Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 881/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 881/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 16877/212/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 881
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 IUNIE 2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ, formulat de apelanta – petenta ., CUI30866352, J_ , cu sediul in ., ., jud. Constanta, in contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU PLATI SI INSPECTIE SOCIALA, cu sediul in Constanta, D., nr. 13C, îndreptat împotriva sentinței civile nr_/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Constanta.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru intimată consilier juridic C. Melen, în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind apelanta-petentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond pentru motivele detaliate în cuprinsul întâmpinării.
Instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata:
Prin sentinta civila nr_/2014 din 15.12.2014, Judecătoria Constanta a decis in sensul respingerii plangerii contraventionale formulate de petenta . impotriva procesului – verbal de contraventie . nr_/16.05.2014 incheiat de intimatĂ .
Pentru a decide astfel, instant de fond a retinut ca prin procesul verbal de contravenție . nr._/16.05.2014 întocmit de intimata Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială C., societatea petentă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5000 lei, reținându-se în fapt că nu a adus la îndeplinire măsurile dispuse de inspectorii sociali prin procesul verbal de control nr._/15.11.2013, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 18 alin.1 lit. b din OUG nr. 113/2011.
Prin procesul verbal de control nr._/15.11.2013 întocmit de inspectorii sociali ai intimate s-au dispus următoarele măsuri:
- înființarea unei fundații proprii care să desfășoare activități sociale conform art. 11 alin. 5 din OG nr. 68/2003 cu termen de realizare 20.12.2013;
- acreditarea ca furnizor de servicii sociale specializate conform art. 11 alin. 4 din OG nr. 68/2003 cu termen de realizare 20.12.2013;
- îndeplinirea standardelor minime specific de calitate pentru centre rezidențiale pentru persoaen vârstnice conform Ordinului MMSSF nr. 246/2006 cu termen de realizare 31.01.2014.
Prin acest proces verbal de control, societatea petentă a fost informată că până la data de 20.12.2013 trebuie să transmită modul în care au fost remediate deficiențele constatate li îndeplinite măsurile stabilite.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la motivele de nulitate invocate de petentă, respectiv lipsa posibilității de a formula obiecțiuni la momentul încheierii procesului verbal contestat și lipsa semnăturii unui martor asistent, instanța are în vedere considerentele Deciziei nr. 22/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii promovat de P. de pe lângă ÎCCJ în raport de care, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 atrag doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Pe cale de consecință încălcarea acestor prevederi poate duce la anularea procesului–verbal doar sub condiția dovedirii vătămării produse și a faptului că această vătămare nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului–verbal de contravenție în condițiile art. 175 alin. 1 C.pr.civ.
Or, petenta nu a invocat și nici nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Urmare a probelor administrate, instanța concluzionează că petenta nu a făcut proba contrară situației de fapt reținute în procesul verbal de contravenție.
Astfel, petenta nici măcar nu a invocat existența unei alte situații de fapt contrară celei reținute de agenții constatatori în cuprinsul procesului verbal contestat, apărările formulate având ca premisă recunoașterea implicită a contravenției reținute în sarcina sa. În acest sens instanța are în vedere afirmația petentei în sensul că a demarat înființarea unei fundații, dar procedura este de durată și în nici un caz nu se putea realiza într-o lună cât era termenul de realizare stabilit de inspectorii sociali.
Afirmația acesteia trebuie coroborată cu datele ce rezultă din încheierea nr. 1690/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ prin care s-a dispus înregistrarea Asociației Arta Relaxării în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor deschis la Judecătoria M. din care rezultă că societatea a formulat o cerere în acest sens abia la 26.09.2014. Prin urmare, demersurile petentei nu au fost initiate în interiorul termenului fixat de inspectorii sociali, ci la aproximativ 10 luni de la stabilirea măsurii.
Deși se apără în sensul că procedura de înființare a unei fundații este de durată și nu se putea realiza într-o lună, instanța observă că societatea petentă a inițiat demersul cu foarte mare întârziere și nici nu a solicitat în scris prelungirea termenului de realizare a măsurilor stabilite, deși avea acest drept și i-a fost adus la cunoștință prin însuși procesul verbal de control.
