Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 163/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 163/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 10566/118/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Operator de date cu caracter personal nr. 8470
., C.
Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 163
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 28 IANUARIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
GREFIER: I. TÖRÖK
Pe rol soluționarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . SRL, cu sediul în C., .. 7, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în A., ., J. C., având ca obiect refuz soluționare cerere – REJUDECARE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 20.01.2015, la 27.01.2015 și la 28.01.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin sentința civilă nr.1132/08.04.2014, Tribunalul C. a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta N. S. Shipping SRL în contradictoriu cu pârâta ., acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unui răspuns scris cuprinzând soluționarea cererii de restituire impozit formulată de societatea reclamantă și recepționată de pârâtă la data de 09.07.2013.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamanta N. S. Shipping SRL, care a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Restituire impozitelor se realizează în urma cererilor în acest sens adresate organelor fiscale, astfel că în mod greșit prima instanță a considerat că societatea avea deschisă calea unei acțiuni directe în instanță de obligare a Comunei A. la restituirea de impozit, câtă vreme nu răspunsese cererii de restituire/rambursare în termenul de 45 de zile prevăzut de art.70 C.pr.fiscală. Potrivit recurentei reclamante, situația acesteia se încadrează în a doua teză a art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, care vizează nesoluționarea în termen/refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, caz în care instanța de contencios nu poate hotărî conținutul actului de răspuns al autorității publice și nici condițiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea. În asemenea situații, instanța are doar posibilitatea de a obliga autoritatea publică să emită actul administrativ, în speță răspunsul/rezolvarea cererii de restituire impozit, nefiind vorba în cauza de față despre lipsa de răspuns la plângerea prealabilă, care presupune existența unui act administrativ emis în soluționarea cererii. Se solicită, în consecință, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta N. S. Shipping SRL a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ cu o acțiune privind obligarea autorității pârâte la emiterea unui act administrativ, prin sancționarea tăcerii administrative constând în nesoluționarea în termen a cererii de restituire a impozitului. Obiectul acțiunii reclamantei este clar stabilit, rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Conform prevederilor art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Art. 2 alin. (1) lit. h definește tăcerea administrativa ca fiind „faptul de a nu răspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen”, această tăcere a administrației putându-se manifesta sub doua forme: lipsa unui răspuns in termenul de soluționare a cererii inițiale adresate unei autorități publice, ca în speța de față sau lipsa unui răspuns in termenul de soluționare a recursului administrativ prealabil adresat autorității publice emitente a actului administrativ ilegal sau celei superioare.
In ambele situații, persoana vătămată are dreptul sa intenteze acțiune in fata instanței de contencios administrativ.
În prezenta cauză ne aflăm în fața unei acțiuni în contencios administrativ subiectiv care are ca obiect actul administrativ atipic, respectiv tăcerea autorității administrative, cererea de chemare în judecată precizând în mod concret care este conduita ce se pretinde autorității publice pârâte. Nu ne situăm în sfera dreptului comun în care acțiunea în realizare existentă face inadmisibilă o acțiune în constatare, contenciosul administrativ permițând acțiunea prin care se solicită constatarea tăcerii administrației și sancționarea acesteia prin obligarea emiterii actului, apreciind, în consecință, că acțiunea societății reclamante este admisibilă, dreptul invocat poate fi ocrotit pe calea procesuală aleasă.
În temeiul prevederilor art.496 alin.2 și art.498 alin.2 NCPC, constatând că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, Curtea de Apel, retinand ca recursul este intemeiat, instanta de control judiciar a admis recursul contencios administrativ și fiscal declarat de reclamanta N. S. SHIPPING SRL, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., împotriva sentinței civile nr. 1132/08 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
In rejudecare, dosarul a fost inregistrata sub nr._ .
Prin cererea inregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului Constanta, reclamantul . SRL a chemat in judecata pe parata ., pentru ca instanta, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea pârâtei la emiterea unui răspuns scris cuprinzând soluționarea cererii de restituire impozit formulată de către societatea reclamanta (și recepționată de către partea adversă la data de 09.07.2013), cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu (c/val. taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial).
Motivandu-si in fapt cererea, reclamantul a aratat, in esenta, ca, în temeiul disp. art.117 alin.l lit.d Cod Procedură Fiscală, a investit pârâta cu soluționarea unei cereri de restituire impozit pe clădiri (în sumă de 262.667 LEI), motivat de perceperea total eronată de către aceasta (prin aplicarea greșită a prevederilor legale), în perioada martie 2008 - septembrie 2011, a impozitului pentru imobilul proprietatea reclamantului, reprezentat de unitatea de depozitare siloz metalic de cereale (imobil scutit de la impozitare conform art.250 alin.l pct.17 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, având în vedere utilizarea sa practica), compus din 3 celule (spatii de depozitare) si construit in anul 2006 - adresa: Incinta Port C.-Sud, înregistrat în evidențele . de impunere nr.3802/15.06.2006. Deși cererea de restituire impozit, împreună cu un set de înscrisuri probatorii, au fost recepționate de către . de 09.07.2013 (conform AR poștal anexat), pârâta nu a înțeles sa-si onoreze obligația de a soluționa solicitarea în termenul de 45 de zile stabilit de art. 70 alin.l Cod Pr. Fiscala. In speranța evitării unui litigiu având ca obiect obligarea organului fiscal de a solutiona cererea, reclamanta a procedat la notificarea pârâtei (prin scrisoare recomandata cu continut declarat) privitor la îndatorirea sa de a răspunde cererii, reanexând și cererea de e impozit, împreuna cu dovada comunicării inițiale a acesteia. Cu toate că și această corespondență a fost recepționată (la data de 30.10.2013), . in deplină și nejustificată stare de pasivitate, nesoluționând (în termen legal) cererea, necomunicându-i-se o soluție la solicitarea reclamantului.
