Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 247/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 27940/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.247
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.02.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – L. V. M.
JUDECĂTĂTOR – A. B. S.
GREFIER –A. G.
Pe rol judecarea cauzei apelului în contencios administrativ și fiscal, formulat de apelantul M. M.,cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., . bis,. cu intimatul P. C. GRADINA, cu sediul în .,județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5419/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin Sentința civilă nr 5419 din 16.05.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plângerii contraventionale, ca neîntemeiată .
Pentru a dispune această soluție s-a reținut de prima instanță că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2893/24.09.2013, petentul M. M. a fost sancționat de intimatul P. C. GRĂDINA cu amendă contravențională_ lei, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina sa faptul că a executat lucrări de desființare și execută lucrări de construire la imobilul din localitatea Grădina, ., jud. C. fără a deține autorizație de desființare și nici autorizație de construire
Prin procesul-verbal s-a dispus în sarcina petentului și măsura sistării lucrărilor, precum și . desființarea lucrărilor sau obținerea autorizației de construire.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, fiind întocmit la sediul intimatului, aspect confirmat de martorul asistent semnatar al procesului-verbal, D. C..
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului, însă cu respectarea normelor legale prevăzute pentru astfel de cazuri. Astfel, art. 19 din OG 2/2001, rep., stipulează: „(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Având în vedere că procesul-verbal a fost încheiat în prezența martorului asistent D. C., instanța reține că în cauză au fost respectate prevederile legale.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de către petent, respectiv lipsa mențiunilor din procesul-verbal privitoare la codul numeric personal, ocupație și loc de muncă, instanța reține că acest fapt nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenție, în condițiile în care petentul a fost corect identificat cu celelalte date de identitate și nu a fost contestată identitatea sa.
Referitor la criticile petentului potrivit cărora fapta reținută în sarcina sa nu a fost suficient descrisă, instanța reține că și acestea sunt neîntemeiate raportat la mențiunile din procesul verbal contestat, în cuprinsul căruia se arată principalele elemente care permit verificarea corespondenței dintre fapta concretă comisă de contravenient și modelul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției.
În ce privește lipsa mențiunilor cu privire la împrejurările care pot servi la gravitatea faptei, instanța reține că aceste mențiuni nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității procesului-verbal de contravenție, or în acest caz pentru anularea procesului-verbal petentul ar fi trebuit să dovedească o vătămare, însă acesta nu a indicat în ce ar consta vătămarea care i s-ar fi produs prin lipsa acestor mențiuni.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare:
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 50/1991: „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: lit. a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant;”
Petentul a recunoscut că este proprietarul imobilului situat în com. Grădina, ., jud. C., începând cu data de 22.11.2012, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3289/22.11.2012 la BNPA G. D. și G. A..
În calitatea sa de proprietar al imobilului, petentul putea fi sancționat contravențional conform art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, conform căruia se sancționează investitorul și executantul.
Din constatările inspectorilor din cadrul Primăriei C. Grădina, coroborate cu declarațiile martorilor audiați, instanța reține că la adresa indicată în cuprinsul procesului-verbal au fost executate lucrări de desființare și construcții fără autorizație. Susținerile petentului potrivit cărora responsabil de obținerea autorizațiilor prevăzute de actul normativ incident în cauză este . nu pot fi primite de instanță, în condițiile în care contractul de comodat aflat la dosar produce efecte între părțile care l-au încheiat, nefiind opozabil terților întrucât nu a dobândit dată certă.
Față de aceste considerente, instanța reține că petentul avea calitatea de investitor la data efectuării lucrărilor de desființare și executarea a lucrărilor de construcții efectuate la imobilul situat în com. Grădina, ., jud. C., astfel că în mod legal și temeinic a fost sancționat pentru realizarea acestora fără autorizație de construire.
