Anulare act administrativ. Sentința nr. 46/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 46/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 5163/120/2013
Tribunalul Dâmbovița
Mun. Târgoviște, Calea București
Nr. 3, jud. Dâmbovița
Telefon: 0245/_
Fax: 0245/_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.46
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. E.
GREFIER: C.-E. G.
Pe rol judecarea cauzei formulată de către reclamanta Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L. cu sediul în mun. Târgoviște, ., jud. Dâmbovița, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI-RO_, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște reprezentată prin Primar, cu sediul în mun. Târgoviște, .-3, jud. Dâmbovița, având ca obiect anulare act administrativ.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 lei, conform chitanței . nr._(28)/28.08.2013(fila 7) și 10 lei, conform chitanței . nr._(66)/17.10.2013(fila 23) .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: reclamanta S.C. Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L. prin avocat P. N. S. și pârâta U.A.T. M. Târgoviște prin consilier juridic.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefier, care învederează instanței faptul că, la data de 21.01.2014, reclamanta prin apărător a depus cerere de strigare a cauzei după ora 12, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că procedura este îndeplinită.
Față de referatul întocmit de grefier, aflat la dosarul cauzei – fila 51, instanța reține că nu există alte cereri înregistrate pe rolul acestei instanțe cu același obiect și aceleași părți, conform art. 139 NCPC.
Avocat P. N. S. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială . nr._/2013.
În baza art. 219 alin. 1 NCPC, instanța identifică apărătorii părților.
Tribunalul, din oficiu, potrivit art. 131 alin.1 NCPC, procedează la verificarea competenței.
Avocat P. N. S. arată că tribunalul este competent material și teritorial în soluționarea cauzei, raportat la dispozițiile art. 286 din Legea nr. 34/2006.
Consilier juridic pentru pârâtă, având cuvântul, precizează că tribunalul este competent material, teritorial și general să judece pricina.
În temeiul art. 131 NCPC, instanța verificând competența de soluționare a prezentei cauzei și având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 din Legea 554/2004, coroborate cu art. 95 pct. 4 NCPC, reține competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Avocat P. N. S., având cuvântul, arată că solicită anularea pe calea fondului, nu pe cale de excepție, astfel că renunță la excepția de nelegalitate invocată.
Instanța ia act de faptul că s-a renunțat la excepția invocată.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat P. N. S., având cuvântul pe aspectul probelor, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și emiterea unei adrese prin care pârâta să pună la dispoziție actele care au stat la baza emiterii hotărârii.
Consilier juridic pentru pârâtă solicită, de asemenea, încuviințarea probei cu înscrisuri și arată că adresa este un act administrativ tipic, este singurul act emis de către pârâtă, operațiunea s-a făcut strict contabil, neîntocmindu-se printr-un act administrativ sau fiscal și subliniază, că potrivit art. 116 Cod procedură fiscală, orice alte sume pot fi compensate pe calea Codului de procedură fiscală, făcându-se vorbire de o altă decizie care nu există.
Avocat P. N. S., în raport de precizările apărătorului pârâtei, arată că nu mai insistă în emiterea adresei.
În temeiul art. 254 coroborat cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează probele propuse de reclamantă și de pârâtă, respectiv înscrisurile aflate la dosar ca fiind utile soluționării cauzei.
Raportat la probele propuse și încuviințate de instanță, în baza art. 238 NCPC, instanța estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei la anularea compensării din oficiu a sumei de 39.137 lei, comunicată prin adresa Primăriei Municipiului Târgoviște nr._/19.06.2013, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, arată că solicită anularea actelor subsecvente adresei nr._/19.06.2013, emisă de Primăriei Municipiului Târgoviște, deoarece nu există calculul defalcat al sumelor, ci se invocă doar o decizie a Curții de Conturi. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosarul cauzei chitanța . nr.203/21.01.2014 în cuantum de 2400 lei.
Consilierul juridic, având cuvântul pentru pârâtă, solicită respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că, compensarea creanțelor reciproce s-a efectuat ca urmare a constatărilor făcute de Camera de Conturi Dâmbovița, cu prilejul auditului financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2012, ale Municipiului Târgoviște, constatări potrivit cărora reclamanta a încasat necuvenit de la bugetul local suma de 39.137 lei, astfel cum a fost consemnat în Decizia nr.3/2013 și în procesul-verbal de constatare nr._/05.07.2013, emise de Camera de Conturi Dâmbovița.
