Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 113/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 3266/256/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 113
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CP_/08.04.2014, formulat de apelantul intimat I.P.J. C. - BIROUL RUTIER MEDGIDIA, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul petent T. N., cu domiciliul procesual ales în Năvodari, ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1163/21.07.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că nu au fost solicitate probe noi în apel.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ din 14.04.2014, petentul T. N., a solicitat, contradictoriu cu intimatul I. C. – Biroul Rutier Medgidia, anularea procesului verbal . nr._ întocmit la data de 08.04.2014.
În fapt, petentul a arătat, în esență, la data de mai sus, conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în mun. Medgidia, pe . rutier, fiind oprit și acuzat de către agenții rutieri că a trecut pe culoarea roșie a semaforului la intersecția cu .>A contestat petentul reținerea situației de fapt, arătând că nu sunt reale cele consemnate. D. motiv de nulitate a procesului verbal încheiat, petentul a invocat lipsa descrierii corespunzătoare a faptei imputate. În subsidiar, a fost solicitată înlocuirea sancțiunilor cu avertismentul sau reducerea sancțiunii amenzii.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. O.G. 2/2001.
În dovedire, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri, constând în: procesul verbal contestat, în original, copie C.I. petent.
Intimatul I. C., a formulat întâmpinare în termen legal, prin care a arătat, în esență, că, la data de 08.04.2014, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în mun. Medgidia, pe . intersecția cu . în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice. S-a arătat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2002, cuprinzând toate elementele obligatorii, fiind legal și temeinic întocmit, în urma constatării directe și personale de către un agent de poliție specializat și anume desemnat să constate abaterile participanților la trafic.
În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. 195/2002 republicată, H.G. 1391/2006, O.G. 2/2001.
În susținerea apărărilor, s-a depus raportul agentului constatator cu privire la împrejurările constatării contravenției, transcrierea mecanică a procesului verbal întocmit, 4 fotografii radar, buletinul de verificare metrologică, copia certificatului de omologare model, înregistrarea video a evenimentelor din 08.04.2014, surprinsă cu aparatul radar din dotare, pe suport optic DVD.
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
În cauză au fost încuviințate, pentru petent și intimat, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și, din oficiu, s-a dispus atașarea fișei de evidență auto a petentului, precum și emiterea unei adrese către Poliția Locală a Mun. Medgidia, pentru comunicarea înregistrării video a evenimentului din data de 18.01.2014, surprinse cu mijloacele tehnice de supraveghere fixe amplasate la intersecția străzilor Silozului și Independenței, aceasta fiind depusă la dosarul cauzei pe suport optic DVD, atașat la fila 30 din dosar.
Prin sentinta civila nr. 1163/21.07.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, a fost admisa plângerea formulată de către petentul T. N., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. – Poliția Municipiului Medgidia, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 08.04.2014 si a fost anulat procesul verbal, înlăturandu-se sancțiunile aplicate prin acesta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:
„Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 08.04.2014 de către I. C. - BIROUL RUTIER MEDGIDIA, petentul T. N. a fost sancționat contravențional, cu amendă în cuantum de 340 lei, conform prev. art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002R și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, conform prev. art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002R, întrucât, la data de mai sus, în jurul orelor 16.04, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în mun. Medgidia, pe . intersecția cu . în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune. La rubrica ,,Alte mențiuni”, procesul-verbal atacat conține următoarele: ,,Era galben, de fapt era verde”.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Motivele de nulitate invocate de către petent nu sunt întemeiate, instanța reținând că fapta imputată petentului a fost descrisă în mod corespunzător de către agentul constatator, cu privire la celelalte alegații, instanța urmând a nu se pronunța, fiind străine de situația de fapt dedusă judecății.
Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă că fapta imputată a fost constată în mod direct de către agentul constatator, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Pe de altă parte, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană DO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Mai mult, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H. și alții c. României).
