Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 1035/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1035/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-08-2015 în dosarul nr. 22521/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 1035
Ședința publică de la 12 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect – contestație la executare, formulat de apelanta contestatoare I. L. M., cu domiciliul în C., ., .. B, . și cu domiciliul procesual ales în C., .. 5, jud. C., în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA PRIN DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA, cu sediul în C., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr 338/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța constată că nu au fost solicitate probe noi în apel sau formulate alte cereri.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.3047/20.01.2015 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare promovată de contestatoarea I. L. M. în contradictoriu cu intimata CNADR SA- CESTRIN.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10.06.2014 la B. N. M. A., intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 împotriva contestatorului-debitor U. L. M. pentru recuperarea creanței în cuantum de 720 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, fiind constituit dosarul de executare nr. 992/2014.
Prin încheierea nr._/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014, s-a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului-debitor U. L. M. prin toate formele de executare, iar la data de 27.06.2014 a fost emisă somația prin care i s-a pus în vedere contestatorului-debitor ca în termen de o zi de la primirea acestui act de executare să achite suma de 720 euro, precum și suma de 659,47 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Cu privire la criticile formulate de către contestator, instanța reține că potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, actele normative prin care se stabilesc contravenții pot cuprinde, pe lângă amenda contravențională ca sancțiune de drept administrativ, și tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile pricinuite prin săvârșirea contravenției. Potrivit art. 25 alin. 3 din același act normativ, „În situația în care contravenientul a fost sancționat cu amendă, precum și dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica și înștiințarea de plată. În înștiințarea de plată se va face mențiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituțiile abilitate să o încaseze, potrivit legislației în vigoare și, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.”
Art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 prevede: „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.”
Instanța reține că în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 se menționează: „Potrivit art. 8 alin. (3) al O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, contravenientul este obligat să achite și tariful de despăgubire, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în Înștiințarea de plată care însoțește prezentul proces-verbal de constatare a contravenției. (…) PVCC neatacat în termen de 15 zile de la data comunicării devine, potrivit legii, titlu executoriu fără învestire sau altă formalitate și cu privire la obligația de plată a contravalorii tarifului de despăgubire.”
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 57/26.01.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a stabilit: „Valoarea prejudiciului suferit este stabilită în cuantum fix, în funcție de categoria autovehiculului, pentru a se evita o probatio diabolica în sarcina administratorului drumului național, în caz contrar, acesta fiind pus în situația de a demonstra în instanță potrivit principiului onus probandi incumbit actori prejudiciul suferit, aspect care este imposibil de determinat în cazuri individuale, ca urmare a multitudinii de elemente variabile ce intervin în această apreciere. De aceea, pentru a echilibra poziția părților din acest raport procesual, legiuitorul a recurs la prezumarea unui prejudiciu fix, determinat, pentru acoperirea căruia este datorat tariful de despăgubire. (…) În privința tarifului de despăgubire, legiuitorul a apreciat că sumele prevăzute în anexa nr.4 la Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 reflectă în mod generic gradul de uzură a carosabilului prin folosirea drumului național fără plata rovinietei, situație cunoscută de utilizatori, astfel încât aceștia pot avea reprezentarea consecințelor faptei de a nu respecta obligația prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.”
Astfel fiind, critica formulată de contestator referitoare faptul că nu s-a menționat în cuprinsul procesului-verbal sancționator suma de 720 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire este nefondată, întrucât cuantumul acestuia este precizat prin actul normativ incident în cauză, respectiv O.G. 15/2002.
Față de considerentele ce preced, instanța reține că procesul-verbal de contravenție . nr._/06.07.2011 reprezintă titlu executoriu și în ceea ce privește tariful de despăgubire, astfel că instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. L. M., ca neîntemeiată.
Sub aspectul cererii de suspendare a executării silite, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 718 alin. 1 C.proc.civ., poate suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare.
Prin urmare, având în vedere că prin prezenta s-a soluționat contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 992/2014 constituit de B. N. M. A., ca rămasă fără obiect.
Potrivit art. 452 C.proc.civ., „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”
Raportat la faptul că intimatul nu a făcut dovada cu privire la existența și întinderea cheltuielilor de judecată, va respinge cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, contestatoarea a declarat apel.
Apelanta contestatoare opinează că instanța de fond a apreciat greșit asupra considerentelor expuse prin contestația dedusă judecății și consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, impunându-se schimbarea în tot și admiterea contestației la executare.
Menționează că atât somația, cât și înștiințarea emise în dosarul execuțional la data de 27.06.2014 – acte recepționate la 2.07.2014, nu au avut la bază un titlu executoriu de vreme ce procesul verbal de contravenție . nr._/6.07.2011 nu stabilește în cuprinsul său contravaloarea tarifului de utilizare, ci face doar trimitere la înștiințarea de plată.
