Anulare act administrativ. Sentința nr. 259/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 259/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 7423/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 259/CA
Ședința publică din data de 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C.
GREFIER: V. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta . – cu sediul în A., ., județ C. și cu sediul procesual ales în C., ., . avocat C. C., în contradictoriu cu pârâții C. L. A. și . – cu sediile în ., județ C., având ca obiect – anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă cu prezenta sentință, iar instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, totodată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015, respectiv 12.0.2015, pentru când:
TRIBUNALUL
La 17.10.2014 reclamanta . a chemat în judecată C. L. A. și . pentru anularea parțială a HCL 36/2013 respectiv art. 1 din Hotărâre referitor la concesionarea prin licitație publică a unor terenuri situate în A. . și 6 A, anularea actelor subsecvente încheiate în baza art.1 HCL 36/2013, obligarea pârâtei la concesionarea sau vânzarea prin negociere directă a terenurilor menționate la art. 1 HCL 36/2013 către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că pârâtul a aprobat concesionarea prin licitație a unor loturi de terenuri fără a ține cont că pe aceste loturi de teren se găsesc construcțiile proprietatea reclamantei.
Conform art. 123 Legea 215/2001 reclamanta avea un drept de preemțiune la vânzarea terenului pe care se găseau construcțiile necesare desfășurării de activitate.
Se invocă dispozițiile art. 32 ind. 1 OUG 88/1997 și art. 130, 137 Norma de aplicare a OUG 88/1997.
Reclamanta arată că, deși a solicitat pârâtei cumpărarea sau concesionarea prin negociere directă a loturilor de teren pe care se află construcțiile, pârâta a răspuns negativ considerând în mod eronat că loturile de teren respective sunt libere de construcții.
În dovedirea acțiunii solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în anulare a HCL 36/2013 pentru lipsa procedurii prealabile, excepția tardivității formulării acțiunii în raport de art. 11 alin. 2 Legea 554/2004 iar pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea excepției inadmisibilității se arată că HCL 36/2013 a fost comunicată reclamantei la 07.03.2013 prin scrisoare recomandată iar plângerea prealabilă a fost formulată la 20.08.2014 cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 Legea 554/2004 și a termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. 2 Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei se arată că art. 123 Legea 215/2001 vizează o altă procedură decât cea desfășurată de pârâți.
OUG 88/1997 nu este aplicabilă în condițiile în care reclamanta este o societate constituită în anul 2003.
Pentru primul termen de judecată reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare și cerere de completare a acțiunii în sensul că invocă excepția de nelegalitate a HCL 92/2012; HCL 15/2013 iar în subsidiar în măsura în care se admite excepția inadmisibilității invocă excepția de nelegalitate a HCL 36/2013.
La 29.01.2015, reclamanta a precizat obiectul acțiunii, arătând că toate capetele de cerere sunt principale instanța fiind investită cu următoarele cereri:
-anularea parțială a HCL 36/2013;
- anularea actelor subsecvente;â
-obligarea pârâților la concesionarea sau vânzarea terenurilor ce fac obiectul acțiunii.
Excepțiile de nelegalitate a HCL 92/2012 și HCL 15/2013 sunt invocate ca apărări pentru capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată.
Excepția de nelegalitate a HCL 36/2013 a fost invocată în subsidiar ca apărare pentru capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată în măsura în care instanța va admite excepția inadmisibilității cererii de anulare parțială a HCL 36/2013 (primul capăt de cerere).
Pârâta, prin apărător, a arătat că, cererile având ca obiect anularea contractelor de concesiune încheiate în baza art. 1 HCL 36/2013 și obligarea pârâtelor la concesionarea sau vânzarea prin negociere directă a terenurilor menționate la art. 1 HCL 36/2013 nu pot fi cererii principale. În situația calificării ca cereri principale invocă nulitatea acestor cereri ca nemotivate.
În raport de dispozițiile art. 248 NCPC instanța va soluționa cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de anulare a HCL 36/2013 și excepția tardivității formulării acestei cereri.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, pârâții au arătat că HCL 36/2013 reprezintă un act administrativ individual ce i-a fost comunicat reclamantei la 07.03.2013 cu scrisoare recomandată. Pârâta a formulat plângere prealabilă la 20.08.2014 cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 Legea 554/2004.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției raportat la caracterul de act administrativ general al HCL 36/2013 care nu este un act administrativ individual.
Instanța analizând susținerile părților cu privire la natura actului contestat se reține:
Prin HCL 36/2013, C. L. A. a aprobat prin art. 1 concesionarea prin licitație publică a unor terenuri din domeniul privat al Comunei A. iar prin art. 2 concesionarea prin negociere directă către reclamantă a terenului în suprafață de 3870 mp lot 3 din .> Terenurile aprobate spre concesionare fac parte din domeniul privat al Comunei A. conform HCL 92/2012, HCL 15/2013 completat HCL 92/2012.
Reclamanta a solicitat anularea art. 1 din HCL 36/2013.
În ceea ce privește caracterul de act normativ sau individual al HCL 36/2013, instanța apreciază că actul administrativ atacat reprezintă un act administrativ individual pentru următoarele aspecte:
Criteriile principale în raport de care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ sau individual sunt, pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise și, pe de altă parte, individualizarea efectelor juridice produse.
