Pretentii. Sentința nr. 246/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 246/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 8109/118/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.246 /CA
Ședința publică din 12.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe r ol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant U. A. TERITORIALĂ CIOCÂRLIA, cu sediul în comuna Ciocîrlia ..54, jud. C., în contradictoriu cu pârât P.F. R. I., cu sediul în C. ., . obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Instanța prin raportare la obiectul cererii și disp. art.94 al.1 lit. j c.proc.civ invocă excepția necompetenței materiale și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra excepției necompetenței materiale :
Prin cererea adresată Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._, reclamanta UAT . cu P.F. R. I. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6500 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin contractul nr. 1667/27.05.2010.
În motivarea cererii arată reclamanta faptul că părțile au încheiat convenția menționată având ca obiect auditul intern aferent anilor 2009 și 2010, prețul convenit pentru îndeplinirea contractului plătibil prestatorului fiind de_ lei pentru fiecare exercițiu bugetar.
La data de 21.03.2011, reclamanta a efectuat o plată în avans aferentă realizării raportului aferent anului 2009, ulterior Curtea de Conturi a României constatând potrivit Procesului verbal de constatare nr. 6083/18.12.2012, faptul că a fost cauzată instituției administrative un prejudiciu în valoare de 6500 lei reprezentând contravaloare servicii de auditare a exercițiului financiar 2009, ce trebuie recuperat.
Organul de control a constatat că plata sumei de 6500 lei a fost nelegală întrucât nu mai avea obiect în anul 2011 efectuarea unui audit pentru anul 2009 și de asemenea, nu a fost prezentat un document justificativ care să justifice activitatea desfășurată de prestator. Contestația formulată împotriva deciziei emise de organul de control a fost respinsă ca nefondată, iar prin Sentința civilă 4789/CA/19.12.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosar_, astfel cum a fost modificată prin Decizia 723/CA/18.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., contestația formulată împotriva Încheierii nr. 9/2013, respectiv Deciziei 46/2013 emise de Curtea de Conturi a României a fost respinsă ca nefondată.
Astfel, la data 24.10.2014, pârâta a fost pusă în întârziere prin Notificarea nr. 4072, în temeiul art. 1522 c. civil, însă obligația de plată nu a fost îndeplinită.
În drept au fost invocate disp. art. 194-195 c.proc.civ, art. 8, art. 17-18 din legea 554/2004, iar în susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri (filele 11-41)
Pârâta, legal citată, nu a precizat poziția procesuală asupra cererii.
La termenul din 11.02.2015, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale, prin raportare la obiectul cererii și disp. art. 94 c.proc.civ, asupra căreia reține :
Prin cererea promovată reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6500 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin contractul de prestări servicii nr. 1667/27.05.2010, obiectul cererii de chemare în judecată având un caracter patrimonial.
Potrivit art. 10 al.1 din Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: (1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Completul de judecată este format din 2 judecători.
(la data 02-aug-2007 Art. 10, alin. (1) din capitolul II modificat de Art. I, punctul 15. din Legea 262/2007 )
(1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(la data 18-apr-2008 Art. 10, alin. (1) din capitolul II modificat de Art. I, punctul 18. din Legea 97/2008 )
1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.(…)
De asemenea art. 2: Semnificația unor termeni (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: f)contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;
Se observă că legea specială - Legea nr.554/2004 dă în competența tribunalului administrativ-fiscal numai litigiile de contencios administrativ, astfel cum acestea sunt definite la art.2 alin.1 lit. f din lege.
Prezenta cerere de chemare în judecată are un obiect patrimonial, nefiind precedată de o acțiune în contencios administrativ pentru anularea unui act administrativ sau constatarea nesoluționării în termenul legal ori a refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau al unui interes legitim.
Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 – Obiectul acțiunii judiciare, alineatul 1: (1)Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim
Similar, soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ, potrivit art. 18 alin.1-3, cu incidență în cauză sunt:
Art. 18: Soluțiile pe care le poate da instanța:(1)Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris.
(1)Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.)
(2)Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (8), și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
(2)Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
(3)În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
(4)Atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate:
a)dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b)obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c)impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații;
d)suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere;
e)obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale.
Condiționarea admisibilității acțiunii în pretenții, de soluționarea unei acțiuni anterioare de către instanța de contencios administrativ, rezultă din conținutul art. 18 alin.2 și art. 19 alin. (1) al legii organice mai sus enunțată, conform cărora în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru, iar când când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Or, în cauză reclamanta nu este în ipoteza în care anterior sesizării instanței de contencios administrativ să se fi adresat instanței de contencios administrativ competentă, cu o cerere pentru anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins ori a interesului legitim, iar cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții nu este subsecventă anulării unui act administrativ, astfel cum impune art. 19 din Legea nr. 554/2004 .
Este real că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 tribunalele administrativ fiscale soluționează litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei, dar numai în măsura în care, potrivit art. 2 alin.1 lit.f din lege, litigiul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, iar pretențiile formulate ar reprezenta o reparare a prejudiciului produs printr-un act administrativ anulat de instanța de contencios administrativ.
De asemenea, potrivit art. 8 alin.4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, fiind contract administrativ, potrivit art. 2 alin.1 lit.c din Lege, contractul încheiat de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, prin legi speciale putând fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Competența instanței de contencios administrativ, se apreciază, este una specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile și condițiile prevăzute expres de legiuitor. De asemenea, competența instanței de contencios administrativ nu este intuitu personae, calitatea de instituție/autoritate publică a uneia din părți nu atrage automat competența tribunalului administrativ - fiscal, concluzia contrară însemnând a transforma în mod artificial orice litigiu având ca obiect obligația de a plăti o sumă de bani într-un litigiu de contencios administrativ .
Prin raportare la obiectul cererii și având în vedere considerentele expuse, se apreciază în sensul că, competența dezlegării raporturilor de drept material devenite litigioase și deduse judecății revine potrivit disp. art. 94 al.1 lit. j c.proc.civ judecătoriei, împrejurare față de care în temeiul disp. art. 132 al.1 c.proc.civ va fi declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant UAT . în Comuna Ciocârlia ..54, jud. C., în contradictoriu cu pârât P.F. R. I., cu sediul în C. ., ..,în favoarea Judecătoriei C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 11.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. N. D. V. S.
Red. Jud. C. N. /13.03.2015/2.ex
.>
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 419/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Somaţie de plată. Încheierea nr. 248/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
