscală se referă la stabilirea obligațiilor fiscale ale societății cu titlu de taxe și impozite și taxe locale pentru anii 2007 -2012, dreptul de a stabili obligații fiscale fiind prescris începând cu 01.01.2014, se află în situația în care societatea cu bună credință și cu respectarea tuturor prevederilor legale și a actelor administrative care i-au fost aduse la cunoștință să fie obligată să plătească același tip de obligație fiscală către două administrații fiscale distincte.
Apreciază reclamanta că inspecțiile fiscale anunțate încalcă principiul certitudinii impunerii statuat prin art. 3 din Codul Fiscal, în condițiile obligațiile de a declara bunurile și a achita impozitele aferente au fost îndeplinite și nu a fost adus la cunoștință faptul că bunurile sale se află în administrarea altei unități administrativ teritoriale decât cea care a emis deciziile de impunere și față de care și-a îndeplinit obligația de plată.
Față de aceste considerente apreciază reclamanta asupra existenței pericolului iminent al obligării societății la plata impozitelor locale deja achitate către . realizarea acestora pe cale silită, paguba iminentă fiind astfel probată.
În drept au fost invocate disp. art. 14 din legea 554/2004, iar în susținere a fost solicitată administrarea probelor cu înscrisuri (filele 12 -51, 58)
Pârâtul a depus întâmpinare prin care solicită în principal respingerea cererii ca inadmisibilă în principal și ca neîntemeiată în subsidiar.
Avizele și Raportul nu reprezintă acte administrativ fiscale în sensul dispozițiilor art. 2 al.1 lit. c din legea 554/2004 și OG 92/2003 și prin urmare nu dau naștere, nu sting și nu modifică raporturile juridice de drept fiscal, practic inspecția fiscală începând prin comunicarea avizului de inspecție, iar astfel organul fiscal încunoștințează contribuabilul în legătură cu acțiunea ce urmează să se desfășoare, aviz care se comunică acestuia. Apreciază că potrivit dispozițiilor legale incidente, atât cererea de suspendare întemeiată pe disp. art. 14 din legea 554/2004, cât și contestația actului administrativ fiscal se formulează împotriva titlului de creanță, iar avizele cât și raportul de inspecție fiscală nu constituie acte administrative, ci doar acte premergătoare emiterii actului administrativ, care nu produc efecte juridice, ci doar stau la baza emiterii deciziei de impunere care constituie titlu executoriu și care poate fi contestată potrivit OG 92/2003. Mai mult, avizele de inspecție fiscală nu cuprind mențiunile obligatorii la care se referă disp. art. 43 din OG 92/2003, având forma prevăzută de OPANAF nr. 357/2007 și stau la baza emiterii deciziei de impunere ca act administrativ.
Pe fond apreciază că în speță condițiile stabilite prin disp. art. 14 din Legea 554/2004 nu sunt îndeplinite, reclamanta neprecizând în ce mod acte ar prejudicia-o și nici care sunt obligațiile fiscale care fac imposibilă desfășurarea activității, nefiind astfel probată existenta condiției privind paguba iminentă, în condițiile în care invocarea unui prejudiciu pur financiar, nu reprezintă un motiv suficient și concludent pentru a considera că sunt îndeplinite cerințele legale pentru suspendarea executării.
Relativ la existența cazului bine justificat, apreciază pârâta că aceasta nu este probată, prin încheierea de intabulare nr. 2564/13.02.2006 pronunțată de OCPI, întreaga suprafață de 34,990,704 mp a fost intabulată în favoarea UAT C., încheierea de intabulare fiind un act de autoritate publică care potrivit art. 28 și urm. din legea 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare atestă situația juridică a unui imobil. HCL 38/2009 prin care . includerea în administrarea sa teritorială portul C. Sud, arată pârâtul, a fost anulată în mod irevocabil prin Sentința nr. 1320/21.10.2010.
