Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 140/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel petentul C. I., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. - Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 28.07.2014.

In motivarea caii de atac, apelantul – petent invedereaza ca în mod nelegal instanta de fond a reținut ca polița de asigurare RCA emisa de Carpatica Asig nr_ nu este valabila .

Invedereaza ca, desi s –a solicita a se face adresa catre Asigurator, aceasta proba a fost respinsa . De altfel, daca ar fi existat indoieli cu privire la valabilitatea politei, instanta în virtutea rolului activ ar fi trebuit sa verifice valabilitatea acesteia .

Polița este valabila, iar in baza acesteia au fost achitate daunele .

In temeiul art 471 alin 5 c proc civ, intimatii nu au formulat si depus intampinare .

In cauza a fost incuviintata proba cu inscrisuri . La dosar fiind atasate din partea . achitarii daunelor ( f 16-21, 27- 32).

Procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

In raport de criticile aduse de apelantul – petent sub aspectul temeiniciei procesului – verbal de contraventie, se va retine ca acestea sunt intemeiate .

Sub acest aspect, retine faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Plecand de la fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului prevazuta de art 56 din Legea 136 /1995, privind asigurarile si reasigurarile in Romania, se retine ca: „ 1) Persoanele care folosesc pe teritoriul Romaniei, autovehiculele înmatriculate în străinătate si neasigurate în străinatate, potrivit art 48 alin 2, sau a căror asigurare expiră pe durata șederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale .

….

A. 3 ) la . țară, personalul poliției de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României va controla documentele de asigurare si va solicita proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului autovehiculului înmatriculat in state terțe dovada plății primei de asigurare datorate . Persoanele neasigurate sau persoanele care la control nu poate face dovada asigurării ori a plății acesteia vor fi obligate să încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicole si să achite prima de asigurare la entitățile desemnate în acest sens de către asiguratorii care au dreptul să practice asigurarea obligatoriei conform art 5 alin 1. „

Pornind de la aceste dispozitii legale si situatia faptica retinuta in sarcina petentului, prin prisma dovezilor administrate in cauza, se va retine ca fapta in sine nu isi gaseste aplicabilitate - dovada indeplinirii obligatiilor instituite de art 56 alin 3 cu ref la art 48 alin 2 din Legea 136/1995 fiind asigurata cu inscrisurile reprezentand polita de Asigurarea de Raspundere Civila Auto RCA ./17/G 17/HR nr_/09.07.2013 si chitanta . nr_/09.07.2013 ( f 8) reprezentand contravaloare asigurare de raspundere civila ( f 8 ) .

Prin raportare la alin 3 al art 56 din Lege136/1995, legiuitorul a prevazut clar si fara putinta de tagada obligativitatea achitarii acestei obligatii la . un autoturism inmatriculat in alt stat si pentru care nu se face dovada achitarii unui obligatii corelative, obligativitate realizata de catre petent prin dovada cu inscrisurile mai sus aratate .

De asemenea, din textul dispozitiei normative mai sus aplicate, legiuitorul nu face distinctia achitarii RCA – ului pentru deplasare sau pentru inmatriculare, cu precizeaza ca se impune a se face dovada existentei acesteia sau in caz contrar de realizarea operatiunii la . achitarea RCA – ului aferent .

Potrivit art 49 din Legea 136/1995: „ Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:

a)legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;

b)legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.”

Avand in vedere cele retinute, în temeiul art. 480 alin 2 c.pr.civ., Tribunalul va admite apelul, va schimba sentinta apelata, iar pe fond rejudecând va admite plangerea contraventionala, cu consecinta anularii procesului – verbal de contraventie . nr_/17.10.2013 intocmit de intimat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul promovat de apelantul petent C. I.,cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., ..5, județul C., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, cu sediul în C.,județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5965/29.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

Schimbă în tot sentința civilă nr. 5965/09.05.2014, în sensul că:

Admite plângerea formulată de petentul C. I..

Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/17.10.2013 întocmit de intimat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01.2015

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. V. M. A. J. N.

GREFIER,

A. G.

Jud.fond. A. G.J.

Red.decizie jud. L.V.M.

4ex/11.02.2015