Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 148/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 3990/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 148/CA
Ședința publică din data de 03.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR – C. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol soluționarea apeluluipromovat de apelant petent V. G., cu domiciliul în com. I., ., îndreptat împotriva sentința civilă nr. 8837/04.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind I. POLIȚIEI JUDEȚENE C., cu sediul în C., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordin, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată arată că apelantul a depus prin grefa instanței cerere de amânare în vederea pregătirii apărării și note de apel în dublu exemplar.
Instanța lasă cauza la a doua strigare dând posibilitatea părților să asigure prezența în instanță.
La a doua apelare a cauzei au lipsit părțile.
Instanța respinge cererea de amânare, ia act că apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, invocă excepția insuficientei timbrări și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.12.2013 sub nr._ , petentul V. G. a solicitat anularea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 17.08.2013 întocmit de intimatul I.P.J. C. – Serviciul Rutier.
Prin sentința civilă nr. 8837/04.09.2014 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._ din data de 17.08.2013 întocmit de intimatul I.P.J. C. – Serviciul Rutier prin agenții constatatori, petentul V. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 17.08.2013, ora 11,25 pe DN 39 Varianta T. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, și a efectuat o manevră neregulamentară de depășire a unui autoturism în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, faptă prevăzută și sancționată de art. 120 alin.(1) lit. h) din R.O.U.G. 195/2002 și sancționată de disp.art. 100 alin.(3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
De asemenea, s-a prevăzut posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii aplicate, respectiv suma de 160 lei, în termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal de contravenție.
In procesul-verbal de contravenție s-au consemnat obiecțiunile petentului, în sensul ca acesta a declarat „Nu sunt de acord cu cele consemnate”. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent .
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța reține că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Potrivit mențiunilor din procesul verbal de contravenție, petentul a depășit neregulamentar autoturismul cu nr. de înmatriculare_, susținând că a inițiat manevra de depășire pe o porțiune scurtă fiind derutat de un agent de circulația care dirija traficul, însă și-a dat seama de eroare și a revenit pe sensul său de mers.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, conducătorul auto a efectuat o depășire pe o porțiune de drum unde depășirea era interzisă, zona fiind semnalizată cu indicatoare rutiere, iar circulația se desfășura pe două benzi către M. și pe o bandă către C..
Cu adresa nr._ din 10.07.2014 ( fila 33) IPJ C. a comunicat că la data de 17.08.2013, orele 11,18 regimul circulației pe DN 39 pe varianta de ocolire a orașului Eforie Nord ( Varianta T.) era: direcția C.-M. două sensuri de circulație; direcția M.-C. un sens de circulație.
Din probele administrate în cauză, coroborate cu mențiunile din adresa nr._ din 10.07.2014 emisă de IPJ C., planșele foto și înregistrarea pe suport DVD, instanța reține că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. ._ din data de 17.08.2013.
Astfel, mențiunea din procesul verbal de contravenție potrivit căruia petentul a precizat „Nu sunt de acord cu cele consemnate”, coroborată cu precizările depuse la dosar precum și cu faptul notoriu potrivit căruia indicatorul rutier se modifică în funcție de trafic, fac dovada faptului că, petentul a efectuat o depășire neregulamentară.
Prin probele administrate în cauză, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că potrivit art. 120 alin. 1 lit. h din R.A.O.U.G. 195/2002 se interzice depășirea vehiculelor: când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere; iar conform art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind depășirea;
Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus - „cu propriile simțuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatului. Astfel, acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În ceea ce privește situația de fapt, instanța consideră că petentul, prin probele administrate în cauză, nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal.
Apărarea petentului în sensul că nu a efectuat manevra de depășire neregulamentară în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, a rămas la stadiul pur afirmativ, petentul nefăcând nicio dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petentul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin rezoluția judecătorului din data de 16.12.2014, s-a dispus citarea apelantului cu mențiunea de a face dovada completării taxei judiciare de timbru cu suma de 10 lei, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013, pentru termenul de judecată stabilit la data de 03.02.2015.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța reține că, deși apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru mai sus precizată, acesta nu s-a conformat dispozițiilor legale și nu a depus taxa de timbru până la termenul de judecată stabilit.
Potrivit art.33 alin.1 din OUG nr.80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează potrivit art. 33 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, cu anularea acțiunii sau cererii.
Constatând că apelantul petent nu s-a conformat dispozițiilor legale și nu a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, va anula ca insuficient timbrat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării.
Anulează apelul promovat de apelant petent V. G., cu domiciliul în com. I., ., îndreptat împotriva sentința civilă nr. 8837/04.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind I. POLIȚIEI JUDEȚENE C., cu sediul în C., județul C., ca insuficient timbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2015.
P., JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.E.S.
Tehnodact.jud.A.L.N./03.03.2015
4 ex.
emis 2 .>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 299/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 142/2015.... → |
|---|