Ca urmare, apreciază pârâtul, contribuabilii care dețin bunuri situate în portul C. Sud sau care au sediul în zona portuară datorează taxele și impozitele locale către bugetul local al UAT de care aparține Portul C., respectiv Municipiul C..
În drept au fost invocate disp. art. 205 și urm. c.proc.civ, iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri, care au fost atașate, în copie la dosar.
Prin OP . nr._/26.02.2014, reclamanta a consemnat cauțiunea stabilită de instanță.
La termenul din 26.02.2014. instanța a pus potrivit disp. art. 248 al.1 c.proc.civ, în discuția părților excepția inadmisibilității, asupra căreia reține :
Sub nr. S98661/18.12.2013, respectiv S_/18.12.2013, pârâtul a emis Avizele de inspecție fiscală în temeiul disp. Titlului VII, art. 101 din OG 92/2003, prin care reclamanta este informată asupra împrejurării că începând cu data de 03.02.2014 va face obiectul unei inspecții fiscale pentru stabilirea impozitului pe clădiri, mijloacele de transport, taxă vehicule lente/impozit pe vehicule, creșterea gradului de liniște și siguranță, taxă pentru folosirea tramei stradale pentru perioada 2009-2014, respectiv taxă de utilizare a drumurilor județene pentru perioada 17.08.2012, până în prezent.
Procedând la analizarea cererii de suspendare Tribunalul reține că în speță a fost făcută dovada consemnării cauțiunii stabilită în sarcina contestatorului prin încheierea de la termenul din 26.02.2014, potrivit art. 215 c.proc. fiscală și a parcurgerii procedurii prealabile potrivit adresei atașată la fila 14 din dosar.
Potrivit art. 215 al.2 din OG 92/2003 Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare (..)
Art.14 al.1 din același act normativ dispune că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Reprezentând operațiunea juridică de întrerupere provizorie a efectelor actului administrativ, suspendarea executării acestuia apare astfel ca un instrument procedural eficient prin care se asigură persoanelor o protecție jurisdicțională vremelnică. Având însă în vedere principiul executării din oficiu al actului administrativ, care derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia, suspendarea actului administrativ apare în același timp ca o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia dintre aceste interese fiind subsumată principiului legalității.
Legiuitorul intern nu a definit conținutul cazului bine justificat, acestuia putându-i-se circumscrie existența unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, conform principiului consacrat în plan european prin Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, de care judecătorul național trebuie să țină seama, prin prisma calității României de membră a Consiliului Europei.
În ceea ce privește condiția privind prevenirea unei „pagube iminente”, instanța va reține și definiția la nivel comunitar dată acestei noțiuni, prin Recomandarea sus-menționată. Astfel, prin acest act juridic european s-a statuat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune a fi evitat, în măsura posibilului.
Printre principiile menționate în Recomandare referitoare la suspendarea executării unui act administrativ, ca măsură de protecție jurisdicțională provizorie, se regăsește și cel conform căruia autoritatea jurisdicțională chemată să decidă o atare măsură trebuie să aprecieze ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Se arată că astfel de măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat.
În speță dispozițiile art. 101-102 din OG 92/2003, în temeiul cărora avizele de inspecție fiscală contestate au fost emise stabilesc în sensul:
Art. 101 (1)Înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.
(2)După primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecției fiscale, comunică contribuabilului data la care a fost reprogramată inspecția fiscală.
(3)Avizul de inspecție fiscală cuprinde:a)temeiul juridic al inspecției fiscale;b)data de începere a inspecției fiscale;c)obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale;d)posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale.
Art. 102 (1)Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului, în scris, înainte de începerea inspecției fiscale, astfel: a)cu 30 de zile pentru marii contribuabili;b)cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili.
(2)În situația în care data de începere a inspecției fiscale înscrisă în aviz este ulterioară împlinirii termenului prevăzut la alin. (1), inspecția fiscală nu poate începe înainte de data înscrisă în aviz.