Cu privire la cererea făcută în subsidiar de petent, anume reducerea cuantumului amenzii aplicate la un nivel orientat spre minimul special prevăzut de actul sancționator, instanța, verificând proporționalitatea sancțiunii conform dispozițiilor art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, constată că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și de urmarea produsă. Petentul nu a motivat cererea subsidiară, iar instanța, față de circumstanțele personale ale petentului care nu a recunoscut fapta săvârșită, nu a efectuat demersuri pentru desființarea construcțiilor edificate sau pentru obținerea autorizațiilor de construcție după data aplicării sancțiunii contravenționale, reține că nu se impune reducerea cuantumului amenzii aplicate.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel petentul M. M., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.09.2014.
În motivarea apelului se retin, in esenta urmatoarele aspecte:
1.Instanta de fond a reținut împrejurarea că fapta este suficient descrisa în cuprinsul procesului – verbal de contraventie întrucat în cuprinsul acestuia sunt aratate principalele elemente care permit verificarea corespondentei dintre fapta corect comisa de contravenient si modelul abstract descris in norma de incriminare .
Contrar celor retinute de instanța de fond, apreciaza ca procesul – verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nu cuprinde elemente de natură să descrie fapta concret săvârșită, respectiv în ce constă lucrările de desființare realizate, precum si în ce constă lucrarile de contruire realizate, fapt pentru care apreciaza ca sanctiunea care trebuie aplicata nu este nulitatea relativa, ci nulitatea absoluta a procesului – verbal de contraventie .
Nu poate imbratisa optica instantei de fond in sensul că descrierea insuficienta, care echivaleaza in fapt cu inexistenta descrierii faptei contraventionale, se sanctioneaza cu nulitatea relativa, contravenientul fiind dator să probeze o vătămare, dimpotriva, sanctiunea este nulitatea absoluta, intrucat vatamarea este prezumata, in contextul in care singurul act in acuzare impotriva contravenientului este procesul – verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor .
2.Totodata, instanta de fond nu a analizat critica invocata in privinta neîndeplinirii de către agentul constatator a obligatiei de a identifica autorul faptei contraventionale . Sub acest aspect, instanta nu a privit aceasta critica ca o lipsa de diligenta din partea organului constatator, astfel cum este aceasta, ci a privit – o exclusiv prin prisma unor prezumtii, reținand calitatea de proprietar al terenului .
Instanta fondului a inlăturat din materialul probator in cauza existenta contractului de comodat, care este o realitate juridica intre parti, si care arata care este persoana este titularul investitiei ce urma a fi realizata pe acest teren, declaratia testimoniala administrata in cauza - care atesta intervenirea acestei intelegeri, precum si proba cu inscrisuri – constand in facturile care atestau ca materialele si lucrările au fost efectuate de către ., iar nu de petentul în cauza .
Se apreciaza ca, in acest context petentul din prezenta cauza nu are calitatea de subiect activ al contraventiei, astfel cum aceasta este retinuta in cuprinsul – procesului – verbal de contraventiei si ca atare, sa se contate incalcarea de catre agentul constatator a dispozitiilor art 16 din OG 2/2001, intrucat nu a procedat la identificarea persoanei contravenientului .
Cu privire la cererea de reducere a cuantumului amenzii aplicate la o valoare orientat spre minimul special prevazut de lege, apreciindu – se ca sanctiunea aplicata trebuie dozata in asa fel incat sa se imbine caracterul punitiv cu pel preventiv – educativ al acesteia .
Astfel, apreciaza că o solutie justă ar fi retinerea aplicabilității in speta a art 21 alin 3 din OG 2/2001, potrivit cu care sanctiunea se alică în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie să fie proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinandu – se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul – verbal, astfel ca scopul sancțiunii aplicate poate fi atins si prin aplicarea unei amenzi orientate spre minimul special prevăzut de lege . Imprejurarea că în norma de sancționare a fost prevazut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezinta un argument suficient pentru meninerea amenzii, întrucât legiuitorul a avut in vedere pericolul social abstract al faptei prevazute ca și contraventie .
In privinta circumstantelor personale ale petentului, instanta de judecata a reținut că petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei si că nu a efectuat demersuri in vederea obtinerii autorizatiilor de desfiintare a contrucțiilor sau pentru obținerea autorizatiilor de construire, imprejurare in raport cu care nu se impune reducerea cuantumului amenzii aplicate .
