Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 220/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Decizia nr. 220/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 193/254/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 220

Ședința publică de la 04 Februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E. C.

JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.

GREFIER: E. D.

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție pa_/09.01.2014, formulat de apelanta petentă C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, ., sector 2, București, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1511/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2014 sub numărul de mai sus, petenta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 09.01.2014, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., solicitând în principal anularea procesului-verbal contestat ca netemeinic și nelegal și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivare, petenta a invocat faptul că pentru contravenția reținută în sarcina sa calitatea de subiect activ aparține conducătorului unității, nu societății, motiv pentru care a invocat excepția lipsei calității de subiect activ al contravenției. De asemenea, a invocat excepția prematurității, motivat de împrejurarea că prin HG nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr. 333/2003 s-a prevăzut un termen de 24 luni în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității. Astfel, petenta arată că în procesul – verbal atacat s-a consemnat împrejurarea că „nu a luat măsuri de organizare a pazei transportului sumei de_ lei de la centrul de procesare al CN Poșta Română SA C. la oficiul poștal M. conform buletinului de expediție 4349 și a procesului – verbal_ întocmit de poliție”; cu toate acestea, termenul de 24 luni prevăzut de art. 7 din HG nr. 301/2012 modificat prin HG 1017/11.12.2013 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ.

De asemenea, a invocat excepția nulității procesului – verbal ca urmare a faptului că agentul constatator nu a respectat obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni.

Plângerii i-a fost atașat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal contestat.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, H.G. nr. 301/2012 și Legea nr. 333/2003.

Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a depus întâmpinare prin care a susținut temeinicia și legalitatea procesului-verbal.

Întâmpinării i-au fost anexate raportul agentului-constatator și procese-verbale de control al societății.

Petentul a formulat, în termenul legal, răspuns la întâmpinare, prin care a invocat prematuritatea aplicării sancțiunii raportat la art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012.

În cauză, instanța a încuviințat și a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentinta civila nr. 1511/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

„La data de 09.01.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Poliției Municipiului M. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 25 alin. 1, art. 26 alin 1 din Legea nr. 333/2003 și art. 60 lit. c din același act normativ, fapte sancționate de art. 61 lit. b legea 333/2003 cu amendă de la 2000 lei la 5000 lei, constând în aceea că nu a luat măsuri de organizare a pazei transportului sumei de_ lei de la centrul de procesare al CN Poșta Română SA C. la oficiul poștal M. conform buletinului de expediție 4349 și a procesului – verbal_ întocmit de poliție, motiv pentru care contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 4000 de lei.

Petentul nu a semnat procesul-verbal, nefiind prezent la întocmirea acestuia.

Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

În ceea ce privește susținerile petentei referitoare la împrejurarea că nu i s-a comunicat dreptul de a formula obiecțiuni, instanța constată că acesta nu este un motiv de nulitate absolută a actului de control, petenta nu a dovedit că această omisiune i-a adus o vătămare imposibil de înlăturat în alt mod, de vreme ce a avut posibilitatea de a contesta în fața instanței procesul – verbal și de a formula apărări cu acest prilej.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție.

Conduita ce trebuie urmată de către unități este prevăzută în art. 26 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor care prevede că „paza transporturilor de bunuri și valori sau a celor cu caracter special se organizează și se execută potrivit prevederilor planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se transportă împreună cu unitatea prestatoare, cu avizul poliției, care este obligatoriu și în cazul modificării acestuia”.

Contravenția reținută în sarcina petentei este cea prevăzută de art. 60 lit. c din legea nr. 333/2003 în forma în vigoare la data săvârșirii acesteia (anterior republicării), conform cărora este sancționată „neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 26 alin. (1), și neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în acestea ori a măsurilor stabilite de unitatea de jandarmi.”

Încălcarea acestor dispoziții se pedepsește, potrivit art. 61 lit. b din același act normativ, cu amenda între 2000 și 5000 de lei.

Instanța constată că petenta nu a negat faptul că nu a respectat dispozițiile legale, apărarea sa rezumându-se la a susține faptul că pentru această încălcare a prevederilor legale nu ar fi trebuit sancționată unitatea, ci conducătorul acesteia, raportat la art. 4 din Legea nr. 333/2003, conform căruia „răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. 1”.

