Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 47092/299/2012*
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ_
Ședința publică din data de 19.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – C. N.
JUDECATOR – A. L. N.
JUDECATOR – L. V. M.
GREFIER – M. G.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurent intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., CUI_, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în București, . nr. 29 ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/17.11.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului promovat, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București în data de 03.10.2012 cu nr._, petenta S.C. M. I. S.R.L. a chemat în judecată pe intimatul I. T. DE MUNCĂ C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că a aflat că a fost sancționată contravențional în mod indirect, când, dorind să efectueze o . plăți, a constatat că toate conturile societății au fost indisponibilizate.
Petenta a arătat că nu are cunoștință de conținutul procesului verbal, . numărul fiindu-i comunicat telefonic de inspectorul din cadrul administrației unde societatea este arondată.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, texte în vigoare la data introducerii acțiunii, cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin întâmpinarea depusă în data de 11.03.2013, intimatul I. T. de Muncă C. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, excepția tardivității plângerii contravenționale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că în data de 28.03.2012, în urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei situat în C., ., nr. 35, . fost identificată numita S. Șeila care a declarat pe propria răspundere că desfășura activitate pentru S.C. M. I. S.R.L. în funcția de barman începând cu data de 01.03.2012, precizând că nu a semnat contract de muncă.
Intimatul a mai precizat că a fost efectuat controlul în urma reclamației numitei I. M. A., care a declarat faptul că a prestat activitate începând cu data de 15.12.2011 timp de o lună și două săptămâni în funcția de barman, fără a fi încheiat contract individual de muncă.
În continuare, intimatul a arătat că din verificările efectuate în data de 28.03.2012 în registrul de evidență a salariaților privind contractele individuale de muncă a rezultat faptul că petenta nu a îndeplinit obligația prevăzută de art. 16 alin. 2 din Codul muncii cu privire la înregistrarea și transmiterea contractelor individuale de muncă ale numitelor I. M. A. și S. Șeila.
A mai precizat intimatul că procesul verbal de control nr. 6482/02.04.2012 a fost comunicat prin poștă în data de 02.04.2012 și afișat în data de 26.04.2012, fiind încheiat cu respectarea normelor legislației muncii.
Intimatul a apreciat că fapta angajatorului de a primi la muncă două persoane fără a încheia în prealabil contracte individuale de muncă în formă scrisă anterior începerii activității îndeplinește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii.
În drept, au fost invocate dispozițiile 0.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ale Legii nr. 108/1999, ale H.G. nr. 1377/2009, ale Legii nr. 53/2003, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.p.c. 1865 a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate.
În probațiune, intimatul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat întâmpinării, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: reclamație (f. 17), fișa de identificare (f. 18), extrase Revisal (f. 19-20), înștiințare (f. 21), proces verbal de control (f. 22), anexă de constatare (f. 23-24), plan de măsuri (f. 25), proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.04.2012 (f. 26-27), înștiințare de plată (f. 28), proces verbal de afișare (f. 29).
Prin Sentința civilă nr. 6804/28.03.2013, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată prin întâmpinare, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 19.04.2013, cu numărul_ .
Prin Sentința civilă nr. 6804/25.05.2013, instanța a admis excepția tardivității plângerii contravenționale, invocată de către intimat prin întâmpinare și a respins plângerea contravențională, ca tardiv introdusă.
Împotriva sentinței a formulat în data de 27.08.2013 recurs petenta, prin care a invocat faptul că nu a intrat în posesia niciunui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor si nu a putut formula in termen legal contestatie, nu a putut sa-si expuna apararile.
Recurenta a formulat aparari si pe fondul plangerii contraventionale invocand ca nu a savarsit fapta contraventionala descrisa in actul constatator.
In sustinere a solicitat proba cu inscrisuri.
In drept, au fost invocate disp.art.312 alin.2 rap. la art.304 pct.9 Cod proc.civila, jurisprudenta CEDO.
Intimata a formulat intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii formularii recursului si a solicitat respingerea recursului ca nefondat considerand sentinta pronuntata de judecatorie ca fiind legala si temeinica.
