Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 494/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 494/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 17666/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 494/APCA
Ședința publică din data de 08.04.2015
Completul constituit din:
Președinte – C. N.
Judecător – A. L. N.
Grefier – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului promovat de apelanții intimați MUNICIPIUL C. prin PRIMAR, P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ și P. M. C., toți cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6690/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria C., intimată fiind . C., cu sediul în C., ., . C. și intimat petent C. O. P., cu domiciliul în București, .., 3, ., apt.8, sector 6.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțării la data de 08.04.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.07.2013 pe rolul Judecatoriei C. sub nr._, petentul C. O. P., în contradictoriu cu intimatii Primaria M. C. – Directia Politia Locala si S.C. L. C. S.R.L., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 16.06.2013 si, pe cale de consecinta, anularea masurii sanctionarii cu amenda in valoarea de 400 lei si anularea masurii de ridicare a autovehiculului marca Renault Megane cu nr. de inmatriculare_, precum si obligarea Primariei M. C. – Directia Politia Locala la repararea prejudiciului material in valoare de 600 lei cauzat prin emiterea dispozitiei de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementarilor incidente in aceasta materie si obligarea L. C. la repararea prejudiciului material in valoare de 600 lei cauzat de ridicarea autoturismului. In subsidiar, petentul a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu masura avertismentului.
In motivare, petentul a invocat urmatoarele motive de nelegalitate a procesului verbal de contraventie: lipsa mentionarii ocupatiei si locului de munca al contravenientului, insuficienta descriere a faptei, lipsa martorului asistent, lipsa constatarii prin mijloace tehnice certificate sau omologate.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contraventie, petentul a aratat ca nu a avut, in mod obiectiv, posibilitatea de a adopta o alta conduita, lipsa locurilor de parcare la hotel si faptul ca se afla in interiorul aleii hotelului Modern, l-a determinat sa o considere parcare a hotelului, cu atat mai mult cu cat spatiul nu arata ingrijit, iar in stanga si in dreapta erau parcate alte masini. De asemenea, nu impiedica circulatia.
Referitor la măsura ridicării autoturismului, petentul a invederat ca H.C.L.M. nr. 10/2009, in baza caruia a fost sanctionat, prevede alte masuri pana la ridicarea autoturismului: avertisment, blocarea rotilor etc. Acesta precizeaza ca procesul verbal de contraventie a fost incheiat in data de 16.06.2013, deci la o data ulterioara celei in care s-a efectuat ridicarea autoturismului. Or, legalitatea masurii ridicarii depinde de existenta anterioara sau concomitenta a procesului verbal de contraventie.
În drept, petentul a invocat dispozitiile art. 5-7, art. 15- 17, 19, 21 slin. 3, 26 alin. 1, 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, H.C.L.M. nr. 10/2009, art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 1349 si art. 1359 C.civ..
În dovedire, petentul a depus înscrisuri in copie.
Cererea a fost timbrată potrivit dispozițiilor legale din art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la dosar fiind atașată taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Intimata S.C. L. C. S.R.L. a depus intampinare la data de 21.10.2013, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de restituire suma de 600 lei pentru neindeplinirea procedurii medierii, exceptia netimbrarii acestei cereri, exceptia lipsei calitatii procesual pasive. Pe fond, intimata a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii, cu cheltuieli de judecata.
Municipiul C. prin Primar si P. M. C. au depus întâmpinare, invocand exceptia tardivitatii formularii plangerii, exceptia lipsei capacitatii de folosinta a Primariei si, pe fond, respingerea plangerii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata. In anexa, a fost depusa documentatia care a stat la baza intocmirii procesului verbal de contraventie.
Petentul a formulat cerere precizatoare si modificatoare a actiunii la data de 06.12.2013, aratand ca intelege sa se judece in contradictoriu si cu Municipiul C. prin Primar.
Petentul a depus raspuns la intampinarea formulata de Municipiul C. prin Primar si P. M. C., precum si raspuns la intampinarea formulata de S.C. L. C. S.R.L., solicitand respingerea exceptiilor invocate de acestia, mentionand si alte argumente cu privire la situatia de fapt. Au fost atasate planse foto.
