Contestaţie la executare. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 15118/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 173/APCA
Ședința publică din data de 04.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – C. N.
JUDECĂTOR –A. L. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul ales în C., Prelungirea T., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat contestator fiind ., cu sediul ales la SCA L. și G., cu sediul în C., . nr. 38, etaj 1, apt. 2, județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 04.02.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 20.05.2014, contestatorul ., în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., a solicitat anularea somației mobiliare emisă la data de 09.05.2014, precum și a actelor ulterioare efectuate în dosarul de executare nr. 71/2014 al B. S. M. E., anularea încheierii nr. 71/09.05.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că prin abrogarea dispozițiilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, sancțiunea pentru fapta de a circula fără rovinieta a fost eliminată, intervenind principiul aplicării legii penale mai favorabile; a mai arătat că cuantumul cheltuielilor de executare reprezintă jumătate din debit.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 din Codul de procedură civilă.
În probațiune, contestatorul a depus în copie înștiințarea din 09.05.2014, somația mobiliară din 09.05.2014, Încheierea nr. 7722/23.04.2014 a Judecătoriei C., procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, Sentința civilă nr. 9976/05.06.2012 a Judecătoriei C., Decizia civilă nr. 1484/RCA/03.10.2012 a Tribunalului C., Încheierea nr. 71/09.05.2014, copie plic.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a fost atașat, în copie certificată de executare nr. 71/2014 al B. S. M. E..
Prin sentința civilă nr._/10.10.2014 Judecătoria C. a admis contestația la executare, a dispus anularea executării silite și a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, reținând următoarele:
In Monitorul Oficial nr. 509 din data de 24.07.2012 a fost publicata Legea nr. 144/2012.
La data de 09.04.2014 a fost înregistrată cererea de executare formulată de către intimat, în calitate de creditor, împotriva contestatorului, în calitate de debitor, în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, pentru suma de 320 euro reprezentând tarif despăgubire, fiind înregistrat dosarul de executare nr. 71/_ pe rolul B. S. M. E..
Prin Încheierea nr. 7722/23.04.2014 a Judecătoriei C. a încuviințat executarea silită împotriva debitorului .., prin toate formele de executare, în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, pentru suma de 320.00 euro reprezentând tarif despăgubire, precum și orice accesorii, actualizări și cheltuieli de executare silită care ar putea rezulta sau calcula în cursul executării silite.
Prin încheierea nr. 71/09.05.2014 au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum total de 606,21 lei, sumă alcătuită din 58,80 lei taxe poștale, 30 lei taxa de timbru, 360 lei cheltuieli publicitate procedură, 15 lei fotocopii, 142,41 lei onorariu executor.
La data de 09.05.2014 au fost emise înștiințare și somația imobiliară comunicate debitorului la data de 15.05.2014.
La data de 01.10.2014 a fost înființată poprirea asupra conturilor debitorului, au fost emise înștiințarea privind măsura popririi și Încheierea nr. 71 privind stabilirea sumei de 106,80 lei cu titlu de cheltuieli executare.
Ceea ce se contestă în prezenta cauză este înștiințare și somația imobiliară, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, fiind formulate apărări și cu privire la executarea însăși față de abrogarea dispozițiilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Conform Art. 711 C.proc.civ. - Obiectul contestației - (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, conform Art. 722 c.proc.civ. - Dreptul la întoarcerea executării - (1) In toate cazurile in care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silita, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân in sarcina creditorului, conform Art. 723 C.proc.civ. - Modalitatea de restabilire - (1) In cazul in care instanța judecătoreasca a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silita, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, si asupra restabilirii situației anterioare executării.
Prin Legea nr. 144/2012, legiuitorul a înlăturat tariful de despăgubire, ce constituia un venit extrabugetar pentru CNADNR si reprezenta, potrivit art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, o compensație a pagubei cauzata de persoana care a săvârșit contravenția.
Potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, „Tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează”.
Așadar, se poate spune ca, prin înlăturarea tarifului, legiuitorul a renunțat nu numai la stabilirea unui cuantum al despăgubirilor rezultate în urma săvârșirii faptei contravenționale de a circula fără rovinieta valabilă, ci si la recuperarea despăgubirilor (tarifelor) aplicate pana la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012.
