Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1344/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1344/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 15943/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1344/APCA
Ședința publică din data de 17.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. V. M.
JUDECĂTOR – A. J. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție - promovat de apelanta intimată A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1539/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimată petentă fiind . SRL la av. A. L., cu sediul în C., ., ., apt.29, județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 17.12.2014, când a decis următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1539/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta .” SRL în contradictoriu cu A.. S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei prin procesul verbal . nr._/2.06.2013 cu sancțiunea „Avertisment”, fiind menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.06.2013 petenta a fost sancționată contravențional de către intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – Garda Financiară - Secția C. cu amendă în cuantum de 8000,00 lei, fiind aplicată sancțiunea complementară a suspendării activității punctului de lucru până la fiscalizarea aparatului de marcat electronic fiscal pentru punctul de lucru situat în Mun. C., . 4-5, întrucât s-a constatat că la punctul de lucru anterior precizat, petenta nu era dotată cu aparat de marcat electronic fiscal fiscalizat, fiind încălcate prevederile art. 1 și art. 6 din O.U.G. nr. 28/1999. Astfel, aparatul de marcat electronic fiscal care se afla la acest punct de lucru este fiscalizat pe comerț ambulant, deși prevederile legale anterior menționate spun că acesta ar fi trebuit fiscalizat pe punctul de lucru al societății. De asemenea, la data și la ora controlului, societatea încasase din vânzarea produselor suma de 11 lei fără a emite bonuri fiscale. Faptele de mai sus constituie contravenția prevăzută de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, care sancționează încălcarea obligației agenților economici de a emite bonuri fiscale.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
De asemenea, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost în mod corespunzător încadrată juridic, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, potrivit cărora constituie contravenție „neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;”, prin coroborare cu cele ale art. 1 alin. 2 din același act normativ, care instituie obligația operatorilor economici de a emite bonuri fiscale cu aparate de marcate electronice fiscale și cu art. 6 din aceeași lege, potrivit căruia „Obligația operatorilor economici prevăzuți la art. 1 de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale la naștere de la data începerii activităților comerciale desfășurate în fiecare locație”.
De asemenea, sancțiunea principală aplicată de agenții constatatori, respectiv amenda contravențională în cuantum de 8.000 lei, se încadrează în limitele speciale prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, respectiv de la 8.000 lei la 10.000 lei.
Sancțiunile complementare au fost dispuse de asemenea în mod legal, având în vedere dispozițiile art. 14, în conformitate cu care „(1)Neîndeplinirea obligației agenților economici prevăzuți la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage și suspendarea activității unității până la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta. (2)Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni”.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).
Totodată, prevederile art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza H. v. România).
Din împrejurarea că agentul constatator trebuie să fi perceput ex propriis sensibus faptele consemnate în procesul verbal contestat, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Prezumția permite proba contrară, potrivit art. 249 C. proc. civ., care, dacă este făcută în cauză, înlătură puterea probatorie a procesului-verbal de contravenție.
Instanța reține că, în raport de probele administrate în prezenta cauză, petenta nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt. Dimpotrivă, constatările personale ale agentului constatator se coroborează cu monetarul și raportul nefiscal al casei de marcat –f. 45 și urm.
Astfel, petenta a susținut în cuprinsul cererii că, prin Hotărârea nr. 1/2008, asociatul unic al societății a hotărât deschiderea unui nou punct de lucru la C., Piața Agroalimentara km 4-5, taraba 21-22, fiind modificat și obiectul de activitate principal, respectiv comerțul cu amănuntul al fructelor și legumelor în magazine specializate (4721), sens în care a fost emis certificatul constatator din data de 23.10.2008. Pentru a desfășura activitatea, societatea a încheiat contractul de închiriere nr. 26/14.10.2008 cu . (f. 28). Potrivit art. 1 din acest contract, spațiul altfel închiriat era destinat comercializării de legume și fructe, iar nu comerțului ambulant.
Analizând înscrisurile depuse de către petentă, instanța constată că, într-adevăr, aceasta a făcut dovada că, odată cu înființarea acestui punct de lucru, petenta a încheiat și un contract service cu . (f. 22), care privește instruirea personalului societății petente pentru folosirea, la punctul de lucru din Piața Agroalimentara km 4-5, taraba 21-22, a aparatului de marcat electronic fiscal tip ELKA modelul MICRO 04, aparat achiziționat la 15.10.2008 (potrivit înscrisului de la f. 37). Susținerea petentei că tehnicianul F. M. a făcut din eroare mențiunea „Comerț ambulant”, cu toate că societatea nu desfășura o asemenea activitate, nu se verifică însă.
Prin urmare, întrucât petenta nu a probat o altă situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator și nu există alte elemente care să formeze convingerea instanței că procesul verbal atacat ar fi netemeinic sau nelegal, urmează să mențină procesul-verbal ca legal și temeinic.
Cu toate acestea, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum de 8.000,00 lei, deși legală, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă.
Conform art. 7 din OG nr. 2/2001, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Acesta se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putând fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Față de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că în speță există suficiente motive pentru a considera că se impune aplicarea sancțiunii avertismentului pentru fapta săvârșită, în condițiile mai sus descrise.