Pentru considerentele expuse, instanța și-a format convingerea că petenta a săvârșit contravenția ce a fost reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că, potrivit art. 18 alin. 1 lit. b din OUG nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei următoarele fapte, refuzul persoanelor fizice și/sau juridice de a duce la îndeplinire măsurile dispuse de inspectorul social, la termenele stabilite de acesta. Organul constatator a aplicat amenda prin raportare la minimul stabilit de actul normativ.
Nu există niciun motiv pentru ca instanța să înlocuiască sancțiunea amenzii cu avertismentul,
Nici împrejurarea că la data de 29.10.2014, deci după 4 luni de la data întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv după la 3 luni de la formularea plângerii contravenționale, societatea petentă a demerat procedurile pentru înființarea asociației, nu reprezintă un argument suficient, instanța apreciind acest demers efectuat cu multă întârziere ca fiind făcut doar în vederea exonerării de la plata sancțiunii amenzii și nu din convingerea societății petente că trebuie să se conformeze dispozițiilor imperative ale legii.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel – petenta ., cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia C. administrative si Fiscal la data de 14.04.2015.
In motivare se arata ca nu pot fi retinute considerentele hotararii apelate, potrivit careia s –a retinut faptul ca nu a solicitat in scris prelungirea termenului de realizare a masurilor stabilite prin procesul – verbal de control .
Asa cum s –a aratat in concluziile scrise, s –au prezentat la sediul intimatei si au adus la cunostinta intentia de a remedia deficientele constatate cu ocazia efectuarii controlului si prin urmare ca se doreste formularea unei cereri scrise privind prelungirea termenului de realizare a masurilor stabilite . Raspunsul acestora fiind acela ca este prea tarziu pentru a mai depune cererea .
Mai mult, asa cum s –a aratat si in plangere, intentia era ca fundatia să aiba sediul in acelasi loc, in situatia in care subscrisa trebuia sa elibereze spatial incepand cu data de 30.06.2014 asa cum reiese din declaratia pe propria raspundere aflata la dosar .
Avand in vedere activitatea desfășurata de subscrisa la punctul de lucru respectiv “ activitati ale caminelor de batrani si ale persoanelor aflate in incapacitate de a se ingriji singure “ si nestiind daca vor mai functiona in acelasi sediu sau nu .
Nu poate fi retinuta afirmatia instantei de fond ca “ societatea petenta a demarat procedurile pentru infiintarea asociatiei nu reprezinta un argument sufficient, instanta apreciind că acest demers a fost efectuat cu multa intarziere si realizat doar in vederea exonerarii de la plata sanctiunii amenzii si nu din convingerea ca trebuie sa se conformeze dispozitiilor imperative ale legii . “
Solicita a se avea in vedere ca infiintarea Asociatiei Arta Relaxarii a fost realizata pentru a se conforma dispozitiilor legii si nu doar in vederea exonerarii de la plata sanctiunii amenzii, așa cum s –a retinut de instant de fond .
In acest sens, anexeaza in copie certificate, certificatul de inregistrare fiscal si registrul salariatilor in revisal, cu care face dovada ca Asociatia infiintata functioneaza, avand la momentul actual un numar de 7 angajati .
Sub aspectul individualizarii, solicita a se avea in vedere dispozitiile art 5 alin 5 OG 2/2001 si art 21 alin 2 din acelasi act normative, potrivit carora sanctiunea trebuie sa fie proportional cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu – se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si celelalte date inscrise in procesul – verbal .
Apreciaza ca, in raport de circumstantele sale personale se afla la prima abatere, fapta savarsita este una de o gravitate redusa, dar si buna credinta – potrivit careia s –a conformat masurilor dispuse prin pv control si a procedat la infiintarea unei fundatii proprii care sa desfăsoare activitati sociale .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ, intimate a fosrmulat si depus intampinare ( f 19), solicitand respingerea apelului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei apelate .
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art.476 cu ref la art 478 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
Astfel, in cauza pendinte, Tribunalul retine ca in mod concludent instanta de fond face o analiza a probatoriului administrat in cauza, apreciind ca aceasta nu s –a conformat dispozitiilor impuse in sarcina sa si inscrise cu termene de realizare in procesul – verbal de control .