Este evident ca legiuitorul a prevăzut soluția de anulare a tarifelor de despăgubire „aplicate si contestate” până la data intrării în vigoare a legii, atât pentru cele soluționate anterior intrării in vigoare a Legii, cat si pentru cele aflate in curs de soluționare. O interpretare in sensul avut in vedere de intimata ar reprezenta o încălcare a principiului de interpretare legislativa conform cărui ˝unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem˝.
De altfel, cu privire la sfera de aplicare a acestui text de lege, practica si doctrina tinde sa considere ca se aplica inclusiv in cazul tarifelor necontestate si neexecutate pana la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, in baza principiului egalității în fața legii a cetățenilor, consacrat de dispozițiile art. 16 din Constituția României.
De asemenea, potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „(1) dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșita anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data săvârșirii acesteia”.
In același timp, prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, s-a stabilit ca dispozițiile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 sunt neconstituționale, in măsura in care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută in text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu si executarea acesteia. In cuprinsul acestei decizii se arata ca sintagma „nu se mai sancționează” trebuie înțeleasă in sensul ca, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrării in vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executa.
Prin abrogarea dispoziției legale care reglementa tariful de despăgubire, creanța intimatei a devenit, in fapt, inexistenta, ceea ce contravine dispozițiilor art. 662 alin. 1 C.proc.civ. (˝Executarea silita nu se poate face decât daca creanța este certa, lichida si exigibila. Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.˝).
In baza considerentelor expuse anterior, in temeiul art. 719 alin. 1 C.proc.civ., instanța urmează să anuleze executarea silită însăși ce formează obiectul dosarului de executare nr. 71/_ pe rolul B. S. M. E..
În ceea ce privește cererea accesorie a contestatorului privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată următoarele:
Cheltuielile de judecată efectuate de către contestatori în prezenta cauză reprezintă contravaloarea taxei de timbru de 149 lei (fila 39).
Conform art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: f) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”.
Potrivit textului de lege menționat sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.
Totodată dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale.
Fiind deschisa calea restituirii taxei judiciare de timbru la cererea contestatorului, rezulta ca intimatul nu poate fi obligat la plata taxei judiciare, art. 453 C.proc.civ fiind aplicabil în cauza numai cu privire la celelalte cheltuieli de judecata, motiv pentru care va respinge capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel intimata, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare a arătat că prima instanță a interpretat în mod eronat aplicarea dispozițiilor legii nr. 144/2012 având în vedere că la data publicării legii exista pe rolul instanțelor plângerea contravențională formulată de contestatoare, plângere ce a fost respinsă irevocabil, astfel contestatoarea este obligată la plata tarifului de despăgubire.
De altfel, susține apelantul că tariful de despăgubire nu reprezintă o sancțiune contravențională ci o reparație pentru fapta săvârșită, respectiv daune materiale.
În drept a invocat dispozițiile art. 466 NCPC.
Intimata nu a formulat întâmpinare însă prin concluzii scrise a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca temeinice și legale.
Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate, Tribunalul retine următoarele:
Împotriva contestatorului a fost începută executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, pentru suma de 320.00 euro reprezentând tarif despăgubire, precum și orice accesorii, actualizări și cheltuieli de executare silită care ar putea rezulta sau calcula în cursul executării silite.
Tribunalul reține incidența în cauză a Legii nr. 144/2012 prin care s-a dispus în sensul înlăturării tarifului de despăgubire.
Susținerea apelantului, în sensul că legea nu se aplică decât plângerilor contravenționale nu și executării silite nu este întemeiată.
Așa cum a reținut și instanța de fond, prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, s-a stabilit ca dispozițiile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 sunt neconstituționale, in măsura in care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută in text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu si executarea acesteia. In cuprinsul acestei decizii se arata ca sintagma „nu se mai sancționează” trebuie înțeleasă in sensul ca, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrării in vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executa.
Având în vedere aceste aspecte rezultă că apelantul nu mai deține un titlu de creanță față de contestatoare, iar existența sentinței civile prin care s-a respins irevocabil plângerea contravențională nu poate reprezenta titlu de creanță.
Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului cauzei, tribunalul, în temeiul art.480 c.pr.civ., va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul ales în C., Prelungirea T., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat contestator fiind ., cu sediul ales la SCA L. și G., cu sediul în C., . nr. 38, etaj 1, apt. 2, județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 4.02.2015.
P., JUDECATOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.L.M.
Tehnoredact.jud.A.L.N./06.03.2015
4 ex.
Emis 2com.
| ← Pretentii. Sentința nr. 267/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 259/2015. Tribunalul... → |
|---|