În lumina principiilor enunțate, instanța reține că petentului i s-au asigurat toate prerogativele privind pregătirea apărării și propunerea de probatorii, acesta beneficiind în baza art. 6 CEDO, atât de acces efectiv la o instanță cât și de garanțiile unui proces echitabil, neoperând ab initio în sarcina lui o prezumție de vinovăție.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța reține că nu se află în prezența unei simple negări din partea petentului că faptele reținute în sarcina sa sunt conforme realității, ci aceasta a adus probe care conturează împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă născută împotriva sa.
Astfel, instanța a procedat la vizionarea înregistrării video a evenimentului surprins de aparatul radar montat pe autospeciala MAI, în ședință publică și în prezența petentului. Imaginile surprinse arată două autoturisme care traversează intersecția cu pricina, pe . rutier Canal D.-Marea N., primul dintre acestea pătrunzând în intersecție înainte ca semaforul electric aflat în funcțiune pe . pe sensul de mers al autoturismelor în cauză) să afișeze culoarea verde, iar celălalt, pătrunzând în aceeași intersecție imediat după ce semaforul de pe . culoarea verde.
Instanța pornește de la prezumția rezonabilă că, în intersecția de referință, semafoarele electrice amplasate atât pe . pe . parametri normali, astfel încât se deduce că, la momentul când semaforul electric de pe . culoarea V., semaforul electric aflat în funcțiune pe . R..
Deși petentul a susținut că autoturismul condus de către el a fost chiar cel care apare primul pe înregistrarea în cauză, pătrunzând în intersecție pe culoarea V. a semaforului, instanța constată că nu au fost aduse alte probe care să dovedească aceste afirmații, subzistând prezumția relativă de adevăr a celor constatate ex propriis sensibus de către agenții constatatori, anume că mașina condusă de către petent este cel de-al doilea autoturism ce pătrunde în intersecție, așa cum arată înregistrarea sus-menționată.
Cu toate acestea, chiar reținând situația de fapt așa cum a fost expusă, instanța apreciază că fapta petentului, deși întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002R, nu poate atrage răspunderea contravențională a petentului, fiind incidentă în speță cauza specială de înlăturare a caracterului contravențional prevăzută la art. 53 alin. 1 din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Potrivit acestor din urmă prevederi legale, când semnalul de culoare galbena apare dupa semnalul de culoare verde, conducatorul vehiculului care se apropie de intersectie nu trebuie sa treaca de locurile prevazute la art. 52 alin. (2), cu exceptia situatiei în care, la aparitia semnalului, se afla atât de aproape de acele locuri încât nu ar mai putea opri vehiculul în conditii de siguranta.
În raport de susținerile petentului, exprimate atât la momentul încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, cât și în fața instanței de judecată, coroborate cu imaginile surprinse de fragmentele surprinse de camerele de supraveghere video - de natură a întări afirmațiile acestuia, se reține că, la momentul la care autoturismul petentului a pătruns în intersecția .. Silozului, imediat după ce semaforul electric aflat în funcțiune a afișat culoarea R., continuarea deplasării acestuia nu putea fi evitată, oprirea fiind de natură a pune în pericol atât propria siguranță, cât și pe cea a celorlalți participanți la trafic.
Față de aspectele ce preced, instanța apreciază că prezumția relativă de temeinicie care se bucură procesul-verbal contestat a fost răsturnată prin probele administrate, întrucât în cauză este incidentă o cauză exoneratoare de răspundere contravențională, anume cea prevăzută la art. 53 alin. 1 din RAOUG 195/2002, motiv pentru care urmează să admită plângerea formulată de către petentul T. N., în contradictoriu cu intimatul I. C. – Biroul Rutier Medgidia și să anuleze procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu . nr._ întocmit la data de 08.04.2014, cu consecința înlăturării integrale a sancțiunilor aplicate prin acesta”.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Medgidia, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul ca in mod eronat prima instanta, desi a retinut ca fapta savarsita de catre petent intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 rep, a retinut ca in speta este incidenta cauza de inlaturare a caracterului contraventional prevazuta de art. 53 din RAOUG 195/2002. A mai aratat ca petentul a patruns in inetrsectie cand semaforul de pe sensul sau de mers afisa culoarea rosu, desi avea suficient timp sa franeze in conditii de siguranta.
