Contestaţie la executare. Decizia nr. 1002/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1002/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 4579/118/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1002/CA
Ședința publică de la 14 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B. A.
Judecător M. C.
Grefier I. V.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal îndreptat împotriva sentinței civile nr._/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, apel formulat de apelant DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTARAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. în contradictoriu cu intimatul S. V..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă cu prezenta decizie, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea la data de 14.07.2015, pentru când:
TRIBUNALUL,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.06.2014 pe rolul Tribunalului C., sub nr._ 2012, S. V. a contestat, în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., titlul executoriu nr._/20.05.2014 și a somației nr._ xx/_, emise în cadrul dosarului de executare nr._/13/_ /_, pentru suma de 564 lei reprezentând diferențe de impozit de regularizat, dobânzi și penalități calculate.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că se menționează, în cuprinsul titlului executoriu, despre un debit de 57 lei, conform D.I.A. nr._/21.01.2010, însă a arătat că, prin respectiva decizie de impunere pe anul 2005, a fost atenționat că are figurează cu această datorie, pe care a achitat-o cu chitanța nr._/26.02.2010.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 45,12 lei.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., excepție ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 1963/21.08.2014, cauza fiind declinată la Judecătoria C..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.09.2014, sub același număr.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin somația nr. 13/_ /_/20.05.2014 (fila 23 din dosarul tribunalului), emisă în dosarul de executare nr._/13/_ /_, intimata a început executarea silită împotriva contestatorului pentru suma de 564 lei, reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat, în temeiul titlului executoriu nr._/20.05.2014 (fila 24).
Conform deciziei de impunere din oficiu pe anul 2005, nr._/21.01.2010 (fila 25), s-a stabilit că S. V. are de achitat suma de 57 lei.
Prin deciziile de calcul accesorii nr._/31.12.2006,_/06.12.2007,_/11.01.2008,_/12.01.2009,_/14.01.2010,_/31.12.2013, s-a stabilit valoarea majorărilor de întârziere datorate de către contestator, raportat la debitul restant de 57 lei.
Se reține însă că, potrivit deciziei de impunere din oficiu pe anul 2005, nr._/21.01.2010, termenul de plată a diferenței de impozit este de 60 de zile de la comunicare, actul administrativ fiind comunicat contestatorului la data de 02.02.2014, conform dovezii de comunicare aflate la fila 34 din dosarul tribunalului.
Se mai observă că contestatorul a depus la dosar dovada achitării sumei respective la data de 26.02.2014 (fila 8 din dosarul tribunalului), deci înainte de termenul scadent, de 02.04.2014, astfel încât respectivul debit nu mai există, fiind stins prin plată.
În ce privește deciziile de calcul accesorii, s-a reținut că intimata a depus copiile acestora la filele 35-39 din dosarul tribunalului, însă nu a comunicat respectivele decizii contestatorului, doar decizia de calcul accesorii nr._/12.01.2009 și decizia nr._/14.01.2010, fără însă a depune dovada încercării de comunicare a acestora și prin poștă.
Conform art. 44 alin 2 și 3 din Codul de procedură fiscală:
„Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.”
Prin urmare, legiuitorul nu a stabilit o singură modalitate de comunicare, comunicarea fiind valabil îndeplinită prin oricare dintre situațiile precizate în actul normativ susmenționat. A aprecia că era necesară numai comunicarea prin poștă, ar echivala cu nesocotirea legii.
Instanța reține că, prin decizia nr. 536 din 28.04.2011 a Curții Constituționale s-a apreciat că, procedând la o interpretare teleologica a acestor dispoziții legale, enumerarea pe care o conțin dispozițiile anterioare nu este întâmplătoare, ci modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor.
Curtea a mai reținut că, în mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a)—d), obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora, prevăzută în art. 44 alin. (2).
Așadar, in cazul actelor administrative fiscale, comunicarea acestora se îndeplinește prin publicitate și în ipoteza în care se cunoaște domiciliul fiscal al contribuabilului, dar comunicarea nu s-a putut realiza prin celelalte modalități prevăzute de textul amintit.
Or, în speța de față, instanța constată că deciziile de calcul accesorii, care au devenit executorii, au fost comunicate contestatoarei, în parte, prin anunț colectiv însă nu există nicio altă dovadă de comunicare a acestora prin poștă, fiind evident că intimata nu a făcut nici un demers în sensul încercării de a comunica respectivele acte administrative în variantele prevăzute în art. 44 alin.2 lit. a-c.
Prin urmare, deciziile de calcul accesorii nu au fost comunicate contestatorului în vreuna din formele prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-c, pentru a și le însuși și a face plata de bunăvoie sau pentru a le contesta, în condițiile art. 209 și urm. din OG 92/2003, republicată, scopul legiuitorului fiind acela de a asigura cunoașterea de către contribuabil a obligațiilor de plată și a modalității de stabilire a acestora.