Raportat la această apărare, instanța constată că, potrivit art. 61 alin. 2 din Legea nr. 333/2003 în varianta în vigoare la data întocmirii actului de control, sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice. În acest domeniu, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 redat anterior arată că paza transporturilor se organizează și se execută potrivit prevederilor planului de pază întocmit de unitatea ale cărei bunuri se transportă împreună cu unitatea prestatoare. Prin urmare, în acest caz este evident că răspunderea pentru întocmirea planului de pază a transportului aparține unității. Din analiza sistematică a actului legislativ se poate observa că, atunci când legiuitorul a înțeles să încredințeze anumite sarcini conducătorului unității a făcut-o în mod expres, cum ar fi cazul prevăzut la art. 26 alin. 5 conform căruia „efectivele necesare pazei transporturilor bunurilor și valorilor, precum și a celor speciale, prevăzute la art. 25, se stabilesc de comun acord de către conducătorul unității care asigură efectivele de pază și cel al unității beneficiare, prin planul de pază și prin contract”.

Prin urmare, în temeiul tuturor considerentelor arătate, este evident faptul că în cazul contravenției reținute în sarcina petentei calitatea de subiect activ al contravenției aparține unității și, pe cale de consecință, instanța respinge apărarea contestatoarei în sensul lipsei acestei calități.

În privința prematurității aplicării sancțiunii invocate de către petentă prin răspunsul la întâmpinare, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 invocat de petentă, „în termen de 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre”.

Din analiza textului legal redat se observă că termenul de 24 de luni de la data intrării în vigoare a hotărârii nr. 301/2012 este acordat unităților respective pentru a-și adapta modul de funcționare cerințelor stabilite prin normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003. Or, în cauză, petenta a fost sancționată pentru încălcarea unei dispoziții cuprinse deja în Legea nr. 333/2003, fără caracter de noutate, dispoziție a cărei aplicare nu a fost amânată prin niciun act normativ ori dispoziții tranzitorii – art. 25 – „Paza transporturilor bunurilor și valorilor, constând în sume de bani, titluri de credite, cecuri sau alte înscrisuri de valoare, metale și pietre prețioase, se asigură cu mijloace de transport anume destinate și se realizează, după caz, cu jandarmi, personal propriu sau al unei societăți specializate de pază și protecție, înarmați cu arme de foc, în condițiile legii.”

Pe cale de consecință, instanța respinge și această apărare formulată de către petentă.

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța constată că sancțiunea aplicată petentei a fost în mod corect individualizată de către agentul constatator, proporțional cu gradul de pericol social al faptei petentului, fiind aplicată o amendă în cuantumul minimului special prevăzut de lege. Petenta nu a invocat în cauză circumstanțe reale sau personale întemeiate care să atragă reținerea unui pericol social concret redus al faptei săvârșite, de natură a conduce la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._ din data de 09.01.2014 întocmit de intimatul Inspectoratul De Poliție Județean C. – Poliția Municipiului M.”.

Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca sentinta apelata a fost data cu gresita aplicare a legii in ceea ce priveste solutionarea exceptiei prematuritatii aplicarii amenzii, invocata in cuprinsul plangerii, raportat la termenul de 24 luni acordat prin HG 301/2012, termen care este unul legal suspensiv si indica data pana la care unitatile prevazute trebuie sa indeplineasca criteriile impuse de acest act normativ, raspunderea unitatilor putand fi angajata numai dupa implinirea termenului, daca pana la termen nu s-a conformat masurilor stabilite prin actul normativ. A mai aratat ca in cauza lipsesc elementele obligatorii de individualizare a faptei, in lumina noilor prevederi legislative. De asemenea, a mai precizat ca sanctiunea aplicata nu a fost corect individualizata, nefiind corelata cu gardul de pericol social redus al faptei.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

La data de 09.01.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Poliției Municipiului M. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 25 alin. 1, art. 26 alin 1 din Legea nr. 333/2003 și art. 60 lit. c din același act normativ, fapte sancționate de art. 61 lit. b legea 333/2003 cu amendă de la 2000 lei la 5000 lei, constând în aceea că nu a luat măsuri de organizare a pazei transportului sumei de_ lei de la centrul de procesare al CN Poșta Română SA C. la oficiul poștal M. conform buletinului de expediție 4349 și a procesului – verbal_ întocmit de poliție, motiv pentru care contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 4000 de lei.