(3)Avizul de inspecție fiscală se comunică la începerea inspecției fiscale în următoarele situații:
a)în cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil aflat în procedura de insolvență;
b)în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat sau încrucișat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale;
c)pentru extinderea inspecției fiscale la perioade, impozite, taxe și contribuții, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală.
(4)Emiterea avizului de inspecție fiscală nu este necesară:
a)în cazul controlului inopinat și al controlului încrucișat;
b)în cazul unor acțiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorități, potrivit legii;
c)în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației;
d)pentru soluționarea unor cereri ale contribuabilului.
(5)Contribuabilul poate renunța la beneficiul perioadei de comunicare a avizului de inspecție fiscală prevăzut la alin. (1).
(6)Data începerii inspecției fiscale este data menționată în registrul unic de control. În cazul contribuabililor care nu dețin sau nu prezintă organelor de inspecție fiscală registrul unic de control, această dată se înscrie într-un proces-verbal de constatare.
(7)Dacă inspecția fiscală nu începe la 15 zile de la data prevăzută în aviz, contribuabilul va fi înștiințat, în scris, asupra noii date de începere a inspecției fiscale.
Prin raportare la motivele invocate în susținerea excepției, instanța apreciază asupra incidenței în speță a prevederilor OG 92/2003, avizele contestate fiind emise în temeiul acestor dispoziții legale, constituind forma procedurală prealabilă inspecției fiscale, cu consecințe importante asupra validității acesteia (implicit asupra rezultatelor inspecției) și nu un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din același act normativ.
Astfel se apreciază că actul administrativ fiscal are ca efect nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, or în speță avizul de inspecție fiscală, după cum este reținut în dispozițiile legale anterior invocate, este actul de informare prin care contribuabilul este înștiințat în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare potrivit disp. art. 94 din același act normativ, temeiul juridic al inspecției fiscale, data de începere a acesteia, obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale, respectiv posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale, constituind operațiunea administrativă preliminară întocmirii raportului privind inspecția fiscală potrivit art. 109 din OG 92/2003.
Pe de altă parte se poate observa faptul că reclamanta invocă în susținerea existenței celor două condiții stabilite prin art. 14 din legea 554/2004, respectiv cazul bine justificat și a pagubei iminente, nelegalitatea avizelor de inspecție fiscală prin prisma iminenței stabilirii și executării unor obligații de plată către două administrații fiscale diferite, a îndeplinirii cu bună credință a obligației de declarare a bunurilor și de a achitare a taxelor și impozitelor stabilite în sarcina sa, inopozabilitatea unor acte din care să rezulte faptul că terenul pe care sediul său este amplasat este trecut în administrarea unei alte unități administrativ teritoriale decât . obligarea la plata impozitelor locale deja achitate, aspecte a căror clarificare poate fi efectuată numai prin analiza pe fond a susținerilor și apărărilor părților, în această etapă a procesului neputând fi administrate decât sumar probatorii pentru dovedirea îndeplinirii cerințelor legate de suspendare.
Susținerile reclamantei privind prejudiciul ce urmează să se producă constând în iminența stabilirii obligației de plată și a realizării acesteia prin executare silită, nu reprezintă în aprecierea instanței un motiv suficient și concludent pentru a se considera întrunită cerința analizată mai sus, prejudiciul financiar fiind susceptibil de a fi reparat printr-o indemnizație ulterioară, astfel cum a fost concluzionat și în jurisprudența instanței supreme. (Decizia ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal nr 1377/ 06.03.2007).
Față de considerentele de fapt și de drept expuse anterior Tribunalul apreciază excepția inadmisibilității ca fiind întemeiată, urmând a dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant K. C. SRL, cu sediul ales în C. ..64, ., . av.L. S., în contradictoriu cu pârât P. M. C. - SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE, cu sediul în C. ..
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 28.02.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. N. D. V. S.
Red. Jud.C. N./01.04.2014/2.ex
.>
| ← Pretentii. Sentința nr. 1000/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1708/2014.... → |
|---|