La termenul din data de 18.12.2013 instanta a respins ca neintemeiata exceptia tardivitatii formularii recursului si a incuviintat pentru recurenta administrarea probei cu inscrisuri, respectiv dovada comunicarii procesului verbal de contraventie contestat de catre intimata ITM.
Prin Decizia civilă nr. 284/RCA/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. a fost admis recursul declarat de S.C. M. I. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6804/25.05.2013, a fost casată în tot sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 13.05.2014 cu nr._ .
La termenul de judecată din data de 20 iunie 2014, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri și proba cu martora I. M. A. și din oficiu proba cu S. Șeila, precum și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimat, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Proba cu martora I. M. A. a fost administrată la termenul de judecată din 8 august 2014, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, la fila 12.
Martora S. Șeila, deși a fost citată inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat în vederea audierii.
Prin Sentința civilă_/17.11.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii plângerii contravenționale constându-se prescrisă executarea sancțiunii contravenționale :
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.04.2012 (f. 7-8) întocmit de către agenții constatatori N. D. S. și P. M., inspectori de muncă, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003.
În fapt, s-a reținut că, în urma controlului efectuat în data de 02.04.2012 la punctul de lucru din C., ., nr. 35, . fost identificată numita S. Șeila, care desfășura activitate pentru petentă și care a declarat că presta activitate pentru S.C. M. I. S.R.L., din data de 01.03.2012, fără a fi semnat anterior un contract individual de muncă.
De asemenea, s-a mai constatat că numita I. M. A. a desfășurat activitate începând cu data de 15.12.2011 fără să semneze contract de muncă.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit de către agenții constatatori competenți, inspectorii de muncă N. D. S. și P. M., potrivit art. 260 alin. 2 din Codul muncii, fiind îndeplinite toate cerințele impuse de art. 17 raportat la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal atacat conține mențiuni cu privire la denumirea și sediul petentei, cuprinde o descriere suficientă a faptei săvârșite, semnătura agenților constatatori, precum și data și locul comiterii acesteia.
Criticile invocate de petentă, în sensul că procesul verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al societății, în lipsa unui martor asistent și că nu au fost menționate obiecțiunile petentei sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Instanța a apreciat că au fost respectate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, având în vedere faptul că este permisă sancționarea în lipsa contravenientului, iar în procesul verbal este precizat motivul pentru care nu a fost semnat de către un martor asistent, respectiv acela că nu se afla de față nicio persoană care putea fi martor asistent.
Faptul că procesul verbal nu cuprinde obiecțiunile petentei este evident din moment ce acesta a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal, agenții constatatori menționând acest aspect în actul sancționator.
Referitor la menționarea greșită a instanței la care se poate ataca procesul verbal, instanța a constatat că inspectorii de muncă au menționat că plângerea se va depune la judecătoria în circumscripția căreia se află sediul social al petentei.
Cu toate acestea, nulitățile invocate de către petentă sunt nulități relative, care pot fi dispuse numai în cazul în care încălcarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 produce o vătămare, iar înlăturarea vătămării poate avea loc numai prin anularea procesului verbal.
Mai mult, a reținut instanța, petenta nu a făcut dovada niciunei vătămări produse prin aceste omisiuni ale procesului verbal, astfel încât împrejurările invocate de acesta nu pot duce la anularea actului sancționator.
Petenta, se reține, a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la actul sancționator în fața instanței competente, respectiv Judecătoria C..
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a apreciat că motivele invocate de petentă sunt întemeiate în parte, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/02.04.2012 (f. 26 - 27), petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei pentru în data de în data de 02.04.2012 la punctul de lucru din C., ., nr. 35, . fost identificată numita S. Șeila, care desfășura activitate pentru petentă și care a declarat că presta activitate pentru S.C. M. I. S.R.L., din data de 01.03.2012, fără a fi semnat anterior un contract individual de muncă.
De asemenea, s-a mai constatat că numita I. M. A. a desfășurat activitate începând cu data de 15.12.2011 fără să semneze contract de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1).
Din materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției, procesul verbal de control încheiat în data de 02.04.2012, precum și din extrasul REVISAL de la fila 19, instanța a constatat că fapta pentru care a fost sancționată petenta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii.