Intimatul petent nu a depus intampinare.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este fondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”. Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 08.04.2014 de către I. C. - BIROUL RUTIER MEDGIDIA, petentul T. N. a fost sancționat contravențional, cu amendă în cuantum de 340 lei, conform prev. art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002R și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, conform prev. art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002R, întrucât, la data de mai sus, în jurul orelor 16.04, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în mun. Medgidia, pe . intersecția cu . în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune. La rubrica ,,Alte mențiuni”, procesul-verbal atacat conține următoarele: ,,Era galben, de fapt era verde”.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond in mod corect a retinut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivele de nulitate invocate de către petent nefiind întemeiate, instanța reținând că fapta imputată petentului a fost descrisă în mod corespunzător de către agentul constatator, cu privire la celelalte alegații, instanța urmând a nu se pronunța, fiind străine de situația de fapt dedusă judecății.
Cu privire la situația de fapt constatată, fapta imputată a fost constată în mod direct de către agentul constatator, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Instanța de fond a procedat la vizionarea înregistrării video a evenimentului surprins de aparatul radar montat pe autospeciala MAI, în ședință publică și în prezența petentului. Imaginile surprinse arată două autoturisme care traversează intersecția cu pricina, pe . rutier Canal D.-Marea N., primul dintre acestea pătrunzând în intersecție înainte ca semaforul electric aflat în funcțiune pe . pe sensul de mers al autoturismelor în cauză) să afișeze culoarea verde, iar celălalt, pătrunzând în aceeași intersecție imediat după ce semaforul de pe . culoarea verde.
Deși petentul a susținut că autoturismul condus de către el a fost chiar cel care apare primul pe înregistrarea în cauză, pătrunzând în intersecție pe culoarea V. a semaforului, instanța constată că nu au fost aduse alte probe care să dovedească aceste afirmații, subzistând prezumția relativă de adevăr a celor constatate ex propriis sensibus de către agenții constatatori, anume că mașina condusă de către petent este cel de-al doilea autoturism ce pătrunde în intersecție, așa cum arată înregistrarea sus-menționată.
Instanța apreciază că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002R, nefiind incidenta în speță cauza specială de înlăturare a caracterului contravențional prevăzută la art. 53 alin. 1 din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Potrivit acestor din urmă prevederi legale, când semnalul de culoare galbena apare dupa semnalul de culoare verde, conducatorul vehiculului care se apropie de intersectie nu trebuie sa treaca de locurile prevazute la art. 52 alin. (2), cu exceptia situatiei în care, la aparitia semnalului, se afla atât de aproape de acele locuri încât nu ar mai putea opri vehiculul în conditii de siguranta.
Or, in cauza nu s-a demonstrat ca, de fapt, continuarea deplasării acestuia nu putea fi evitată, oprirea fiind de natură a pune în pericol atât propria siguranță, cât și pe cea a celorlalți participanți la trafic.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.
Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.
Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.
De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sub aspect sancționatoriu, astfel, in mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, fiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, instanta de control judiciar constata ca prima instanta nu a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica, astfel ca, dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va admite apelul formulat de apelantul intimat I.P.J. C. - BIROUL RUTIER MEDGIDIA, în contradictoriu cu intimatul petent T. N., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1163/21.07.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, va schimba în tot sentința apelată si va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul intimat I.P.J. C. - BIROUL RUTIER MEDGIDIA, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul petent T. N., cu domiciliul procesual ales în Năvodari, ., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1163/21.07.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința apelată.
Respinge plângerea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTE, PENTRU JUDECĂTOR,
I.-L. O.-D. E. C.
Semneaza, conf. art. 426 NCPC
Presedintele completului
Jud. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. I.O. O.
Tehnored.jud.decizie: I.-L. O.-D./4 ex./23.02.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 302/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 110/2015.... → |
|---|