Cu privire la acest aspect, apreciaza ca solutia instantei de fond este cel puțin criticabilă prin prisma faptului că, desi a înlăturat opozabilitatea contractului de comodat întrucât acesta nu are data certă, ar fi trebuit să rețină existenta acestui contract in referire la pozitia subiectiva a petentului în raport de demersurile realizate de catre ., pozitie in raport de care nici nu putea să recunoască săvârșirea faptei contravenționale si nici să demareze procedura de . aceasta intră in atributiile si obligațiile contractuale ale . . Practic, plecând de la existenta acestui contract care consacră conduita contraventionala clara dintre cele doua parti, apreciaza ca singura persoana care are calitatea de a solicita . persoana juridica .
Ca atare, aceste elemente sunt de natură să constituie circumstante personale in sarcina petentului, în contextul in care acesta nu a mai fost sanctionat contraventional anterior, si pe cale de consecinta, reducerea cuantumului amenzii aplicate spre minimul special prevăzut de lege .
In temeiul art 471 alin 5 C proc civ, Intimatul a formulat si depus intampinare ( f 10-14), solicitnad respingerea apelului ca nefondat .
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 478 cu ref la art 477 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Relativ la criticile aduse de apelantul - petent se observă că acestea fac trimitere la aprecierea eronată asupra ansamblului probator prin prisma îndeplinirii condițiilor răspunderii contravenționale si a dispozitiilor privind legalitatea actului – constatator cuprinse in art 16 si 17 din OG 2/2001 cu ref la dispozitiile aplicabile cuprinse in legea nr 50 /1991, rep .
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare.
După cum a fost reținut și de către prima instanță, în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
In ceea ce priveste critica apelantului cu privire la calitatea de subiect activ al contraventiei, prin raportare la prev art 16 alin 1 cu ref la art 16 alin 7 din Og 2/2001, in mod corect si concret instanta de fond nu a apreciat a da valenta si valabilitate obligatiilor instituite prin contractul de comodat incheiat intre M. M. si M. I. si ., acesta neavand data certa statuata prin data si numar de inregistrare .
Contractul de comodat este un contract prin care una dintre parti, numita comodant, transmite in folosinta temporara si gratuita unei alte parti, denumite comodatar, un bun determinat cu obligatia ca aceasta din urma sa-l inapoieze, in individualitatea sa, comodantului. Reglementările privind contractul de comodat sunt prevăzute in Codul Civil, art. 1560 până la art. 1575.
Pentru desfasurarea activitatii comerciale atat persoanele fizice cat si cele juridice adeseori decid sa semneze un contract de comodat.
Pentru a se garanta desfasurarea legala a activitatii economice, inchirierea unui spatiu in acest sens este necesara, astfel solutia putand fi contractul de comodat. Un astfel de contract permite comodatarului să utilizeze in mod gratuit si temporar un spatiu . Insa, comodatarul este obligat sa restituie bunurile respective . proprietarului.
Potrivit prevederilor legislative, contractul de comodat constituie un act de administrare, iar prin consecinta, in situatia in care actul de spatiu nu interzice transmiterea dreptului de folosinta, comodantul poate fi un uzufructuar, proprietarul locuintei sau un locatar si trebuie sa ia in considerare faptul ca prin semnarea unui astfel de contract proprietarul bunului (imobil sau mobil) transmite dreptul de utilizare si nu de proprietate comodatarului.
Valabilitatea contractului este asigurata de acordul de vointa al partilor respectiv de predarea bunului care constituie obiectul imprumutului de folosinta. Un astfel de acord se numeste “consensu” si isi pastreaza valabilitatea chiar daca nu a fost aprobat de un organ fiscal.
Insa din continutul contractului de comodat, prin simpla citire a obiectului contractului, a drepturilor si obligatiilor instituite prin acesta se poate observa fara putinta de tagada nu numai ca nu intruneste conditiile de valabilitare ale unui contract de comodat, ci se aseamana contractului cu un contract de vanzare - cumparare prin interpunere de persoane sau cu un contract de asociere in participatiune- evidenta eludarii obligatiilor legale de respectare a dispozitiilor privind edificarea contructiilor fiind elocventa .