De asemenea, din fișa de identificare aflată la dosarul cauzei la fila 18 din dosarul declinat de la Judecătoria Sectorului 1 București, instanța a constatat că numita S. Șeila a declarat în data de 28.03.2012 că presta activitate pentru petentă din data de 01.03.2012 fără a fi încheiat anterior contract individual de muncă.
În plus, probele menționate anterior se coroborează și cu declarația martorei I. M. A., aflată la fila 12 din dosar, care a confirmat faptul că a prestat activitate în calitate de barman pentru petentă în perioada 15.12.2011 – 20.02.2012, fără a fi încheiat anterior un contract individual de muncă.
Mai mult, instanța a apreciat că nu pot fi ignorate înștiințarea de la fila 21 din dosarul declinat de la Judecătoria Sectorului 1 București, care a fost semnată pentru petentă tocmai de numita S. Șeila în data de 28.03.2012, în calitate de barman.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, amenda contravențională în cuantum de 20.000 lei, instanța a constatat că aceasta este proporțională în raport de situația concretă a petentei, fiind în cuantumul minim prevăzut de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii.
Gravitatea faptei săvârșite de către petentă este dată de importanța prevenirii muncii fără a fi respectate dispozițiile legale, care decurge tocmai din lipsa de protecție socială a angajatelor, pentru care nu poate curge nici măcar vechimea în muncă.
Instanța a mai constatat că, fiind întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, de către agenții constatatori competenți, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/02.04.2012 generează o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile sale se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă. Astfel, în conformitate cu art. 249 C.p.c., petentul avea sarcina de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În conformitate cu jurisprudența constată a Curții Europene de Justiție a Drepturilor Omului, contravențiile sunt incluse în noțiunea de „acuzație în materie penală”, contravenienții beneficiind de toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Cu toate acestea, Curtea a stabilit recent, în Hotărârea din 6 aprilie 2012 în cauza N. G. împotriva României, că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept. În principiu, Convenția nu se opune acestora, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească un anumit prag și să încadreze prezumțiile între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptei și protejând dreptul la apărare.
În ceea ce privește respectarea prezumției de nevinovăție, aceasta a fost deplin asigurată în cauză petentei. Cu toate acestea, intimatul a reușit, prin materialul probator administrat, să răstoarne această prezumție și să demonstreze vinovăția petentei în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii.
La termenul de judecată din 26 septembrie 2014, petenta a invocat și prescripția executării sancțiunii contravenționale, precizând că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat acestuia în termen de o lună de la data întocmirii.
Instanța a mai constatat că potrivit art. 14 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Articolul 25 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2001 prevede că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului. Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Conform art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu este prezent comunicarea procesului verbal, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii
Potrivit art. 27, astfel cum acest text de lege a fost interpretat prin Decizia nr. XII/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, interpretare obligatorie, intimatul din prezenta cauză avea obligația de a-i comunica petentei procesul verbal de contravenție contestat în modalitatea principală prevăzută de acest text de lege, respectiv, prin poștă, cu aviz de primire, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o. Numai în ipoteza în care această comunicare nu ar fi fost efectivă, intimatul avea obligația de a comunica actul de sancționare contestat prin afișare la domiciliul contravenientei.
În cauză, după cum s-a reținut prin Decizia civilă nr. 284/RCA/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul C., procesul verbal de contravenție a fost comunicat doar prin modalitatea afișării, în data de 26.04.2012.
Or, o astfel de comunicare, realizată fără ca în prealabil să se fi încercat comunicarea procesul verbal prin poștă, cu aviz de primire,a fost apreciată ca nelegală, nefiind deci îndeplinită obligația de comunicare a procesului verbal de contravenție contestat în termen de o lună, statornicită în cuprinsul art. 26 alin. 3.
În aceste condiții, instanța a reținut că termenul de prescripție al executării amenzii contravenționale, prevăzut în art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, s-a împlinit fără ca procesul verbal de contravenție contestat să îi fie comunicat, în mod legal petentei, în termenul legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel (calificat recurs) intimatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 02.03.2015
În motivarea recursului apreciază intimatul în sensul că prima instanță nu a reținut faptul că procesul verbal contestat a fost comunicat petentei potrivit art. 27 din OG 2/2001, prin modalitatea afișării potrivit procesului verbal de afișare încheiat la data de 26.04.2012.