Din analiza actului constatator se retine ca intimate a aplicat petentei amenda potrivit dispozitiilor art 18 lit b din OUG 113/2011, respective :”(1)Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei următoarele fapte: a)obstrucționarea în orice mod de către autoritățile administrației publice centrale sau locale, de către persoanele fizice sau juridice, publice ori private, a inspectorilor sociali în exercitarea totală sau parțială a atribuțiilor de inspecție, prin orice acțiune ori inacțiune;
b)refuzul persoanelor fizice și/sau juridice de a duce la îndeplinire măsurile dispuse de inspectorul social, la termenele stabilite de acesta;
c)refuzul persoanelor fizice și/sau juridice de a pune la dispoziția inspectorilor sociali toate documentele și informațiile necesare pentru realizarea acțiunilor de control, evaluare sau monitorizare.
(2)Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către inspectorii
Din actele dosarului rezulta fara putinta de tagada ca masura dispusa a venit ca urmare a neindeplinirii obligatiilor impusa in sarcina acesteia prin procesul – verbal de control nr_/15.11.2013 ( f 5) prin care s –au dispus urmatoarele măsuri:
- Infiintarea unei fundatii proprii care să desfăsoare activitati sociale conform art 11 alin 5 din OG 68/2003 – termen de realizare 20.12.2013;
- Acreditarea unui furnizor de servicii sociale specializate conf art 11 alin 4 din OG 68/2003- termen de realizare 20.12.2013;
- Îndeplinirea standardelor minime specific de calitate pentru centre rezidentiale pentru personae vârstnice conform Ordinul MMSSF nr 246/2006 – termen de realizare 31.01.2014 .
Ori, din actele depuse la dosarul de fond nu rezulta ca aceasta ar fi solicitat prelungirea termenului de indeplinirea a obligatiilor impuse in sarcina sa de inspectorii intimate, iar simpla afirmatie a acesteia ca I s –a raspuns ca “ este prea tarziu “ nu poate fi primita, atata timp cat sarcina probei in incumba, iar dovada indubitabila o reprezenta cererea scrisa si inregistrata la sediul intimatei .
Un alt aspect al temeiniciei faptei contraventionale retinute in sarcina acesteia o reprezinta tocmai neluarea masurilor urgente de indeplinire a obligatiilor impuse a fi realizate in termenele acordate, iar probele depuse la dosar constand in actele constitutive de infiintare a asociatiei sunt datate 2.09.2014, la mai mult de 9 luni de la data cand acestea trebuiau realizate, infiintarea propriu zisa fiind realizata la data de 26.09.2014 .
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, Tribunalul va retine ca:
Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientei, se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilirea cu exactitate a obligatiilor ce – I reveneau si care aveau ca scop asigurarea de servicii sociale persoanelor varstnice sau cu diferite dizabilitati, personae vulnerabile si fara puterea de a se apara .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate se va aprecia că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, potrivit art 6 parag 2 CEDO sanctiunile contraventionale aplicate se incadreaza limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Astfel, se va retine ca in mod corect a fost individualizata si aplicata sanctiunea conraventionala pentru fapta retinută in sarcina petentei, aplicabilitatea dispozitiilor legale prin prisma necesitatii si legalitatii formei de activitate –a responsabilitatii personalului angajat si implicit a respectarii drepturilor persoanelor care apeleaza la serviciile sale. Mai mult, refuzul acesteia de a aduce la indeplinire obligatia impunsa ., ci inceperea acestora la mai mult de 9 luni, duc la concluzia ca refuzul a fost unul explicit atat pentru respectarea legii, cat si pentru cetatean indiferent de persoana ce apeleaza la serviciile sale . Indeplinirea obligatiilor la mai mult de 1 an de la data constatarii faptei, nu pot duce la concluzia ca vinovatia nu exista, iar gradul de pericol social al faptei in sine este una cu impact minim .
In concluzie, în temeiul disp. art.480 alin 1 C.proc.civila, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta – petenta ., CUI30866352, J_ , cu sediul in ., ., jud. Constanta, in contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU PLATI SI INSPECTIE SOCIALA, cu sediul in Constanta, D., nr. 13C, îndreptat împotriva sentinței civile nr_/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Constanta .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. A.U.
Red.decizie jud. L.V.M.
2 ex/18.06.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 490/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 917/2015.... → |
|---|
