Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 108/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 28828/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 108
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție DPLC_, formulat de apelanții intimați P. M. C. și M. C. PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul G. I. O., cu domiciliul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6379/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelanți avocat Coconi Tasy, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, iar pentru intimat se prezintă avocat în substituire R. G., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr. civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că apelul a fost formulat de P. M. C. și dispune rectificarea citativului în sensul că are calitate de apelant intimat P. M. C., intimat petent G. I. O., M. C. prin Primar fiind intimat.
La interpelarea instanței reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. În susținere arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu există un pericol social al faptei, decât unul foarte redus, și ca atare a considerat suficient sancțiunea avertismentului. De asemenea arată că textul legii prevede un prag minim și unul maxim, ceea ce arată o încadrare concretă a faptei. Cu privire la cheltuielile de judecată aferente fondului, reprezentantul apelantului arată că instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată nici măcar parțiale, cu toate că a admis acțiunea în parte plângerea sub aspectul înlocuirii cu avertismentul. Totodată arată că solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial.
Reprezentantul intimatului petent solicită respingerea apelului și arată în susținerea poziției procesuale că nici una dintre criticile aduse sentinței nu poate fi primită. Totodată învederează faptul că în mod corect instanța de fond, în raport de împrejurările, perioada în care a fost săvârșită presupusa faptă, circumstanțele personale ale petentului și de circumstanțele efective ale săvârșirii contravenției, ce au fost confirmate de martorul audiat în cauză, dar și în raport de neurmărirea unui anumit scop, a considerat că respectiva contravenție nu are o urmare gravă, în speță pericolul social concret fiind de o importanță scăzută. În referire la critica adusă cu privire la cheltuielile de judecată, reprezentantul intimatului petent arată că nu poate fi primită întrucât instanța de fond nu a admis cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată câtă vreme, în raport de probatoriul administrat în cauză, a considerat că se impune anularea procesului verbal. Totodată arată că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată, însă această solicitare nu ar putea fi înlăturată sau completată decât pe calea reglementată de art. 444 NCPC, cale ce nu a fost formulată în cauză, și nu prin reformarea hotărârii în calea ordinară a apelului. Reprezentantul intimatului petent învederează faptul că nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2013 pe rolul Judecatoriei C. sub nr._, petentul G. I. - O., în contradictoriu cu intimatii M. C. prin Primar si P. M. C., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 11.10.2013, cu consecinta exonerarii de la plata amenzii contraventionale aplicate.
In motivare, petentul a invocat necompetenta agentului Politiei Locale in constatarea contraventiei si in a dispune masura ridicarii autoturismului, avand in vedere dispozitiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 155/2010.
Referitor la indiividualizarea sanctiunii, petentul a invocat confuzia cu privire la semnificatia indicatorului, precum si faptul ca personalul de paza al centrului comercial i-a indicat acest loc pentru a parca, varsta si o mobilitatea redusa a bratului drept, precum si faptul ca avea cu sine cei doi nepoti de 11 ani, respectiv 1 an si 6 luni.
În drept, petentul a invocat dispozitiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus înscrisuri in copie.
Cererea a fost timbrată potrivit dispozițiilor legale din art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la dosar fiind atașată taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatii au depus intampinare, la data de 28.11.2013, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M. C. si, pe fond, respingerea ca neintemeiata a plangerii, cu cheltuieli de judecata. In anexa, au depus documentatia care a stat la baza intocmirii procesului verbal de contraventie.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si cu proba testimoniala.
Prin sentinta civila nr.6379 din 5.06.2014 pronuntata de Judecatoria C. a fost admisa in parte plangerea formulata de petentul G. I. O. si a dispus inlocuirea amenzii contraventionale cu avertismentul.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„În fapt
La data de 11.10.2013, ora 19:48, a fost întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amenda in cuantum de 400 lei, pentru că în data de 11.10.2013 ora 18:40, a staționat voluntar cu auto marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_ in parcarea Maritimo Shopping Center pe un loc destinat persoanelor cu handicap rezervat si semnalizat prin semn international. Prin același proces verbal a fost dispusă și ridicarea autoturismului conform dispozitiei nr. 1084/11.10.2013.
In drept
Art. 100 din Legea nr. 448/2006 republicata 2008, legea privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap: (1) Urmatoarele fapte constituie contraventii si se sanctioneaza dupa cum urmeaza: f) parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentru persoane cu handicap, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare.