Având în vedere faptul că petenta nu a dat curs invitației inspectorilor de muncă de a se prezenta în data de 30.03.2012 cu documentele solicitate în vederea finalizării controlului potrivit Înștiințării din data de 28.03.2012, s-a procedat la comunicarea acestora pentru a se efectua procedura de afișare la sediul social, conform prev. art. 26 al.1 din Metodologia privind stabilirea regimului și circuitului formularelor și documentelor utilizate în derularea activității de control a inspectorilor de muncă pentru a se efectua procedura de afișare conform art. 27 din OG 2/2001 la sediul social al contravenientului.
Totodată apreciază în sensul că atât prin prisma aspectului punitiv cât și prin trimitere la caracterului preventiv al acesteia, sancțiunea a fost în mod corect individualizată în raport de gravitatea faptei și de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar scopul poate fi atins doar prin aplicarea sancțiunii amenzii, asigurându-se astfel prevenția generală, cât și cea specială.
Intimata, legal citată nu a precizat poziția procesuală asupra recursului.
Procedând la judecata recursului prin raportare la disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.04.2012 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003.
În fapt, s-a reținut că, în urma controlului efectuat în data de 02.04.2012 a fost identificată numita S. Șeila, care desfășura activitate pentru petentă și care a declarat că presta activitate pentru S.C. M. I. S.R.L., din data de 01.03.2012, fără a fi semnat anterior un contract individual de muncă. De asemenea, s-a mai constatat că numita I. M. A. a desfășurat activitate începând cu data de 15.12.2011 fără să semneze contract de muncă.
În referire la criticile formulate Tribunalul reține că acestea fac referire la aprecierea în mod eronat asupra sancțiunii prescripției executării sancțiunii contravenționale.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act..
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se constata din analiza materialului probator administrat in cauza faptul ca în mod corect prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
Astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar, numita I. M. A., respectiv S. Șeila declară că desfășoară activitate de barman din data de 15.12.2011, respectiv 01.03.2012 și nu au semnat contract de muncă, relevând programul de muncă și drepturile salariale ( filele 17,18).
Potrivit art.260 alin.1 lit.e din Codul Muncii - “constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte (…) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;”
Astfel, se apreciază că in speta nu este incident principiul menționat,nepunându-se, sub aspectul analizat, ca instanța de recurs să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care față de materialul probator analizat intimata nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată că în mod corect organul constatator a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
În referire la cauza de ineficacitate a procesului verbal relativ la prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale analizată de prima instanță potrivit disp. art. 14 al.2 din OG 2/2001 instanța de control judiciar constată că în mod corect a statuat prima instanță asupra acestui aspect, prin raportare la disp. art. 25 al.1 și 2, 26 al.3, art. 27 din OG 2/2001, respectiv la Decizia ICCJ nr. 10/2013
Reține instanța faptul că prin Decizia ICCJ nr. 10/2013 a fost statuat în sensul: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Astfel dovezile depuse la dosar (fila 20) atesta faptul ca procesul verbal în discuție a fost comunicat la data de 02.04.2012 prin modalitatea afișării, or, o astfel de comunicare, realizată fără ca în prealabil să se fi încercat comunicarea procesul verbal prin poștă, cu aviz de primire, apare prin raportare la considerentele anterior expuse, ca fiind nelegală, nefiind îndeplinită obligația de comunicare a procesului verbal de contravenție contestat în termenul stabilit de art. 26 alin. 3.
F. de considerentele expuse instanța apreciază caracterul neîntemeiat al criticilor apelantei intimate, considerente față de care va dispune în temeiul disp. art. 312 al.1 c.proc.civ, respingerea ca neîntemeiat a recursului promovat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurent intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., CUI_, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în București, . nr. 29 ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/17.11.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.05.2015
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. N. A. L. N. L. V. M.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.A.I.V.
tehnoredact.jud.C.N./2 ex./15.06.2015
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 623/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 602/2015. Tribunalul... → |
|---|