În continuare, arată că nu poate fi reținută susținerea reclamantei potrivit căreia operațiunea de compensare s-a realizat cu încălcarea disp. art. 116 alin.7 Cod procedură fiscală situație, în care, în opinia acesteia s-ar fi procedat la compensarea sumei de 39.137 lei, înainte de a-i fi fost comunicată vreo decizie în acest sens, întrucât, pe de o parte, prin adresa nr._/19.06.2013, operațiunea de compensare a fost adusă la cunoștința reclamantei, iar, pe de altă parte, fiind vorba de o compensare de drept, aceasta operează chiar în momentul în care creanțele reciproce există deodată, situație în care, în conformitate cu prevederile art. 116 alin. 6 Cod procedură fiscală, compensare este doar constatată de organul fiscal, o eventuală lipsă a comunicării măsurii luate neputând împiedica a opera compensarea însăși. Fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta, prin avocat, arată că în ceea ce privește vătămarea, precizează că există, iar aceasta trebuie să fie ca urmare a unui act administrativ fiscal, iar în ceea ce privește creanțele, arată că nu există act administrativ care să ateste creanța.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâtă, arată că nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia compensarea a fost efectuată fără a exista vreun titlu, compensarea fiind operată în baza Deciziei nr.3/2013, emisă de Curtea de Conturi Dâmbovița, în care sunt consemnate cuantumul și modul de calcul al sumelor încasate necuvenit de către reclamantă de la bugetul local.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei de față:
La data de 28.08.2013 s-a înregistrat la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cererea având ca obiect anulare act administrativ nr._/19.06.2013, emis de Primăria Municipiului Târgoviște, formulată de reclamanta Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L. cu sediul în mun. Târgoviște, ., jud. Dâmbovița, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI-RO_, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște reprezentată prin Primar, cu sediul în mun. Târgoviște, .-3, jud. Dâmbovița.
Reclamanta Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L. arată că, la data de 08.07.2013 a primit adresa Primăriei Târgoviște nr._/19.06.2013, prin care i s-a comunicat faptul că s-a procedat la efectuarea din oficiu a compensării sumei de 39.137 lei, reprezentând sume datorate bugetului local, conform Deciziei nr.3/2013, emisă de Camera de Conturi Dâmbovița. În continuare, arată reclamanta, a depus la data de 12.07.2013, la sediul Primăriei Târgoviște, în temeiul art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, plângerea prealabilă nr.679/12.07.2013, prin care a solicitat anularea acestei compensări, întrucât a considerat-o nelegală.
De asemenea, învederează reclamanta, având în vedere că nu s-a răspuns plângerii prealabile, iar pârâta nu a înțeles să își precizeze poziția procesuală cu privire la legalitatea adresei nr._/2013, a înțeles a promova acțiunea, solicitând instanței verificarea legalității actelor administrative contestate. Prin cererea introductivă, a invocat excepția de nelegalitate a adresei nr._/19.06.2013, excepție la care a renunțat reclamanta prin apărător ales în ședința publică din data de 21.01.2014, pentru considerentele reținute în practica.
Reclamanta Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L. arată că, în ceea ce privește vătămarea, aceasta există și trebuie să fie ca urmare a unui act administrativ fiscal, iar în ceea ce privește creanțele, învederează că nu există act administrativ care să ateste creanța, compensarea operează doar în ceea ce privește creanțele fiscale, astfel cum sunt precizate în codul fiscal, iar pentru a avea caracter fiscal și a se putea stinge prin compensare, orice creanță trebuie să izvorască dintr-u n document de impunere care trebuie să conțină suma exactă ce urmează a fi încasată – fișa de fundamentare, temeiul legal, modalitatea de calcul și posibilitatea de contestatare, act inexistent în cauză.
În continuare, reclamanta arată că nu au fost respectate condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească actul administrativ de compensare, motiv pentru care solicită instanței anularea procedurii de compensare inițiată de Primăria Municipiului Târgoviște, respectiv anularea tuturor actelor administrative comunicate și necomunicate ce au stat la baza compensării.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, precum și pe prevederile actelor normative invocate în hotărârile consiliului local.
În susținerea cererii, reclamanta a depus următoarele înscrisuri, în copie: adresa nr.3402/07.02.2013, emisă de Consiliul local Municipal Târgoviște – Direcția de Asistență Socială, înregistrată la Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L. sub nr.170/07.02.2013, Hotărârea nr.50/14.02.2006, Hotărârea nr.234/23.04.2008, adresele Consiliului local Târgoviște . nr.9851/24.06.2009, înregistrată la Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L. sub nr.720/24.06.2009, și nr.5887/13.05.2008, înregistrată la Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L. sub nr.954/12.05.2008, Decizia nr.3/2013, emisă de Camera de Conturi a Județului Dâmbovița, adresa Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L.nr.12.07.2013, înregistrată la Primăria M. Târgoviște sub nr._/12.07.2013.
Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște reprezentată prin Primar, a formulat și a depus întâmpinare la data de 18.11.2013, invocând dispozițiile art.205 alin.1 din Codul de procedură civilă, prin care se solicită respingerea excepției de nelegalitate a adresei nr._/19.06.2013 ca inadmisibilă, în sensul că, împotriva actelor administrative se poate formula contestație potrivit legii, contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat printr-un act administrativ sau prin lipsa acestuia în condițiile legii.
De asemenea, pârâta solicită respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că, compensarea creanțelor reciproce s-a efectuat ca urmare a constatărilor făcute de Camera de Conturi Dâmbovița, cu prilejul auditului financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2012, ale Municipiului Târgoviște, constatări potrivit cărora reclamanta a încasat necuvenit de la bugetul local suma de 39.137 lei, astfel cum a fost consemnat în Decizia nr.3/2013 și în procesul-verbal de constatare nr._/05.07.2013, emise de Camera de Conturi Dâmbovița, arătând că nu poate fi reținută susținerea reclamantei potrivit căreia operațiunea de compensare s-a realizat cu încălcarea disp. art. 116 alin.7 Cod procedură fiscală situație, în care, în opinia acesteia s-ar fi procedat la compensarea sumei de 39.137 lei, înainte de a-i fi fost comunicată vreo decizie în acest sens, întrucât, pe de o parte, prin adresa nr._/19.06.2013, operațiunea de compensare a fost adusă la cunoștința reclamantei, iar, pe de altă parte, fiind vorba de o compensare de drept, aceasta operează chiar în momentul în care creanțele reciproce există deodată, situație în care, în conformitate cu prevederile art.116 alin.6 Cod procedură fiscală, compensare este doar constatată de organul fiscal, o eventuală lipsă a comunicării măsurii luate neputând împiedica a opera compensarea însăși.
În continuare, arată pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște reprezentată prin Primar prin întâmpinare, că nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia compensarea a fost efectuată fără a exista vreun titlu, compensarea fiind operată în baza Deciziei nr.3/2013, emisă de Curtea de Conturi Dâmbovița, în care sunt consemnate cuantumul și modul de calcul al sumelor încasate necuvenit de către reclamantă de la bugetul local.
La data de 02.12.2013 reclamanta Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, prin care solicită respingerea întâmpinări depusă de pârâtă ca fiind nefondată, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 39.137 lei, invocând susținerile din cererea introductivă.
Analizând cererea reclamantei în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru motivele ce succed:
Actul administrativ a cărui anulare se solicită de reclamantă prin cererea dedusă judecății, este reprezentat de operațiunea de compensare din oficiu a creanțelor reciproce existente între părți, în sumă de 39 137 lei, operațiune efectuată de pârâta UAT M. Târgoviște, în temeiul dispozițiilor art. 116, alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, comunicată reclamantei prin adresa nr._/19.06.2013 înregistrată la reclamantă sub nr. 662/08.07.2013.
Prin această operațiune de compensare, au fost compensate de drept, debitul în sumă de_ lei, stabilit în sarcina reclamantei prin Decizia nr. 3/14.02.2013 emisă de Camera de Conturi Dâmbovița în urma întocmirii Raportului mde control nr. 432/07.02.2013, cu sume datorate de către pârâtă reclamantei, respectiv cu suma de 13 234,02 lei din contravaloarea facturii fiscale nr. 2723/31.05.2013 și suma de_,98 lei din contravaloarea procesului verbal nr. 9923/15.04.2013.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 116 din O.G. nr. 92/2003 „(1) Prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică.
(2) Creanțele fiscale ale debitorului se compensează cu obligații datorate aceluiași buget, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate altor bugete, în mod proporțional, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (1).
(3) Creanțele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu creanțele fiscale ale debitorului reprezentând sume de restituit de aceeași natură. Eventualele diferențe rămase se compensează cu alte obligații fiscale ale debitorului, în ordinea prevăzută la alin. (2).
(4) Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile.