In drept, a invocat disp. Legii 554/2004 si ale Codului Pr. Fiscala.
In dovedirea cererii, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, depunand la dosar o . acte in acest sens.
Legal citata, parata a depus la dosar intampinare, invocand exceptia inadmisibilitatii acțiunii.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea dedusa judecării reclamanta N. S. Shipping SRL a solicitat instantei sa pronunțe o hotărâre prin care sa oblige parata la emiterea unui raspuns la cererea de restituire impozit, formulata de aceasta.
In conformitate cu 70 din Codul de procedura fiscala, „Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor. (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate”.
Conform disp. art. 1 alin. 1 si 2 din Legea 554/2004, „(1) Orice persoana care se considera vatamata . sau ori ., de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.(2) Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata . sau sau . printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. ”
Conform disp. art. 8 din Legea 554/2004, „(1) Persoana vatamata . de lege sau ., printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit nici un raspuns in termenul prevazut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte, a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat . sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a cererii. (2) Instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de aplicarea si executarea contractului administrativ. (3) La solutionarea litigiilor prevazute la alin. (2) se va avea in vedere regula dupa care principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public.”
Restituirea impozitelor se realizează în urma cererilor în acest sens adresate organelor fiscale, astfel că în mod greșit prima instanță a considerat că societatea avea deschisă calea unei acțiuni directe în instanță de obligare a Comunei A. la restituirea de impozit, câtă vreme nu răspunsese cererii de restituire/rambursare în termenul de 45 de zile prevăzut de art.70 C.pr.fiscală.
Potrivit reclamantei, situația acesteia se încadrează în a doua teză a art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, care vizează nesoluționarea în termen/refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, caz în care instanța de contencios nu poate hotărî conținutul actului de răspuns al autorității publice și nici condițiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea.
În asemenea situații, instanța are doar posibilitatea de a obliga autoritatea publică să emită actul administrativ, în speță răspunsul/rezolvarea cererii de restituire impozit, nefiind vorba în cauza de față despre lipsa de răspuns la plângerea prealabilă, care presupune existența unui act administrativ emis în soluționarea cererii.
F. de obiectul prezentei actiuni judiciare, instanta a retinut incidenta urmatoarelor dispozitii legale:
- Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ - art. 2 „h) nesolutionare in termenul legal a unei cereri - faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen; i) refuz nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plângerii prealabile;” art. 8 alin. 1 „Persoana vatamata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat într-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”; art. 18 alin. 1 „instanta, solutionând cererea la care se refera art. 8 alin. (1), poate, dupa caz, sa anuleze, în tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa.”
În considerarea dispozitiilor legale amintite, instanta a apreciat ca, pentru ca o actiune în contencios administrativ având ca obiect obligarea unei autoritati publice de a solutiona o cerere adresata acesteia, indiferent de natura acelei cereri sa fie admisibila, este necesar sa existe un refuz nejustificat de solutionare a cererii sau o tacere a autoritatii, lipsa oricarui raspuns.
În speta, instanta constata ca pârâta nu a raspuns solicitarilor reclamantei în scris, nu a comunicat acesteia raspunsul în solutionarea cererii.
Retinând faptul ca pârâta nu a reactionat la cererea reclamantei, nu a comunicat acesteia motivul nepronuntarii sale asupra cererii, ca nesolutionarea cererii din partea reclamantei reprezinta un refuz explicit de solutionare exprimat cu exces de putere, consecinta neîndeplinirii de catre pârâta a unei obligatii legale de sesizare a unei autoritati ierarhic superioare, ca nesolutionarea cererii reclamantei nu se datoreaza unei împrejurari straine de pârâta, instanta apreciaza ca actiunea în contencios administrativ înaintata de reclamanta este întemeiata, motiv pentru care o va admite si, pe cale de consecinta, va dispune obligarea paratei la emiterea unui raspuns scris, cuprinzand solutionarea cererii de restituire impozit, solicitare formulata de catre reclamanta si receptionata de catre parata la data de 09.07.2013.
Instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în C., .. 7, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în A., ., J. C., având ca obiect refuz soluționare cerere – REJUDECARE .
Dispune obligarea pârâtei la emiterea unui răspuns scris, cuprinzând soluționarea cererii de restituire impozit, solicitare formulată de către reclamantă, și recepționată de către pârâtă la data de 09.07.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I.-L. O.-D. I. TÖRÖK
Tehnored. I.-L. O.-D./4 ex./16.03.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 168/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 220/2015.... → |
|---|