Aprecierea instantei
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.
Referitor la calitatea procesuala pasiva a M. C.
Potrivit art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, dupa primirea plangerii, Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
Din dispozitiile speciale si imperative ale articolului mentionat, rezulta ca, in cadrul plangerii contraventionale, are calitate procesual pasiva numai organul care a aplicat sanctiunea. Avand in vedere ca textul de lege nu deosebeste in functie de existenta personalitatii juridice a organului care a aplicat sanctiunea, poate sta in judecata in calitate de intimat orice organ administrativ chiar si fara personalitate juridica.
In speta de fata, astfel cum reiese din procesul verbal atacat, organul care a constatat contraventia si a aplicat sanctiunea este Politia Locala C., subunitate fara personalitate juridica din cadrul Primariei si care este reprezentata in procedura judiciara de Primar, potrivit Legii nr. 215/2001 – legea administratiei publice locale.
In consecinta, instanta constata ca are calitate procesuala pasiva in cauza Directia Politia Locala C. prin Primar, astfel ca va admite exceptia lipsei calitatii procesual pasive a intimatului M. C., urmand sa respinga plangerea formulata in contradictoriu cu acesta ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
Referitor la fondul cauzei
Instanta retine ca petenta a invocat numai faptul ca agentul care a constatat fapta nu era competent, avand in vedere ca masina era parcata pe o proprietate privat, agentii Politiei Locale avand competenta numai pentru domeniul public si privat al M. C..
Potrivit art. 100 alin. 4 din Legea nr. 448/2006 republicata 2008, legea privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap: Constatarea contravenției și aplicarea amenzii contravenționale prevăzute la alin. (1) lit. f) se fac de către agenții de circulație sau de către personalul de control cu atribuții în acest sens.
Potrivit art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010 – legea politiei locale, politistii locali au dreptul sa constate contraventii si sa aplice sanctiuni pentru incalcarea normelor legale privind oprirea, stationarea, parcarea autovehiculelor si accesul interzis.
Din interpretarea coroborata a acestor norme legale, rezulta ca politistii locali au competenta in constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute de Legea nr. 448/2006, precum si in aplicare masurii complementare prevazute in mod expres de art. 100 alin. 4 lit. f) din acest act normativ.
In ceea ce priveste temeinicia procesului verbal de contraventie, instanta retine ca petentul nu a negat savarsirea faptei, invocand mai multe circumstante atenuante. Prin urmare, considerand fara relevanta juridica asupra existentei faptei argumentele petentului, in conditiile in care acestea nu determina lipsa unuia din elementele constitutive ale contraventiei, instanta apreciaza ca temeinic intocmit procesul verbal de contraventie.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii, instanta constata ca petentul a solicitat sa se procedeze la inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii, in baza argumentelor de fapt expuse in plangere.
Avand in vedere dispozitiile coroborate ale art. 34 si 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care permit instantei sa aprecieze inclusiv natura sanctiunii ce se impune a fi aplicata contravenientei, in raport cu criteriile prevazute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca imprejurarile concrete de savarsire a faptei imprima acestora un grad de pericol social redus.
Aceasta concluzie rezulta din imprejurarile in care aceasta a fost savarsita (circumstantele personale ale petentului – varsta si prezenta minorilor), perioada in care a fost savarsita (cu executare uno ictu), din faptul ca petentul nu a urmarit un scop anume, contraventia astfel savarsita neavand o urmare grava (fara consecinte de ordin material), ceea ce denota un pericol social concret de o importanta scazuta. De asemenea, petentul nu are antecendente contraventionale, ceea ce denota o conduita conforma cu normele juridice.
In acest sens, la individualizarea sanctiunii, instanta va avea in vedere si faptul ca sanctiunea juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este necesar ca in toate cazurile sa fie aplicata sanctiunea amenzii, sanctiunile juridice constituind mijloace de prevenire a savarsirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca scopul stabilirii si sanctionarii raspunderii contraventionale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 si art. 5 alin. (5) si (6) din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care plangerea contraventionala urmeaza sa fie admisa in parte, in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului
In conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta atrage atentia petentului asupra pericolului social al faptei savarsite si recomanda acestuia respectarea pe viitor a dispozitiilor legale incalcate.”