Un alt aspect ce rezulta cu claritate din contract si duce la concluzia incheierii acestuia pro causa, o reprezinta tocmai inserarea in cuprinsul contractului de comodat a unor obligatii ce puteau decurge dintr- un contract de prestari servicii - obligatii privind obtinerea aprobarilor necesare si care in raport cu dispozitiile Legea 50/1991, rep, a Normelor de aplicare a Lg 50/1991 si care nu se pot emite decât pe numele titularului dreptului de proprietate si nu al prestatorului sau al comodatarului, acesta nefiind proprietar al imobilului.
Potrivit art 1 alin 1 din Legea 50/1991, autorizatia de construire se emite la solicitarea detinatorului titlului de proprietate asupra unui imobil (teren si/sau constructii).
Pe cale de consecinta, nu poate fi retinuta sustinerea apelantului privind lipsa calitatii procesual active / aceea de contravenient al petentului persoana fizica M. M., motiv pentru care o va respinge ca nefondata .
In ceea ce priveste aspectele de nelegalitate privind nedescrierea faptei contraventionale retinute in sarcina sa, instanta de control judiciar va retine ca in mod corect s - a statuatat si asupra acestui aspect de către instanta de fond .
Nedescrierea unei fapte nu poate fi apreciata ca fiind identica ca si sanctiune cu aceea a descrierii succiente, insa de natura a putea fi analizata in contextul altor probatorii administrate .
Astfel, din descrierea faptei, se retine fara putinta de tagada ca s -a avut in vedere executarea lucrarilor de desfiintare a contructiilor înscrise în contractul de vanzare - cumpărare autentificat sub nr 3289/22.11.2012 de BNP G. D. si G. A. (f 20/22 ), respectiv C1 – C4/ locuinta si anexa și implicit a ridicarii in locul acestora a unei alte constructii noi – identificata atat de martorului D. C. ( f 149) si B. C. (f 150) cat si de plansele foto( f 93- 96, 108-120) depuse de intimata in dovedirea acuzatiei .
Sub aspectul temeiniciei faptei contraventionale retinute in sarcina petentului prin raportarea la temeiul de drept indicat in actul constatator se va retine ca in mod corect au fost retinute ca fiind incidente dispozitiile art 26 alin 1 lit a cu ref la art 3 din Legea 50/1991 .
Astfel, prin intregul material administrat in cauza, petentul nu a reusit sa dovedeasca ca pentru imobilul vechi si in vederea efectuarii noului imobil realizase demersurile necesare si obtinusera autorizatia de desfiintare, respectiv construire .
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului, se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului nu poate fi apreciata ca fiind una cu un grad sporit de pericol social, doar prin aprecierea acesteia in contextul eludarii dispozitiilor legale si nu a analizarii acestui aspect sub constanta si continuitatea in savarsirea unor contraventii de acelasi fel .
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Pe cale de consecinta, dat fiind ca limitele legala de amenda prevad atat un minim cat si un maxim, a contextului in care s -a savarsit fapta contraventională, apreciaza ca amenda aplicata de agentul constatator este una mult prea drastica, motiv pentru care dispune reducerea cunatumului amenzii de la 50.000 lei la 10.000 lei .
In raport de dispozitiile art 480 alin 2 c proc civ, va admite apelul, va schimba in tot sentinta apelata, iar pe fond va admite in parte plangere in sensul reducerii cuantumului amenzii contraventionale aplicate de la 50.000 lei la 10.000 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul M. M.,cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., . bis,. cu intimatul P. C. GRADINA, cu sediul în comuna Grădina, .,județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5419/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința civilă nr.5419/16.05.2014, în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată de petentul M. M..
Dispune reducerea cuantumului amenzii aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție nr.2893/24.09.2013 întocmit de intimat de la 50.000 la 10.000 lei.
Menține restul dispozițiilor cuprinse în procesul verbal de contravenție nr. 2893/27.09.2013 întocmit de intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. B. S.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. M.I. S.
Red.decizie jud. L.V. M.
4 ex/11.03.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 105/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