Petentul nu a semnat procesul-verbal, nefiind prezent la întocmirea acestuia.

Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in mod corect s-a constatat legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

De asemenea, corect s-a retinut ca susținerile petentei referitoare la împrejurarea că nu i s-a comunicat dreptul de a formula obiecțiuni nu sunt intemeiate, nefiind motiv de nulitate absolută a actului de control, petenta nedovedind că această omisiune i-a adus o vătămare imposibil de înlăturat în alt mod, de vreme ce a avut posibilitatea de a contesta în fața instanței procesul – verbal și de a formula apărări cu acest prilej.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond corect a reținut că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție.

Contravenția reținută în sarcina petentei este prevăzută de art. 60 lit. c din legea nr. 333/2003 în forma în vigoare la data săvârșirii acesteia (anterior republicării), conform cărora este sancționată „neîntocmirea planului de pază, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 26 alin. (1), și neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în acestea ori a măsurilor stabilite de unitatea de jandarmi”, incălcarea acestor dispoziții fiind sanctionata, potrivit art. 61 lit. b din același act normativ, cu amenda între 2000 și 5000 de lei.

Petenta nu a negat faptul că nu a respectat dispozițiile legale, apărarea sa rezumându-se la a susține faptul că pentru această încălcare a prevederilor legale nu ar fi trebuit sancționată unitatea, ci conducătorul acesteia, raportat la art. 4 din Legea nr. 333/2003, conform căruia „răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. 1”.

Potrivit art. 61 alin. 2 din Legea nr. 333/2003 în varianta în vigoare la data întocmirii actului de control, sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice. În acest domeniu, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 redat anterior arată că paza transporturilor se organizează și se execută potrivit prevederilor planului de pază întocmit de unitatea ale cărei bunuri se transportă împreună cu unitatea prestatoare. Prin urmare, în acest caz este evident că răspunderea pentru întocmirea planului de pază a transportului aparține unității. Din analiza sistematică a actului legislativ se poate observa că, atunci când legiuitorul a înțeles să încredințeze anumite sarcini conducătorului unității a făcut-o în mod expres, cum ar fi cazul prevăzut la art. 26 alin. 5 conform căruia „efectivele necesare pazei transporturilor bunurilor și valorilor, precum și a celor speciale, prevăzute la art. 25, se stabilesc de comun acord de către conducătorul unității care asigură efectivele de pază și cel al unității beneficiare, prin planul de pază și prin contract”, fiind evident faptul că în cazul contravenției reținute în sarcina petentei calitatea de subiect activ al contravenției aparține unității și, pe cale de consecință, instanța respinge apărarea contestatoarei în sensul lipsei acestei calități.

În privința prematurității aplicării sancțiunii invocate de către petentă prin răspunsul la întâmpinare, instanța reține următoarele:

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanta de control judiciar retine că sancțiunea aplicată petentei a fost în mod corect individualizată de către agentul constatator, proporțional cu gradul de pericol social al faptei petentului, fiind aplicată o amendă în cuantumul minimului special prevăzut de lege. Petenta apelanta nu a invocat în cauză circumstanțe reale sau personale întemeiate care să atragă reținerea unui pericol social concret redus al faptei săvârșite, de natură a conduce la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).

Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.

Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.

Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.

De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, in cauza neavand relevanta sustinerile petentului din apel, in sensul ca amenda minima are un cuantum ridicat, intrucat, data fiind gravitatea contraventiei savarsite, legiuitorul a prevazut un minim ridicat al amenzii.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta petentă C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, ., sector 2, București, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1511/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 04.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E. C. I.-L. O.-D.

GREFIER,

E. D.

Jud.fond. C. C. B.

Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./4 ex./01.04.2015

← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 163/2015. Tribunalul...		Somaţie de plată. Sentința nr. 419/2015. Tribunalul CONSTANŢA →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 220/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 220/2015. Tribunalul CONSTANŢA