Anulare act administrativ. Sentința nr. 1453/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1453/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 6000/120/2013
Dosar nr._ cont.adm.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1453
Ședința publică din data de 21 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. M. G.
GREFIER- L. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, . nr.6, J. Dâmbovița, reprezentat de T. G. –președinte, în numele și pentru membri de sindicat din tabelul anexat cererii, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială ., prin care se solicită anularea Dispoziției nr.862/25.09.2013 emisă de Primarul comunei Potlogi.
Cererea timbrată cu 72 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței . nr._/15.11.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic S. M. pentru reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, lipsă fiind pârâta Unitatea Administrativ Teritorială .> Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciare, după care:
Consilier juridic S. M. pentru reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, depune la dosar tabelul cu salariații funcționari publici, act emis de Primăria Potlogi, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 36 lei, aferentă cererii de repunere pe rol; declară că nu mai are alte acte de depus sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, apreciază că pricina se poate judeca la prezentul termen de judecată, iar în temeiul art. 392 NCPC, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul asupra cererii.
Consilier juridic S. M. pentru reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată în sensul a se dispune anularea Dispoziției nr. 862/25.09.2013 emisă de pârât, în cauza fiind incidente dispozițiile art. 238 alin. 2 Codul Muncii coroborat cu disp.art. 188/1999.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPC, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, reține rumătoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr_ /28.10.2013, reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița a chemat în judecată pârâta U.A.T ., pentru ca prin hotărârea ce a se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr 862/25.09.2013 emisă de Primarul Comunei.
În fapt între Sindicat și conducerea primăriei a fost încheiat Acordul Colectiv de Muncă nr. 55/03.01.2004, cu o valabilitate de 4 ani.
Conform prevederilor art 1 alin 1 din Legea nr 130/1996 „Contractul colectiv de munca este convenția încheiată între patron sau organizația patronala, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca”, iar clauzele contractelor de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile legii.
De asemenea potrivit art 12 alin 1 din același act normativ, contracte colective de munca se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, aceleași dispoziții fiind cuprinse și în art 3 alin 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010.
Interpretând per a contrario dispozițiile legale menționate, rezultă că prin contractele / acordurile colective de muncă pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispozițiile legale.
Pe de altă parte, folosind același principiu în interpretarea prevederilor art 3 alin 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, precum și ale art 82 alin 2 din Legea 130/1996, se impune concluzia că se pot negocia clauze care să acorde salariaților mai mult decât s-a prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În aceste condiții, acordarea drepturilor speciale este legală din moment ce nu există nici un text de lege care să o interzică, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care în raporturile juridice dintre partenerii sociale, intervine principiul liberei negocieri.
Totodată în cauză sunt incidente dispozițiile Legii 84/2012.
În drept au fost invocate prevederile Acordului Colectiv de Muncă nr 55/03.01.2004, Legea 62/2011, Legea 53/2003 republicată.
În dovedirea acțiunii au fost depuse tabele nominale cu membrii de sindicat și copia Dispoziției nr 862/25.09.2013, decizia Curții de Conturi 42/2013, dovada parcurgerii procedurii prealabile, tabel cu salariații funcționari publici în cadrul primăriei Potlogi.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță pentru a formula apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarea situație de fapt:
Având ca temei constatările efectuate de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Dâmbovița în urma auditului financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2012 efectuat la U. Potlogi, precum și prevederile art. 85 din Legea 188/1999, Primarul . a emis Dispoziția 862/25.09.2013, prin care se impută funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului . anexa la Dispoziția Primarului Potlogi, suma de câte 1.300 lei, conform anexei ce face parte integrantă din respectiva dispoziție (f. 11-12).
D. indicarea ca temei al dispoziției a deciziei Curții de Conturi 42/2013 reiese că sumele imputate prin dispoziția respectivă au fost constatate de către Curtea de Conturi ca reprezentând stimulente de sărbători (C. și P.) acordate personalului contractual în baza contractului colectiv de muncă în acre s-au înscris clauze ce exced prevederilor legale, fără documente justificative care să susțină natura acestor cheltuieli (f. 22-23).
La data de 03.01.2008 între Primăria ., și salariații aparatului propriu ai Primăriei Potlogi, și ai aparatului propriu ai Consiliului Local Potlogi a fost încheiat contractul colectiv de muncă prin care s-a stipulat, ca măsură de protecție socială, acordarea stimulentului de sărbători (așa cum rezultă din înscrisul depus la f. 15 coroborat cu cuprinsul Deciziei Curții de Conturi 42/2013).
Prin art. 2 al Legii 84/2012 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salarială ale personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut exonerarea de la platã pentru sumele reprezentând venituri de naturã salarialã stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sã le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecințã a constatãrii de cãtre Curtea de Conturi a unor prejudicii, iar sumele recuperate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevãzute la alin. (1), nu se restituie.
Respectiva lege este aplicabilă, conform art. 1, personalului din sectorul bugetar plãtit din bugetul general consolidat al statului ale cãrui venituri de naturã salarialã au fost stabilite pânã la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, cu modificãrile ulterioare, în baza: a) contractelor sau acordurilor colective de muncã încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, dupã caz, la inspectoratele teritoriale de muncã și necontestate la instanțele judecãtorești competente.
Ca urmare, se reține că aceste norme legale sunt aplicabile și situației din speță, urmând a fi admisă cererea de chemare în judecată, constatându-se exonerarea de la platã pentru sumele reprezentând venituri de naturã salarialã, pe care personalul din sectorul bugetar reprezentat în prezenta cauză de S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița trebuie sã le restituie ca urmare a deciziei contestate de impunere emise de angajator, drept consecințã a constatãrii de cãtre Curtea de Conturi a unor prejudicii, în condițiile în care respectivele venituri au fost stabilite pânã la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, cu modificãrile ulterioare, în baza unui contract colectiv de muncã înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamantul S. din Administrația Publică Locală Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, . nr.6, J. Dâmbovița, reprezentat de T. G. –președinte, în numele și pentru membri de sindicat din tabelul anexat cererii, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială ., și în consecință:
Dispune anularea Dispoziției Primarului Comunei Potlogi nr. 862/25.09.2013.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița, în condițiile art. 83(3)și 84(2) din Noul Cod de procedură civilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. G. L. M.
Red. GAM
4 ex./27.10.2014
.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 163/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 214/2014.... → |
|---|