(5) În sensul prezentului articol, creanțele sunt exigibile:
a)la data scadenței, potrivit art. 111;
b) la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii;
c) la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adăugată, după caz, depuse potrivit Codului fiscal;
d) la data comunicării deciziei, pentru obligațiile fiscale principale, precum și pentru obligațiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie;
e) la data depunerii la organul fiscal a declarațiilor fiscale rectificative, pentru diferențele de obligații fiscale principale stabilite de contribuabil;
f) la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligațiile de plată de la buget;
g) la data primirii, în condițiile legii, de către organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituții, în vederea executării silite;
h) la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru sumele de restituit conform art. 117. (5^1) Creanțele fiscale rezultate din cesiunea notificată potrivit prevederilor art. 30 se sting prin compensare cu obligațiile cesionarului la data notificării cesiunii.
(6) Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozițiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.
(7) Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operațiuni”.
Or, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, tribunalul reține, contrar susținerilor reclamantei, faptul că operațiunea de compensare a cărei anulare se solicită, a fost efectuată de către pârâtă în calitate de unitate administrativ teritorială, cu respectarea dispozițiilor art. 116 din O.G. nr. 92/2003.
În acest sens tribunalul reține că suma de 39 137 lei, compensată cu creanțe pe care reclamanta le avea asupra pârâtei, a fost stabilită ca fiind încasată necuvenit de către reclamantă de la bugetului local al pârâtei, prin Decizia nr. 3/2013 emisă de Curtea de Conturi a jud. Dâmbovița în urma întocmirii raportului de control nr. 437/07.02.2013, control ce a vizat verificarea modului de utilizare a resurselor bugetului local destinate subvenționării activității de transport public efectuată de reclamantă în temeiul contractului de parteneriat public-privat nr. 265/2005 încheiat cu UAT Târgoviște.
Motivele invocate de reclamantă în cererea dedusă judecății, vizând Decizia nr. 3/2013 emisă de Curtea de Conturi și raportul de control ce a stat la baza emiterii acesteia, nu pot fi valorificate în cadrul cererii având ca obiect anularea operațiunii de compensare ci doar în cadrul acțiunii în contencios administrativ formulată împotriva acestor acte.
De altfel, o astfel de acțiune a fost formulată de către reclamantă, fiind însă respinsă, în fond, de către Curtea de Apel Ploiești prin Sentința nr. 200/17.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ .
Pe de altă parte, susținerile reclamantei, în sensul inopozabilității față de pârâtă a Decizia nr. 3/2013, apar ca neîntemeiate întrucât, operațiunea de control efectuată de Curtea de Conturi a vizat tocmai verificarea modului de utilizare a resurselor bugetului local al pârâtei, destinate subvenționării activității de transport public, pârâta fiind astfel obligată a se conforma deciziei emise, în sensul de a lua măsuri de recuperare de îndată a sumelor de bani constatate ca fiind încasate nelegal către reclamantă de la bugetul local.
Prin urmare neîntemeiate sunt și susținerile reclamantei prin care invocă faptul că nu cunoaște ce reprezintă suma compensată, întrucât acesteia i-au fost comunicate actele de control întocmite de către Curtea de Conturi.
Faptul neemiterii de către unitatea administrativ-teritorială a unei decizii de compensare, nu poate fi apt a conduce la anularea operațiunii contestate, în condițiile în care compensarea a operat de drept la data la care creanțele existau deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile potrivit disp. art. 116, alin. 4 din OG nr. 92/2003, operațiunea de compensare fiind doar constatată de organul fiscal și comunicată debitorului în termen de 7 zile, potrivit disp. art. 116, alin. 6 și 7 din O.G. nr. 92/2003, comunicare realizată rpin adresa nr._/19.06.2013.
În raport de aceste considerente tribunalul va respinge cererea formulată de reclamanta Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște reprezentată prin Primar.
Ca o consecință a acestei soluții, în raport de disp. art. 453 din C.pr.civ., instanța va respinge și cererea accesorie vizând obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
Văzând și disp. art. 20, alin. 1 din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L. cu sediul în mun. Târgoviște, ., jud. Dâmbovița, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI-RO_, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște reprezentată prin Primar, cu sediul în mun. Târgoviște, .-3, jud. Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la sediul Tribunalului Dâmbovița.
Pronuntață în ședință publică azi, 21.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. N. ErculescuClaudia-E. G.
Red NE/Tehnored.CEG
4 ex./24.02.2014
..02.2014
Asociația I. Transport Târgoviște S.R.L.
Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște reprezentată prin Primar
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 480/2014. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 590/2014. Tribunalul... → |
|---|