Prin Rezolutia din data de 17.01.2014, instanta a dispus introducerea in cauza in calitate de intimat a Municipiul C. prin Primar.
Prin Incheierea de sedinta din data de 07.05.2014, instanta a rspins ca neintemeiate exceptia tardivitatii si exceptia netimbrarii, a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a Primariei, respingand plangerea in contradictoriu cu aceasta ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuala de folosinta, mentinand in cauza in calitate de intimata Directia Politia Locala C. prin Primar si a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.C. L. C. S.R.L..
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Prin Sentința civilă 6690/12.06.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii în parte a cererii, cu consecința anulării măsurii complementare a ridicării vehiculului și obligarea Direcției Poliției Locale prin Primar la plata către petent a sumei de 600 lei acitată către ..
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță următoarele:
În fapt
La data de 16.06.2013, ora 11:22, a fost întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amenda in cuantum de 400 lei, pentru că în data de 15.06.2013, ora 21:00, a parcat voluntar auto marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_, pe spatiul verde din statiunea Mamaia, zona resturant New Bizant. Prin același proces verbal a fost dispusă și ridicarea autoturismului în baza H.C.L.M. nr. 10/2009.
In drept:
Art. 9 alin. 1 pct. 29 din H.C.L.M. nr. 10/2009: " Constituie contraventie la normele de protectie a drumurilor, trotuarelor si parcajelor in vederea mentinerii aspectului estetic al orasului, urmatoarele fapte: (…) Trecerea, oprirea, stationarea vehiculelor, autovehiculelor pe zone si spatii verzi,casete florale, parcuri si aleeile acestora, spatii si locuri de joaca pentru copii.
Art.10 din H.C.L.M. nr. 10/2009: Nerespectarea obligatiilor prevazute la art.9 punctele 1-52 se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 400 la 1000 lei pentru persoanele fizice si 500 la 1500 lei pentru personele juridice.
Art. 53: pentru autovehiculele care se află în una din situațiile prevăzute de articolul 5 punctul 22, articolul 7 punctul 6, articolul 9 punctele 12, 13, 14, 141, 142, 15, 25, 27, 29, 30, 31, 32, 33, 34 se poate dispune măsura blocării, ridicării, transportării și depozitării vehiculelor în spații special amenajate, până la restituirea acestora proprietarilor sau deținătorilor legali. Sancțiunea contravențională va fi aplicată proprietarului autovehiculului sau celui care conduce autovehiculul la data săvârșirii contravenției
Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat a reținut instanța următoarele:
Petentul a invocat urmatoarele motive de nelegalitate a procesului verbal de contraventie: lipsa mentionarii ocupatiei si locului de munca al contravenientului, insuficienta descriere a faptei, lipsa martorului asistent, lipsa constatarii prin mijloace tehnice certificate sau omologate.
Referitor la lipsa ocupatiei si locului de munca al petentului a apreciat instanța următoarele :Potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, (1) Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.
Invocarea nulitatii in temeiul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 presupune dovedirea vatamarii cauzate petentului prin lipsa mentiunii respective, vatamarea care nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului verbal de contraventie.
Aceasta concluzie se desprinde din considerentele Decizia în interesul legii numărul XXII/19.03.2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, conform carora, în afară de sancțiunea de la articolul 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, care este necondiționată de vătămare și care urmează regimul nulității absolute, nerespectarea mențiunilor obligatorii ale procesului-verbal instituite de alte articole ale actului normativ sus menționat, va atrage sancțiunea nulității relative, fiind necesară existența unei vătămări produse de nerespectarea legii, vătămare care nu poate fi remediată în niciun alt mod decât prin lipsirea de efecte juridice.
Or, in speta de fata, petentul nu a probat vatamarea suferite prin lipsa mentiunilor in cauza din cuprinsul procesului verbal de contraventie.
In plus, identificarea acestuia ca subiect al contraventiei este posibila atat timp cat este mentionat codul numeric personal si actul de identitate.
Referitor la lipsa martorului asistent a apreciat instanța în sensul că semnarea procesului-verbal de catre un martor asistent este expusa de catre articolul 19 alineatul din Ordonanta Guvern 2/2001, potrivit caruia ”(1) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod.”.