De asemenea, instanța reține și faptul că nu există dovezi că petenta ar mai fi fost sancționată anterior constatării acestei fapte pentru săvârșirea de fapte contravenționale de aceeași natură. Astfel încât, pentru această abatere a petentei, instanța apreciază că se poate aplica doar sancțiunea principală a avertismentului.
În consecință, instanța va înlocui sancțiunea amenzii aplicată petentei prin procesul-verbal . nr._/02.06.2013 cu sancțiunea avertismentului, menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat, inclusiv cu privire la sancțiunile complementare, pe care instanța le apreciază ca fiind legal și temeinic aplicate.
În temeiul art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi pune în vedere să respecte dispozițiile legale care guvernează activitatea desfășurată.
În temeiul art. 22 alin. 6 C. proc. civ., cu referire la art. 451 C. proc. civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel organul constatator.
Apelanta apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, că în mod greșit s-a procedat la reindividualizarea sancțiunii prin înlocuirea cu avertisment a amenzii în cuantum de 8.000 lei aplicate de agenții constatatori, cu încadrarea în limitele prevăzute de lege și cu luarea în considerare a disp.art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Susține apelanta că la momentul stabilirii sancțiunii au fost avute în vedere toate cauzele și împrejurările care au determinat modul de individualizare a pedepsei și de aplicare a sancțiunii și solicită instanței de apel să aibă în vedere că fapta comisă de intimata petentă prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul prin sancțiunile stipulate urmărind, neîndoielnic, eradicarea sau cel puțin sustragerea de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului.
Apelanta critică hotărârea instanței de fond și prin prisma a ceea ce numește a fi o motivare lapidară și invederează că măsura dispusă creează un precedent periculos, încurajând agenții economici - care beneficiază de clemența instanței, să ignore și să încalce dispozițiile legale.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp.art.479 c.pr.civ., Tribunalul constatată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.06.2013 .” SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei, fiind aplicată sancțiunea complementară a suspendării activității punctului de lucru până la fiscalizarea aparatului de marcat electronic fiscal pentru punctul de lucru situat în Mun. C., . 4-5, întrucât s-a constatat că la punctul de lucru anterior precizat, petenta nu era dotată cu aparat de marcat electronic fiscal fiscalizat, fiind încălcate prevederile art. 1 și art. 6 din O.U.G. nr. 28/1999. Astfel, aparatul de marcat electronic fiscal care se afla la acest punct de lucru este fiscalizat pe comerț ambulant, deși prevederile legale anterior menționate spun că acesta ar fi trebuit fiscalizat pe punctul de lucru al societății. De asemenea, la data și la ora controlului, societatea încasase din vânzarea produselor suma de 11 lei fără a emite bonuri fiscale. Faptele de mai sus constituie contravenția prevăzută de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, care sancționează încălcarea obligației agenților economici de a emite bonuri fiscale.
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petenta a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Prin hotărârea supusă controlului judiciar, a fost admisă în parte plângerea, fiind reindividualizată sancțiunea contravențională.
Controlul judiciar relevă că instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat.
Fără a mai relua în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care Tribunalul și le însușește în integralitate, se constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale și, în egală măsură, în mod corect a fost reindividualizată sancțiunea principală, prin înlocuirea amenzii cu avertisment.
Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale, argumentată prin faptul că amenda a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, apare ca neîntemeiată.
Pentru ipoteza în care nu ar fi fost respectate limitele amenzii prevăzute de lege, soluția care se impunea era anularea actului sancționator, iar nu reindividualizarea sancțiunii.
Tribunalul constată că prima instanță, în mod corect, a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 alin.3 din OG.2/2001 și, contrar susținerilor apelantei, a argumentat soluția, fiind suplinită cerința disp.art.425 alin.1 lit.b) c.pr.civ.
Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.
Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.
Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o limită minimă specială într-un cuantum atât ridicat nu este susceptibilă de a exclude, de plano, aplicarea sancțiunii avertismentului.
Astfel, aplicarea legii se realizează nu numai în litera ei, ci și în spiritul legii, iar neîndeplinirea cumulativă a acestor două cerințe conduce la nerespectarea principiului legalității.
Tribunalul constată că amenda contravențională în cuantum de 8.000 de lei aplicată de agentul constatator, chiar și la această limită minimă stabilită de lege, este excesivă, având un regim mai drastic de executare chiar și decât amenda penală, pentru care legea penală permite suspendarea condiționată ca modalitate de executare. O astfel de amendă depășește caracterul contravențional pe care i-l conferă legea și nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei, ce pune în pericol existența chiar a comerciantului.
Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.480 alin.1 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de apelanta intimată A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1539/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimată petentă fiind . SRL la av. A. L., cu sediul în C., ., ., apt.29, județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2014.
P., JUDECATOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.F. L.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./14.01.2015
2 .="margin-bottom:10pt; line-height:115%; font-size:11pt">
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1708/2014.... | Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Decizia nr.... → |
|---|