Actele administrative normative reprezintă o categorie de acte infralegislative care conțin reguli de aplicare generală la un număr nedeterminat de subiecte în timp ce actele individuale nu conțin astfel de reguli, iar destinatarii acestora sunt cel mult un număr determinat de subiecți.
Ori, în cauză, actul nu conține reglementări de principiu formulate abstract și să fie destinat unui număr nedeterminat de persoane.
Prin HCL 36/2013 s-a aprobat concesionarea prin licitație publică a unor terenuri individualizate în hotărâre ce fac obiectul domeniului privat și de asemenea concesionarea prin negociere directă către reclamantă a unui lot în suprafață de 3870 mp.
Prin urmare HCL 36/2013 a fost emisă exclusiv pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează modalitatea de concesionare a domeniului privat al Comunei A., urmărind reglementarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată.
Excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare va fi analizată din prisma caracterului individual al HCL 36/2013.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată reține:
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004: Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Rezultă din scopul instituirii obligativității plângerii prealabile, de a oferi atât persoanei vătămate prin actul administrativ cât și organului administrativ emitent un mijloc de remediere a eventualei nelegalități fără intermediul instanței de judecată, cât și din dispozițiile art. 12 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora reclamantul va depune la dosar orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu precum și ale art. 193 Cod procedură civilă. Parcurgerea procedurii administrative prealabilă reprezintă o condiție obligatorie pentru declanșarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanței, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ, sancțiunea neexercitării acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
În cauză, HCL 36/2013 a fost adoptată la 18.02.2013.
Față de dispozițiile art. 1 din HCL 36/2013, reclamanta este un terț astfel că în conformitate cu art 7 alin. 3 Legea 554/2004 era îndreptățită să formuleze plângere prealabilă din momentul în care a luat la cunoștință de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. 7.
Instanța va avea în vedere Decizia 797/2007 rectificată la 06.11.2007 pronunțată de Curtea Constituțională..
Prin urmare, reclamanta avea obligația să formuleze plângere prealabilă în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoștință pe orice cale de existența actului.
Pârâta a depus dovada comunicării hotărârii prin scrisoare recomandată, fila 111, pentru a dovedi că hotărârea a fost comunicată reclamantei la 07.03.2013.
Chiar dacă instanța va înlătura ca dovadă pentru comunicarea hotărârii, recipisa de la fila 111, întrucât persoana care a semnat dovada de comunicare nu a fost identificată și nu poartă ștampila societății, instanța are în vedere că reclamanta a luat cunoștință de hotărâre la data semnării contractului de concesiune încheiat cu .).
În cuprinsul contractului se arată că este încheiat în baza Legii 213/1998 și a HCL 36/2013.
Prin urmare, reclamanta a luat cunoștință de HCL 36/2013 la 29.05.2013.
Plângerea prealabilă a fost depusă la 20.08.2014 cu depășirea termenului prevăzut de art. 7 Legea 554/2004, ceea ce duce la inadmisibilitatea acțiunii formulate la instanța de contencios administrativ privind anularea actului.
Pentru aceste aspecte, instanța va admite excepția inadmisibilității și va respinge capătul de cerere privind anularea parțială a HCL 36/2013.
Având în vedere că față de celelalte capete de cerere modificate și completate în termen de reclamantă s-au invocat excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, nulitatea cererilor pentru nemotivare, excepții ce nu s-au pus în discuție la 29.01.2015, instanța apreciază că în raport de art. 99 C.pr.civ., se impune disjungerea cererii de anulare parțială a HCL 36/2013 de celelalte capete de cerere și formarea unui nou dosar pentru cele două capete de cerere cu termen pe 12.03.2013.
În dosarul nr._ ce are ca obiect anularea parțială a HCL 36/2013 în baza art. 453 C. proc. civ., va obliga reclamanta către pârâtă la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La stabilirea cheltuielilor de judecată, instanța va avea în vedere că pârâta a făcut dovada onorariului de avocat pentru suma de 868 lei dar având în vedere că în dosarul_, instanța s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere a stabilit valoarea cheltuielilor de judecată în suma de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Dispune disjungerea capetelor de cerere având ca obiect anularea contractelor de concesiune încheiate de pârât în baza art. 1 H.C.L. 36/2013 și obligarea pârâtelor la concesionarea sau vânzarea prin negociere directă a terenurilor menționate la art. 1 H.C.L. 36/2013 de capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a H.C.L. 36/2013 și formarea unui nou dosar pentru cele două capete de cerere disjunse, cu termen de judecată la 12.03.2015, când se vor cita părțile.
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârât.
Respinge cererea de anulare parțială a H.C.L.36/2013 respectiv art. 1 formulată de reclamanta . – cu sediul în A., ., județ C., înregistrată la O.R.C. C. sub nr. J_, C.U.I._ și cu sediul procesual ales în C., ., . avocat C. C., în contradictoriu cu pârâții C. L. A. și . – cu sediile în comuna A., ., județ C., ca inadmisibilă.
Obligă reclamanta către pârâtă la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. I. V.
Red.hot.jud.M.C. / 03.03.2015
Dact.gref.I. Török / 06.03.2015 / 6 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 284/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