Apelanta invederează că nu a negat dreptul intimatei de a stabili un tarif de despăgubire, ci a negat caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de contravenție în cazul în care nu se individualizează suma.
Prevalându-se de disp.art.632 alin.1 coroborate cu disp.art.6262 alin.1 c.pr.civ., apelanta susține că nu ne aflăm în ipoteza unei creanțe certe, că procesul verbal de contravenție se bucură de puterea sa executorie doar în cazul creanțelor prevăzute în cuprinsul său, respectiv amenda sau alte sancțiuni complementare.
Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Tribunalul verificând criticile aduse hotărârii instanței de fond, cu luarea în considerare a disp.art.477-479 c.pr.civ., constată următoarele:
În dosarul de executare nr. 992/2014 al B. N. M. A.., creditorul CNANDR a solicitat punerea în executare a tarifului de despăgubire în sumă de 720 de EURO reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/6.07.2011.
Prin încheierea nr._/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014, s-a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului-debitor U. L. M. prin toate formele de executare, iar la data de 27.06.2014 a fost emisă somația prin care i s-a pus în vedere contestatorului-debitor ca în termen de o zi de la primirea acestui act de executare să achite suma de 720 euro, precum și suma de 659,47 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Contestația la executare promovată de debitoare - înregistrată pe rolul instanței la 17.07.2015, a fost respinsă ca neîntemeiată prin hotărârea ce constituie obiectul prezentului apel.
Controlul judiciar relevă că nu se verifică susținerile apelantei potrivit cu care instanța de fond ar fi apreciat în mod eronat asupra considerentelor expuse în cererea dedusă judecății, însă admiterea apelului se justifică prin prisma argumentației ce urmează:
Procesul verbal de contravenție . nr._/6.07.2011, constituie titlu executoriu potrivit art. 8, alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea 144/2012 a fost abrogat art. 8, alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru plata acestei despăgubiri de 720 de EURO, creanță a cărei executare s-a solicitat a fi executată silit.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea 424/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art.15, alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Legea 144/2012 care a abrogat articolul 8, alin 3 din OG 15/2002 este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitoare chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, virtutea principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile, Tribunalul apreciază că apelanta contestatoare nu mai pot fi trasă la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația de a plăti suma se 720 de EURO nemaiavând niciun suport legal la data promovării cererii de executare silită.
Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 385/2013, 112/2014, 385/2014 de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. II din Legea 144/2012, a calificat dispozițiile din art. II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă, motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții.
Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale ce instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea drumurilor publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15, alin. 2 din Consytituție.
Este adevărat că art. II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Însă această diferențiere între tarifele contestate în instanță și tarifele care nu au fost contestate în instanță, reprezintă o formă de discriminare.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României: „Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte”.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture – din oficiu sau la cererea părților – prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede: „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.”
În Decizia nr. 101/28.02.2013 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II, alin. 6 din OG nr. 29/2011 pentru modificarea și completarea OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, Curtea a reținut că prin dispozițiile de lege criticate se creează discriminări între persoanele care au săvârșit contravenții și se găsesc în aceiași situație. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile, în cazul de față însă, persoane aflate obiectiv în aceiași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
Ca atare, Tribunalul apreciază că art. II din legea 144/2012 care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor verbale până la . noii legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumită perioadă, acesta nefiind justificat în nici un fel de motive obiective.
În acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20, alin. 2 din Constituția României, constatând o aplicare discriminatorie a principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța va înlătura de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Concluzionând, pentru motivele expuse, se va reține că în sarcina apelantei contestatoarei nu mai subzista, la data depunerii de către creditorul intimat CNADNR a cererii de executare silită, obligația de plată a sumei de 720 de EUR reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin procesul verbal de contravenție, executarea silită fiind, ca atare, nelegală.
Pentru motivele de fapt și drept expuse, în temeiul art. 711 c. proc. civ. Se va dispune anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite – pronunțată în dosarul nr._/212/2014, cât și a actelor execuționale emise în dosarul de executare nr. 922/2015 al B. N. M. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta - contestatoare I. L. M., domiciliată în C., ., ., jud. C., având CNP_, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., ., jud. C..
Schimba sentința civila nr 328/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Constanta, în sensul că:
Admite contestația la executare formulata de contestatoarea I. L. M., domiciliată în C., ., .. B, ., având CNP_, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., ., jud. C..
Anulează Încheierea nr._/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2014, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 992/2014 al B. N. M. A..
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.08.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
E. D. |
Jud.fond. M.I. S.
Tehnored.jud.decizieA.J. N.
29.09.2015/4 ex.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 608/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 795/2015.... → |
|---|