Intimatul PRMARUL M. C. C. a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria C. prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei apelate, in sensul respingerii plangerii ca nefondata si cu acordarea cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de apel arata ca solutia este nelegala si netemeinica deoarece insasi instanta de fond retine c aprocesul verbal este incheiat cu respectarea conditiilor impuse de art.16 si 17 din OG 2/2001. Constatand ca petentul nu a putut sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesuli verbal, instanta de fond ar fi trebuit sa respinga plangerea contraventionala si nu sa o admita in parte cum gresit a procedat.
Mai arata apelantul ca hotararea instantei de fond est enelagal deoarece desi a admis in parte plangerea formulata si a constatat vinovatia acestuia, aceasta nu a admis cererea intimatului cu privire la cheltuielile de judecata. Considera ca in aceasta situatie s-ar fi impus acordarea in tot sau macar in parte a cheltuielilor de judecata .
Intimatul-petent a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului . Considera ca punctul de vedere al apelantului este eronat intrucat, in speta, in mod corect instanta de fond, in raport de probatoriul administrat in cauza, a apreciat asupra individualizarii sanctiunii aplicate prin procesul verbal atacat.
In ceea ce priveste critica apelantului cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecata este de subliniat ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecata, iar o asemenea omisiune nu ar putea fi inlaturata decat pe calea reglementata de art.444 din C., ce nu a fost exercitata in cauza, iar nu prin reformarea hotararii in calea ordinara de atac.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantei-intimate, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impuna modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a intimatului-petent a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție . nr._, prin care a fost sancționat cu amenda in cuantum de 400 lei, pentru că în data de 11.10.2013 ora 18:40, a staționat voluntar cu auto marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_ in parcarea Maritimo Shopping Center pe un loc destinat persoanelor cu handicap rezervat si semnalizat prin semn international. Prin același proces verbal a fost dispusă și ridicarea autoturismului conform dispozitiei nr. 1084/11.10.2013.
Retine instanta de control judiciar ca critica principala a apelantului vizeaza gresita reindividualizare a sanctiunii aplicate de catre instanta de fond prin inlocuirea amenzii in cuantum de 400 lei cu avertismentul.
Aspectele vizand legalitatea si temeinicia faptei retinute in sarcina petentului au intrat in puterea de lucru judecat, nefacand obiectul apelului.
În ceea ce privește modalitatea în care judecătorul fondului a analizat operațiunea de aplicare a sancțiunii contravenționale, se rețin următoarele:
Este adevărat că amenda a fost aplicată în limitele prescrise de textul sancționator, fiind respectat principiul legalității.
Insa, acest principiu trebuie să fie însă corelat cu regula proporționalității sancțiunii contravenționale, care nu are un caracter reparator, ci preventiv-educativ, astefl cum in mod corect a retinut si instanta fondului.
Stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei trebuie determinată în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 21 din OG.2/2001, iar nu pornind de la limitele amenzii stabilite prin norma sancționatoare.
Particularitățile obiectului raportului de răspundere contravențională sunt date de specificul sancțiunilor.
Legiuitorul permite aplicarea sancțiunii avertismentului și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu prevede această sancțiune, tocmai în considerarea necesității de respectare a regulii proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social concret al faptei.
Cum sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, prin raportare la dispozițiile art.7 alin.(3), respectiv a art.21 din OG.2/2001, controlul judiciar relevă că sancționarea cu „avertisment” era în raport de contextul circumstanțial dat suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii contravenționale. Prin urmare, se apreciaza ca in mod judicios instanta de fond a avut in vedere la individualizarea sanctiunii circumstantele personale si cele obiective in care s-a savarsit fapta.
In ceea ce priveste critica apelnatului vizand neacordarea cheltuielilor de judecata, marac in parte, de catre instanta de fond, instanta, in acord cu apararile formulate de intimatul-petent prin intampinare, constata ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra acestui capat de cerere. Prin urmare, critica nu poate fi primita pe calea de atac ordinara a apelului, fiind inadmisibila, partea avand la dispozitie procedura completarii dispozitivului prevazuta de art.444 Cod proc.civila.
Potrivit art.445 Cod proc.civila indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor contradictorii ori completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art.442-444 .
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul P. M. C., cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul petent G. I. O., cu domiciliul în C., ., jud. C., și intimatul M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6379/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-L. O.-DANELISABETA C.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. R.M. D.
Tehnored.jud.decizie: E. C.
19.02.2015/5 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2374/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 137/2015. Tribunalul... → |
|---|
