Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 10/2015. Tribunalul CONSTANŢA

La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru recurentă avocat C. I., lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.

Reprezentantul recurentei solicită repunerea cauzei pe rol.

Instanța repune cauza pe rol și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului pentru motivele detaliate pe larg în cerere, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii plângerii. Fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra recursului contencios contravențional de față:

Prin sentința civilă nr._/19.11.2012, pronunțată de Judecătoria C. în ds._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta C. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 5.03.2012 de agentul constatator din cadrul IPJ C. - Serviciu Poliție Rutieră. Hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu intimat – IPJ C. și cu intervenienții P. M. C., P. N. și .>

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._/05.03.2012, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 420 lei, șase puncte de penalizare, și reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 57 alin 2 din OUG 195/2002 și sancționată prin art. 101 alin.3 lit a din OUG 195/2002.

În calificarea faptelor și aplicarea sancțiunii, agentul constatator a consemnat că la data de 05.03.2012, ora 11,45, în C., . Mangaliei, petenta a condus autoturismul Renault înmatriculat sub nr._ pe ., la intersecția cu șoseaua Mangaliei, nu a respectat indicatorul „Oprire”, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Opel înmatriculat sub nr._ care circula pe drumul prioritar, acesta pierzând controlul și intrând, la rândul său, în coliziune cu autoturismul Skoda cu nr. de înmatriculare_, care se afla parcat.

Instanța reține că actul în cauză a fost semnat de petentă fără obiecțiuni.

Din declarațiile de accident date de persoanele implicate în producerea evenimentului rutier, starea de fapt reținută de agentul constatator este confirmată de cuprinsul acestora și schițele întocmite.

Potrivit art 57 alin.. 2 din OUG 195/2002 ” La intersecțiile cu circulație nedirijată, conducătorul de vehicul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din partea dreaptă, în condițiile stabilite prin regulament.”

Conform art 101 alin 3 lit.a din OUG 195/2002 „ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care Judecătoria a trecut la analiza susținerilor petentului privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

În ce privește temeinicia plângerii, Instanța apreciază că, în situația sancționării unor contravenții ce constau în fapte comisive, ca în speta de față (conducerea autovehiculului fără a respecta semnificația unor indicatoare de obligare) procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa și care conduce în mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt ce, pentru a putea fi înlaturate, necesită susțineri întărite de probe din partea celui sancționat.

Se constată însă că petenta nu neagă că ar fi săvârșit fapta, aceasta susținând doar că fapta prezintă o gravitate redusă și că ar fi fost cauzată de anumite condiții nefavorabile, care nu sunt însă de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei.

Se mai constată că martorul propus a făcut declarații ce susțin varianta petentei, în sensul că, datorită faptului că, pe partea stângă, era parcat un autocar, petenta nu avea vizibilitate, aceasta bazându-se pe indicațiile necorespunzătoare date de un participant în trafic pentru a se încadra în intersecție.

Cu toate acestea, instanța apreciază că împrejurările respective nu sunt de natură a înlătura culpa petentei, care are obligația de a a conduce preventiv, cu atât mai mult cu cât contextul respectiv presupunea o atenție sporită.

Se apreciază de către instanță că petenta nu a administrat probe prin care să răstoarne prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, constatand ca nu subzista cauze de nulitate sau motive de netemeinicie care să conducă la anularea procesului verbal de contravenție, instanta va respinge plingerea ca nefondata.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petenta a declarat recurs.

Recurenta petent apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind incidente motivele de recurs consacrat de art.304 pct.7,8,9 c.pr.civ.

Susține recurenta petentă că instanța de fond a motivat hotărârea pe aspecte străine cauzei, fără să facă o justă apreciere a probelor administrate nemijlocit. Instanța face doar o scurtă referire la depoziția martorului Caragop I. pe un concept pur teoretic de neînlăturare a prezumției de legalitate, situație ce a prejudiciat aflarea adevărului și echitabilitatea procesului dedus judecății. De asemenea, nu a fost analizată susținerea privitoare la lipsa probelor care au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare (fotografie din care să rezulte numărul autoturismului, înregistrări).

În egală măsură, nelegalitatea este invocată și motivat de faptul că instanța de fond în mod greșit a respins plângerea, schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al celor reclamate prin plângerea dedusă judecății. Susține recurenta că cele reclamate vizau faptul că s-a aflat într-o situație deosebită, unde în ciuda diligențelor sporite pentru a se asigura și a efectua manevra, la indicațiile unui participant la trafic, a acroșat un autoturism, faptă ce putea fi încadrată la neglijență în trafic și nu neacordare de prioritate.

Legal citați, intimații nu au depus întâmpinare, nu au formulat cereri în apărare.

Examinând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp. art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._/05.03.2012, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 420 lei, șase puncte de penalizare, și reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 57 alin 2 din OUG 195/2002 și sancționată prin art. 101 alin.3 lit a din OUG 195/2002, urmare a constatării faptului că la data de 05.03.2012, ora 11,45, în C., . Mangaliei, petenta a condus autoturismul Renault înmatriculat sub nr._ pe ., la intersecția cu șoseaua Mangaliei, nu a respectat indicatorul „Oprire”, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Opel înmatriculat sub nr._ care circula pe drumul prioritar, acesta pierzând controlul și intrând, la rândul său, în coliziune cu autoturismul Skoda cu nr. de înmatriculare_, care se afla parcat.

Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petenta a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.

În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.

Prin hotărârea supusă controlului judiciar, pentru motivele sus menționate, plângerea dedusă judecății a fost respinsă ca neîntemeiată.

Contrar susținerilor recurentei petente, se constată că în cauză nu este incident nici unul din cele trei motive de recurs invocate /art.304 pct.7,8,9 c.pr.civ.).

Motivul de recurs consacrat de art.304 pct.7 c.pr.civ. :„ hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”.

Tribunalul observă în cuprinsul hotărârii supuse controlului judiciar se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea judecătorului fondului în pronunțarea soluției, fiind suplinite cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ.

Viciile motivării invocate de recurenta petentă sunt, mai degrabă nemulțumiri ce vizează aprecierea probațiunii – aspect ce nu se circumscrie art.304 pct.7 c.pr.civ. și care urmează a fi analizat de instanță prin prisma disp.art.304/1 c.pr.civ.

Cauza de recurs consacrată de art.304 pct.8 c.pr.civ., vizează „schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, prin interpretarea greșită a acestuia”.

Analiza relevă că instanța de fond în mod corect a supus cenzurii actul juridic dedus judecății. Acest act juridic este procesul verbal de contravenție, iar nu plângerea contravențională formulată de petentă. Prin urmare, „ schimbarea înțelesului vădit neîndoilenic al celor reclamate” nu se constituie în cauză care să se subsumeze motivului de recurs invocat.

Nici dispozițiile art.304 pct.9 c.pr.civ.- invocate de recurent, nu sunt incidente în cauză.

Motivul de recurs vizează, în principal, încălcarea legii de drept substanțial, ce poate surveni prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, prin extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a prevederilor acesteia etc.

În cauză, judecătorul fondului a circumscris corect analiza dispozițiilor legale ce consacră abaterile contravenționale a căror săvârșire a fost contestată de petentă și s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție prin prisma criticilor formulate, în baza materialului probator administrat în cauză.

Fără a mai relua considerentele expuse în hotărârea instanței de fond, pe care Tribunalul și le însușește, analiza criticilor aduse de recurentă hotărârii atacate, realizată – prin prisma disp.art.304/1 cpr.civ., relevă caracterul lor nefondat.

Nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a procesului verbal de contravenție care cuprinde elementele obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, fapta reținută în sarcina recurentei petente întrunind elementele constitutive ale contravenției pentru care i-a fost angajată răspunderea, iar sancțiunile au fost aplicate cu respectarea principiului legalității și în considerarea criteriilor de individualizare consacrate de art.21 din OG.2/2001.

Este adevărat că prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate asimilată procesului verbal de contravenție, privit ca act administrativ, neconsacrată legislativ, dar recunoscută de doctrina de specialitate și practica jurisprudențială și analizată de instanța europeană în cauzele contra României ca „o prezumție prevăzută de lege”, în accepțiunea pe care Curtea îl dă acestui concept este asociată doar proceselor verbale prin care faptele sunt constatate personal de agenții instrumentatori.

În cauză, agentul constatator a întocmit procesul verbal prin care a reținut culpa recurentei petente, ca element constitutiv al abaterii rutiere pentru care a fost sancționată, în urma analizei situației de fapt rezultate din declarațiile date de persoanele implicate în accidentul rutier.

Probațiunea administrată în fața instanței de fond nu a fost aptă să conducă la o altă concluzie decât cea la care s-a oprit agentul de poliție, care a întocmit procesul verbal semnat de recurenta petentă fără obiecțiuni.

Semnarea fără rezerve a procesului verbal de contravenție nu poate avea decât semnificația acordului petentei cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de agentul constatator.

Deși semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară, justificare care în cauză nu a fost argumentată și susținută probator.

Nu se poate susține cu temei că „ situația deosebită” invocată de recurenta petentă – care la indicațiile unui participant la trafic a efectuat manevra care a generat evenimentul rutier, trebuia încadrată în „ neglijență în trafic” și nici că se impunea suplinirea probațiunii (fotografie din care să rezulte numărul autoturismului, înregistrări) în condițiile în care fapta contravențională a fost constatată urmare a conformării persoanelor implicate în accidentul rutier la disp.art.79 alin.1 din OUG 195/2002 R.

De asemenea, analizând depoziția martorei Caragop I., Tribunalul nu poate ajunge la o altă concluzie decât cea la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv că indicațiile necorespunzătoare ale unui alt participant la trafic – invocate de petentă în cuprinsul plângerii și conformate de martoră, nu sunt de natură a o absolvi pe recurentă de răspunderea contravențională pentru fapta de a nu fi respectat indicatorul rutier.

Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A. J. N. A. L. N. I. laura O. D.

GREFIER,

A. G.

Jud.fond. D. C.

Tehnored.jud.A. N.

2 ex./5.02.2015