Cum procedura de comunicare a deciziilor de calcul accesorii s-a realizat prin publicitate, modalitate de natură a-l prejudicia pe contestator, instanța reține că respectivele decizii de calcul accesorii nu au devenit titluri executori, în condițiile art.141 alin.2 din OG nr. 92/2003, câtă vreme termenul de plată stabilit de art.111 alin.2 din OG nr. 92/2003 se calculează de la data comunicării deciziei de calcul accesorii, consecința legală fiind netransformarea titlului de creanță în titlul executoriu, fiind nelegală executarea silită sub aspectul formei.
În consecință, instanța a admis contestația la executare, respectiv a anulat titlul executoriu nr._/20.05.2014 și somația nr. 13/_ /_/20.05.2014 emise în dosarul de executare nr._/13/_ /_ al intimatei.
In termen legal intimata a formulat apel împotriva sentinței civile nr._/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., solicitând modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii contestației pentru suma de 91 lei.
Se arată că decizia accesorie din 31.12.2013 în valoare de 34 lei a fost comunicată conform Codului de procedură fiscală.
În ceea ce privește suma de 57 lei înglobată în decizia de impunere din 21.01.2010 legal comunicată, dovedește o situație analitică debite plăți solduri pe anii 2010-2014, că plata făcută în 2010 nu a stins obligația arătată de contestator fiind imputabilă cu prioritate asupra obligațiilor restante.
În dovedirea apelului depune înscrisuri.
Legal citat intimatul-contestator nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata apelului se reține că acesta privește suma de 91lei aferentă deciziei accesorii nr._/31.12.2013în valoare de 34 lei și suma de 57 lei înglobată în decizia de impunere din 21.01.2010, pe care instanța de fond a apreciat-o ca fiind nedatorată.
În ceea ce privește decizia de accesorii din 31.12.2013 în valoare de 34lei aflată la fila 6în dosarul de apel se reține că instanța de fond în mod greșita apreciat că nu a fost comunicată legal.
La fila 8 din dosarul de apel există dovada comunicării acesteia către contestator prin poștă cu confirmare de primire la 28.2.2010 cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Prin urmare nu se poate aprecia că decizia de accesorii nu a devenit titlu executoriu în condițiile art. 141Cod procedură fiscală, executarea silită fiind astfel legal începută.
În ceea ce privește suma de 57 lei, se reține că aceasta se regăsește în decizia de impunere din 21.01.2010(fila 25 din dosarul de fond) cea fost comunicată legal contestatorului prin poștă cu confirmare de primire la 8.02.2010 reprezentând regularizări în valoare de 57lei.
Instanța de fond a reținut în mod eronat că se face dovada achitării sumei de 57 lei conform debitului înainte de termenul scadent, astfel încât debitul nu există, fiind stins prin plată.
La fila 13 din dosarul de apel există situația analitică debite plăți solduri a contestatorului din care se reține că în perioada 2005-2010 acesta avea obligații restante în valoare de 986 lei anterior plății din 26.02.2010.
Suma de 57 lei achitată la 26.02.2010 a fost imputată cu prioritate asupra obligației restante, respectiv cea din 25.12.2015, astfel că obligațiile restante la nivelul anului 2010 după plata din 26.02.2010 s-au redus la 929 lei.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că apelul formulat este fondat, motiv pentru care în conformitate cu art. 480 Cod procedură civilă îl va admite, va schimba în parte hotărârea apelată în sensul anulării actelor de executare cu privire la 473 lei și menținerea executării silite pentru suma de 91lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat împotriva sentinței civile nr._/10.10.2014 de apelant DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE GALATI- ADMINISTRATIA JUDEȚEANA A FINANTELOR PUBLICE C. cu sediul in CONSTANTA, ., nr. 18, J. C. în contradictoriu cu intimatul S. V., cu sediul în C., ., ., CNP_ .
Schimbă în parte sentința apelată.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. V., cu sediul în C., ., ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., ., nr. 18, județul C., având ca obiect contestație la executare.
Anulează în parte titlul executoriu nr._/20.05.2014 și somația nr. 13/_ /_/20.05.2014 emise în dosarul de executare nr._/13/_ /_ al intimatei, în ceea ce privește suma totală de 473 lei.
Menține actele de executare pentru suma de 91 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.07.2015 .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. B. A. M. C.
Grefier
V. I.
Pentru grefier,
V. I., aflata in C.O,
în baza art .426 alin 4
Cod proc civ, semnează grefier
A. N.
Jud.fond. C. D.
Red.jud.M C. 14.07.2015
Tehn.D.S/ 2 ex /20.07.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 526/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 732/2015.... → |
|---|