Rezulta, in primul rand,se reține ca rolul martorului asistent nu este acela de a proba fapta comisa de persoana sanctionata, ci prezenta sa se limiteaza numai la atestarea faptului ca agentul constatator a incheiat procesul in lipsa petentului.
In al doilea rand, Potrivit Deciziei nr. 22/19.03.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii promovat de P. de pe langa I.C.C.J., situatiile in care nerespectarea anumitor cerinte atrage intotdeauna nulitatea actului intocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din ordonanta. Nerespectarea de catre agentul constatator a cerintelor inscrise in art. 16 atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Prin urmare, se apreciază în sensul că incalcarea acestor prevederi poate duce la anularea procesului–verbal doar sub conditia dovedirii vatamarii produse si a faptului ca aceasta vatamare nu poate fi altfel inlaturata decat prin anularea procesului–verbal de contraventie in conditiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ..
Or, petentul nu a dovedit existenta unei vatamari ca urmare a nesemnarii procesului verbal de contraventie de catre un martor asistent.
Referitor la insuficienta descriere a faptei a reținut prima instanță în sensul că:
Potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, (1) Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.
Analizand mentiunile din procesul verbal de contraventie, instanta a apreciat ca pot fi identificate toate elementele costitutive ale contraventiei retinute in sarcina petentului, astfel incat sa poata fi apreciata temeinicia procesului verbal.
Astfel, sunt mentionate datele de identificare ale autoturismului, actiunea de parcare, criteriul esential al existentei zonei verzi, precum si locul unde s-a constat fapta.
Apreciind ca neintemeiate aceste sustineri ale petentului, instanta a analizat procesul verbal din perspectiva dispozitiilor art. 17, conform carora ˝lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.˝
Din analiza procesului verbal, instanta a constatat ca acesta contine toate mentiunile prevazute de art. 17.
Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat instanța a reținut ca, desi, in dreptul nostru intern, contraventiile au fost scoase de sub incidenta dreptului penal si procesual penal, in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (in continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei si Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contraventii intra in sfera „acuzatiilor in materie penala” la care se refera primul paragraf al art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (in continuare ”Conventia”). La aceasta concluzie conduc doua argumente: norma juridica ce sanctioneaza astfel de fapte are caracter general si sanctiunile contraventionale aplicabile urmaresc un scop preventiv si represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Neata c. Romaniei, A. c. Romaniei) ca aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta in discutie are in sensul art. 6 din Conventie „caracter penal”.
Conform jurisprudentei acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventie, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku c. Frantei, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
O.G. nr. 2/2001 nu contine dispozitii exprese privind valoarea probanta a procesului verbal de contraventie, insa, raportat la caracterul acestuia de act administrativ, rezulta ca acesta se bucura de prezumtia de legalitate si temeinicie, conform principiilor generale din dreptul administrativ. Coroborand aceasta prezumtie cu regula stabilita de art. 249 C.proc.civ., sarcina probei apartinea petentului, care avea obligatia de a propune si administra probe care sa dovedeasca netemeinicia celor retinute de agentul constatator in procesul verbal de contraventie.
Chiar daca, in cadrul procedurii contraventionale, instanta „administreaza probele necesare”, adica orice probe pertinete si concludente, aceasta administrare trebuie sa fie conforma cu art. 254 alin. 1 C.proc.civ, respectiv art. 258 C.proc.civ.. Avand in vedere dispozitiile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 – „Dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civil.” – si caracterul mixt al probelor, in materie contraventionala sunt aplicabile reglementarile de drept procesual civil privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Referitor la fapta contraventionala si sanctiunea principala instanța a constatat că intimatul a administrat proba cu planșa foto din care reiese fără putință de tăgadă că autoturismul era staționat pe zona verde. De altfel, petentul a sustinut doar ca zona nu avea verdeata propriu-zis, nu si ca nu a parcat in locul respectiv, toate aspectele expuse de acesta in motivarea plangerii nefiind de natura sa inlature caracterul contraventional al faptei.
Față de toate cele de mai sus, din probele administrate nerezultând o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța a constatat că fapta întrunește elementele constitutive ale contravenției retinute in sarcina petentului prin procesul verbal de contraventie.
