Obligaţia de a face. Decizia nr. 382/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 382/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 3044/256/2014*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.382
Ședința publică de la 07 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – dr. C. G.
JUDECĂTOR- C. C.
GREFIER – A. O.
S-a luat în examinare apelul civil având ca obiect obligația de a face promovat de pârâtul M. M. – prin Primar, cu sediul în M., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.1583/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu reclamantul I. G., cu domiciliul în M., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul apelantului pârât, consilier juridic G. Nesrin, conform delegației depuse la dosar și intimatul reclamant personal, legitimându-se cu cartea de identitate ale cărei date se regăsesc în caietul de note al grefierului de ședință.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Prezentul apel este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform Decretului Lege nr.118/1990.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că procedura de citare a părților este legal îndeplinită, după care:
Reprezentantul apelantei pârâte solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosar, nemaiavând alte cereri de formulat.
Instanța încuviințează pentru apelanta pârâtă proba cu înscrisuri și constată această probă administrată.
Având în vedere poziția procesuală a apelantei pârâte, constată terminată cercetarea judecătorească și, în raport de dispozițiile art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, să se dispună anularea instanței de fond, hotărârea fiind pronunțată de o instanță ce nu este competentă în soluționarea cauzei.
Intimatul reclamant solicită respingerea apelului formulat.
Instanța, în raport de dispozițiile art.394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 7.04.2014, cerere ce a fost ulterior modificată, reclamantul I. G. a chemat în judecată pe pârâtul M. M. – prin Primar solicitând obligarea acestuia la decontarea în conformitate cu Decretului-Lege nr. 118/1990, republicat, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că i se acordă doar cinci călătorii dus-întors în transportul urban.
Prin sentința civilă nr. 1583 din 27 oct. 2014, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul civil mai sus menționat, a fost admisă cererea reclamantului I. G., cu obligarea pârâtului la decontarea integrală a costului abonamentelor de transport ale pârâtului in conformitate cu prevederile art.8 lit.b din Decretul- Lege nr. 118/1990, republicat.
In considerentele hotărârii mai sus menționate s-a reținut că prin sentința civilă nr. 95/CA/23.04.2001 a Curții de Apel C. s-a stabilit că reclamantul din prezenta cauză beneficiază de drepturile prevăzute în Decretul-Lege nr. 118/1990.
S-a mai reținut că în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 2 lit. b din Decretul-Lege nr. 118/1990 republicat, persoanele aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 beneficiază de transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); în cazul societăților cu capital privat, costul abonamentelor de transport se decontează integral de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază domiciliază beneficiarul.
S-a constatat din legitimația eliberată pe numele reclamantului de către pârât (fila 15 din dosar) că reclamantului i se asigură 10 călătorii gratuite pe lună.
Ori, din interpretarea gramaticală a textului de lege indicat rezultă, în afara oricărui dubiu, că dorința legiuitorului a fost în sensul de a se deconta persoanelor ce se încadrează în art. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990, nu un număr de călătorii pe lună, ci costul integral al abonamentului de transport de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază domiciliază beneficiarul.
S-a mai arătat că legiuitorul a impus unității administrativ-teritoriale în a cărei rază domiciliază beneficiarul decontarea abonamentului în situația în care firmele de transport sunt societăți cu capital privat, așa cum este și cauza dedusă judecății, nu emiterea unor legitimații cu un număr fix de călătorii.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a formulat apel pârâtul M. M., prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivare s-a arătat că prin admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei M., în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, a solicitat instanței de judecată încuviințarea decontării transportului în comun în temeiul prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990 și reprezintă un demers inadmisibil în raport de toate normele de drept intern și internațional, prin neluarea în considerare a unui act administrativ, respectiv a H.C.L. nr. 30/2011, privind aprobarea regulamentului/metodologiei de decontare a biletelor și emiterea legitimațiilor pentru transportul local de călători în municipiul M., județul C..
S-a mai arătat că în realitate judecătorul fondului a refuzat să analizeze aspectele invocate în apărare, în contextul în care ignorând primul rând natura contencioasă a cauzei: obligația pârâtului de a respecta Decretul nr. 118/1990, fără a se ține cont de faptul că raportat la prevederile art.1 si 2 din Legea nr. 554/2004 care definesc contenciosul administrativ și actul administrativ care stabilește limitele de învestire a instanțelor specializate de contencios administrativ precum și faptul că trebuia pusă în discuția părților competența instanței de contencios administrativ, iar calitatea părților în sensul ca una dintre acestea să fie autoritate publică este îndeplinită, litigiul de față fiind purtat între o autoritate a administrației publice și o persoană fizică.
Se mai învederează împrejurarea că prima instanță nu a respectat principiul disponibilității, judecătorul fiind in drept să stăruie prin toate mijloacele legale pentru descoperirea adevărului, iar aceasta nu a fost preocupată să analizeze toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei, fiind omisă analizarea celor depuse în apărare.
In drept: s-au invocat prevederile art. 466-483 Cod proc.civ.
Din analiza coroborată a actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 479 Cod proc.civ. instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de fond și aplicarea legii de către prima instanță.
Reclamantul a învestit instanța de fond cu o cerere de chemare în judecată privind obligarea pârâtului la decontarea transportului gratuit urban cu mijloacele de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat sau privat, în temeiul prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990.
Prin sentința civilă nr. 95/CA din 23 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel C., in dosarul civil nr. 190/CA2001, a fost admisă cererea reclamantului I. G., constatându-se că acesta beneficiază de prevederile Decretului lege nr.118/1990, fiind încadrat în prevederile art.1 lit.a din respectivul act normativ.
Dispozițiile art.1 (1) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ arată că orice persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori ., de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, interesul legitim putând fi atât privat, cât și public.
Se constată că natura raporturilor juridice dintre părți este una administrativă, întrucât se referă la existența unor relații de natură patrimonială dintre o persoană juridică de drept public și o persoană fizică, prima realizând o activitate direcționată către satisfacerea intereselor publice, comunitare, generale.
In cauză, deși natura cererii este una patrimonială, chiar dacă nu se referă la anularea unui act administrativ nelegal, soluționarea pricinii aparține instanței de contencios administrativ, din cadrul Tribunalului C..
Dispozițiile art.480 alin.1 Cod proc. civ. instanța de apel poate păstra hotărârea atacată, situație în care, după caz, va respinge, anula apelul ori va constata perimarea lui. In caz de admitere a apelului, instanța poate anula ori, după caz schimba în tot sau în parte hotărârea apelată.
Potrivit celui de-al patrulea alineat dacă instanța de apel stabilește că prima instanță, a fost necompetentă, iar necompetența a fost invocată în condițiile legii, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, ori după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă.
In cauză, prima instanță a soluționat pricina deși nu era competentă din punct de vedere material în raport de obiectul acesteia și temeiul juridic invocat de către cel care a inițiat demersul judiciar, situație în care se constată ca fiind incidente dispozițiile normei procesuale mai sus enunțate privind admiterea căii de atac și anularea sentinței civile nr. 1583/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria M., cu înaintarea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului C., Secția de contencios administrativ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul promovat de pârâtul M. M. – prin Primar, cu sediul în M., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.1583/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria M., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu reclamantul I. G., cu domiciliul în M., ., județul C..
Anulează sentința civilă nr.1583/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria M..
Constată competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului C., Secția de contencios administrativ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi: 07.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
dr. C. G. C. C.
GREFIER,
A. O.
Jud. fond E.E.M.
Red./tehn. dec. C. C./22.05.2015 /4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 494/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 834/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