Cu privire la sancțiune principală, instanțaa avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Prin procesul-verbal a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii contraventionale, respectiv limita minima prevazuta de actul normativ in cauza.
F. de atitudinea petentului de nerecunoastere a faptei, instanta a mentinut sanctiunea amenzii astfel cum a fost aplicata.
Referitor la masura complementara a ridicarii masinii si restiuirea sumei de 600 lei,instanța a reținut că ridicarea autoturismului petentei vizează înlăturarea unui pericol ce ar putea fi reprezentat de autoturismul parcat neregulamentar, reprezentand o masura cu caracter preventiv.
Astfel cum a invederat si petentul, textul legal enumera masurile care pot fi dispuse de agentul constatator in situatia in care constata savarsirea faptei contraventionale prevazute de art. 9 pct. 29: blocare, ridicarea, transportarea și depozitarea vehiculelor în spații special amenajate.
F. de imprejurarile savarsirii faptei, respectiv parcarea ., dar fara a avea consecinte directe asupra altor conducatori auto, instanta a apreciaat ca masura ridicarii autoturismului este excesiva si, in consecinta, neintemeiata.
Urmare acestei aprecieri a instantei, se impune restituirea sumei de 600 lei, încasarea acestei sume dovedindu-se nelegală, in lipsa cauzei obligatiei de plata.
Avand in vedere ca masura ridicarii autoturismului a fost dispusa de Directia Politia Locala C., instanta a considerat ca aceasta este autorul faptei ilicite, L. C. prestand doar un serviciu, ridicarea autoturismului nefiind posibila in lipsa dispozitiei emise de Directia Politia Locala.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a intimatei Directia Politia Locala este necesar, conform art. 1357 C. civ., dovedirea concomitentă a următoarelor condiții: a) o faptă cauzatoare de prejudiciu și persoana care a cauzat această faptă; b) un prejudiciu cauzat, stabilit cu certitudine c) existența raportului de cauzalitate intre fapta dăunătoare și prejudiciu și d) culpa.
Fapta ilicită ca element al răspunderii delictuale este definită în art. 1348 alin. 1 cod civil și reprezintă acea faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, au fost cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau intereselor acesteia.
În litigiul de față, instanța a apreciat că este dovedită fapta intimatei: dispunerea abuzivă a măsurii constând în ridicarea autoturismului petentului. Orice act de autoritate din partea intimatei asupra altuia care nu derivă dintr-o necesitate absolută este abuziv. Dreptul intimatei de a pedepsi contravențiile se întemeiază pe necesitatea de a apăra binele public de uzurpările indivizilor particulari. Din poziția sa, intimata nu poate prin acțiunile sale să deturneze scopul pentru care i-a fost conferit dreptul de a reglementa și sancționa contravenții: sancțiunile pe care le aplică trebuie să fie legale, astfel încât siguranța juridică să nu fie alterată.
Cu privire la cea de-a doua condiție ce se cere îndeplinită pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, instanța a apreciat că prejudiciul reprezintă rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, prin atingerea adusă unei situații ce dă naștere unui interes juridic protejat. Față de acestea, prejudiciul suferit de către petent constă în contravaloarea sumei achitate pentru eliberarea autoturismului.
Între faptul ilicit și pagubă există un raport de cauzalitate, acesta rezultând din materialitatea faptei săvârșite.
Cu privire la atitudinea subiectivă a intimatei, instanța a constatat că potrivit art. 1357 alin. 2 cod civil, aceasta va răspunde pentru cea mai ușoară culpă, o persoană diligentă trebuind să ia toate măsurile pentru evitarea cauzării pagubelor unor terțe persoane, inclusiv prin asigurarea ca agenții din subordine să nu aplice sancțiuni sau să dispună măsuri în mod nelegal.
In baza considerentelor expuse anterior, instanta a admis admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.C. L. C. S.R.L., sa respinga cererea de restituire in contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva si sa oblige Directia Politia Locala C. la restituirea acestei sume, în temeiul răspunderii civile delictuale.
Referitor la obligarea M. C. la restiuirea sumei, instanta a retinut ca petentul nu a probat, conform art. 249 C.proc.civ., ca suma de 600 lei a intrat in patrimoniul acestui intimat.
In temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ. coroborat cu art. 451 alin. 1 C.proc. civ., constatand ca exista o cerere a intimatei S.C. L. C. S.R.L. in acest sens, precum si dovada cheltuielilor efectuate conform art. 452 C.proc.civ., instanta a dispus obligarea petentului la plata catre intimata a cheltuielilor de judecata in cuantum de 200 lei, reprezentand onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Municipiul C. - prin primar, P. Municipiul C. - Direcția Poliției Locale și P. M. C., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 31.10.2014, solicitând modificarea sentinței apelate relativ la capetele de cerere având ca obiect anularea măsurii complementare ,respectiv restituirea sume de 600 lei achitată către ..
În susținerea motivelor de apel apreciază apelanții că prin raportare la disp. Legii 215/2001 primăria nu are capacitate juridică, sens în care instanța prin Încheierea de la termenul din 07.05.2014 a fost admisă această excepție, fiind menținută în cauză Direcția Poliției Locale.
Relativ la măsura complementară a ridicării vehiculului în mod eronat a apreciat prima instanță în sensul că aceasta este o măsură netemeinică și excesivă întrucât amenajarea spațiului verde reprezintă o măsură de amenajare și întreținere a unui aspect curat și civilizat al mediului ambiant pentru toți locuitorii, indiferent dacă sunt conducători auto sau pietoni.
În referire la stabilirea obligației de a restitui suma de 600 lei, arată că aceasta a fost achitată către ., Direcția Poliției Locale nedispunând de patrimoniu pentru angajarea răspunderii și nefiind probat faptul că această sumă a intrat în patrimoniul Direcției Poliției Locale.
Intimata . a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului promovat în ceea ce privește solicitarea apelantului de obligare a acestei intimate la restituirea sumei de 600 lei, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că societatea nu este parte în raportul juridic constatat prin procesul verbal contestat și de asemenea nu se află în culpă pentru angajarea răspunderii materiale, obligația de plată neputând exista decât în sarcina persoanei care a dispus măsura.
Prin întâmpinarea atașată la dosar petentul solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, apreciind că în mod corect prima instanță a apreciat asupra cadrului procesual pasive dar și faptul că ridicarea vehiculului vizează înlăturarea unor pericole reprezentând astfel o măsură cu caracter preventiv, însă în raport de circumstanțele săvârșirii faptei aceasta nu avea consecințe asupra celorlalți conducători auto, instanța apreciind corect că măsura este una excesivă și neîntemeiată.
Relativ la susținerile privind amenajarea spațiului verde apreciază că sunt neîntemeiate, iar măsura dispusă a fost exagerată cu atât mai mult cu cât nu era împiedicată circulația sau accesul altor vehicule, astfel că în mod corect a fost reținută obligația de plată a sumei de 600 lei în sarcina intimatei Direcția Poliției Locale.
În drept au fost invocate disp. Art. 471 c.proc.civ, HCLM 10/2009, art. 118 din OUG 195/2002, art. 1349 ȘI 1359 c.civil.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. Art. 476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
La data de 16.06.2013, ora 11:22, a fost întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amenda in cuantum de 400 lei, pentru că în data de 15.06.2013, ora 21:00, a parcat voluntar auto marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_, pe spatiul verde din stațiunea Mamaia, zona restaurant New Bizant.
Prin același proces verbal a fost dispusă și ridicarea autoturismului în baza H.C.L.M. nr. 10/2009.
În referire la criticile formulate instanța constată că acestea fac referire la dispozițiile instanței relativ la anularea măsurii complementare a ridicării vehiculului și stabilirea în sarcina Direcției Poliției Locale a obligației de a restitui suma de 600 lei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei ., instanța apreciază că în mod eronat prima instanță a apreciat asupra excepției invocate, față de obiectul cererii petentului, respectiv restituirea sumei de 600 lei reprezentând taxă de restituire autoturism și de invocarea de către petent a caracterului ilicit al faptei de a de a ridica autovehiculul, apreciindu-se că există identitate intre persoana intimatului si cel obligat in raportul juridic dedus judecății.
Potrivit art.9 pct. 29 din HCLM nr.10/2009 Constituie contravenție la normele de protecție a drumurilor, trotuarelor și parcajelor în vederea menținerii aspectului estetic al orașului, următoarele fapte: Trecerea, oprirea, staționarea vehiculelor, autovehiculelor pe zone și spații verzi, casete florale, parcuri și aleile acestora, spații și locuii de joacă pentru copii.
Potrivit art.10 din HCLM 10/2009 „Nerespectarea obligațiilor prevăzute la art.9 punctele 1-52 se sancționează cu amendă contravențională de la 400 le 1000 lei, pentru persoane fizice și de la 500 la 1500 lei, pentru persoane juridice.”
În speță, din probele administrate, respectiv înscrisurile depuse la dosar coroborate cu planșele foto efectuate de către agentul constatator la data reținerii contravenției, instanța a apreciat că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, iar fapta întrunește elementele constitutive a contravenției stabilită de organul constatator prin procesul verbal contestat, respectiv staționarea autoturismului pe spațiul verde, nefiind formulate critici sub acest aspect față de dispozițiile primei instanțe .
În privința măsurii tehnico-administrative a ridicării autoturismului petentului, instanța a apreciat că măsura dispusă are un caracter excesiv fiind în consecință netemeinică fiind îndeplinite în cauză elementele răspunderii civile delictuale relativ la intimata Direcția Poliției Locale prin Primar.
După cum se poate observa măsura tehnico-administrativă de ridicare a vehiculului dispusă de intimat a fost confirmată prin procesul verbal contestat, legalitatea și temeinicia acestei măsuri fiind analizată în cadrul plângerii contravenționale față de caracterul subsidiar al acestei măsuri prin raportare la sancțiunea amenzii contravenționale dispusă prin procesul verbal.
Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatului, în condițiile art. 1349 și 1357 Cod civil se impune constatarea îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Or, în speță,se apreciază în sensul că fapta ilicită alegată de petent, respectiv emiterea, în mod nelegal, a dispoziției de ridicare a autovehiculului și în consecință, luarea măsurii tehnico-administrative în mod nelegal, lipsește, aceasta în condițiile în care, astfel cum s-a reținut în cele ce preced, a fost apreciat că fapta reținută în sarcina acestuia este dovedită, iar fapta întrunește elementele constitutive a contravenției stabilită de organul constatator prin procesul verbal contestat, respectiv staționarea autoturismului pe spațiul verde.
Pe de altă parte instanța mai reține că potrivit bonului fiscal nr. 118/16.06.2013, beneficiarul sumei a cărei restituie este solicitată este intimata . prin urmare, apreciindu-se astfel, în ceea ce privește capătul de cerere prin care petentul a solicitat obligarea intimatei Direcția Poliției Locale la plata sumei de 600 de lei, cu titlu de prejudiciu material, cauzat de ridicarea abuzivă a autoturismului acesteia că pretențiile formulate apar ca neîntemeiate.
Dând eficiență considerentelor de fapt și de drept ce preced, în temeiul disp. Art. 480 al.2 c.proc.civ, instanța va dispune admiterea apelului promovat cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a . precum și a cererilor având ca obiect anulare măsura complementara și pretenții.
Văzând și dispozițiile art. 453 c.proc.civ, va reține în sarcina petentului intimat obligația de plată a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, apreciind asupra cuantumului acestuia în raport cu volumul și complexitatea activității desfășurate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelanții intimați MUNICIPIUL C. prin PRIMAR, P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ și P. M. C., toți cu sediul în C., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6690/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria C., intimată fiind . C., cu sediul în C., ., . C. și intimat petent C. O. P., cu domiciliul în București, .., 3, ., apt.8, sector 6.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a ..
Respinge ca neîntemeiate cererile având ca obiect anulare măsura complementara și pretenții.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimatul petent la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.04.2015.
P., JUDECATOR,
C. N. A. L. N.
potrivit art. 426 al.4 c.proc.civ
pentru judecător aflat în CO
semnează Președintele instanței
V. C. C.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.R.M.D.
Tehnoredact.jud.C.N. /2 ex/08.05.2015
Emis 2 .>
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 806/2015. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 382/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
