Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 406/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Tribunalul DÂMBOVIŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 406/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 748/315/2013

DOSAR NR._ ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE

C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 406

Ședința publică din 07.05.2014

Instanța compusă

PREȘEDINTE – M. D.

JUDECĂTORI – N. E.

- G. C.

GREFIER R. M.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul petent S. I. S., domiciliat în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2155/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul petent avocat T. A. S., lipsă fiind intimatul I. Dâmbovița.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.

Apărătorul recurentului petent depune la dosarul cauzei practică judiciară și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat.

Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat T. A. S. având cuvântul a susținut și dezvoltat oral motivele de recurs, a criticat sentința instanței de fond în sensul că, a dat o interpretare greșită probelor de la dosar, că având în vedere că înregistrarea s-a făcut în interiorul localității unde limita maximă de viteză este de 50 km/h, iar mașina pe care era montat cinemometrul care a efectuat înregistrarea se afla în staționare, consideră că viteza reala cu care a circulat petentul era de sub 100 km/h, respectiv 97 km/h, apreciind că se putea aplica o sancțiune principală mai blândă, care nu ar fi atras măsura reținerii permisului de conducere, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.

În baza dispozițiilor art. 150 cod. pr. civilă, instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2155/22 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Târgoviște a respins plângerea formulată de S. I. S., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/10.01.2013, emis de I. Dâmbovița, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În data de 10.01.2013, petentul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare BB MX 2578, în interiorul localității Târgoviște, pe . viteza de 101 km/h, pe un sector de drum în care viteza maximă admisă este de 50 km/h, motiv pentru care a fost sancționat cu amendă contravențională, în baza art. 102 alin. 3 litera e din O.U.G. nr. 195/2002, în cuantum de 630 lei și i-a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule.

În ceea ce privește motivul învederat de petent în legătură cu lipsa mențiunilor privind locul săvârșirii, instanța a constatat că acesta este vădit neîntemeiat, de vreme ce se menționează . fost săvârșită fapta, mențiune suficientă sub aspectul faptei reținute.

Fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, aspect confirmat de buletinul de verificare metrologică nr._ din 01.09.2011 (f. 40).

Petentul contestă faptul că ar fi avut viteza menționată în procesul verbal, motivat de faptul că în raport de marja maximă de eroare stabilită de art. 3.1.1 litera c, teza III din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, ar fi putut avea o viteză inferioară limitei de 100 km/h.

Faptele astfel cum au fost reținute rezultă din procesul verbal, din planșa foto (f. 39) și din suportul video (f. 30), care arată că petentul circula cu viteza indicată în procesul verbal, 101 km/h și se afla în localitate.

Întrucât agentul constatator nu a constatat și nici nu putea constata în mod direct fapta – depășirea vitezei legale – motiv pentru care nu există prezumția relativă de veridicitate a faptelor reținute prin procesul verbal astfel întocmit, trebuie să existe probe suplimentare care să dovedească săvârșirea faptei de către cel sancționat. Pentru acest motiv este necesară constatarea contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic și consemnarea acestora în procesul-verbal de constatare a contravenției conform art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002.

Astfel, din buletinul de verificare metrologică rezultă că aparatul radar cu care a fost efectuată măsurarea vitezei îndeplinește condițiile prevăzute de Norma de metrologie legală nr. 021-05 din 2005, fiind în termenul de valabilitate a verificării metrologice la momentul controlului.

Se reține că nu se identifică nici una din situațiile prevăzute de art. 4.4 din Norma de metrologie legală nr. 021-05 din 2005, care prevede situațiile în care măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere.

Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție, s-a reținut că acesta este întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.

Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.

Aspectele invocate de către petent în sprijinul plângerii sale sunt neîntemeiate, din planșa foto de la dosar rezultă că petentul circula cu viteza reținută în localitate și nu pot fi reținute considerațiile petentului în legătură cu modul de calcul al vitezei prin aplicarea marjei de eroare.

Astfel, conform art. 102 alin. 3 lit. e din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Marja de eroare reprezintă o diferență pe care o înregistrează aparatul tehnic folosit față de valoarea reală.

De asemenea, aceasta, în măsura în care se încadrează în parametrii tehnici ai aparatului precum și în valorile admise legal pentru acel tip de aparat, nu prezintă nicio relevanță juridică sub aspectul certitudinii și acurateței datelor înregistrate.

În cauză, viteza a fost înregistrată cu un aparat verificat metrologic, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, astfel încât valoarea înregistrată este cea care urmează a fi luată în considerare pentru reținerea faptei.

De altfel, se constată că petentul omite că valorile reale pot fi atât mai mari cât și mai mici. Tocmai din acest motiv se admite luarea în considerare a valorilor indicate, cu condiția bineînțeles ca marja de eroare să se încadreze în valorile acceptate legal.

Din însăși descrierea faptei rezultă că legiuitorul a avut în vedere viteza rezultată din măsurătoarea făcută cu un cinemometru care îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Trebuie observat că legiuitorul însuși descrie fapta ca fiind „depășirea cu 50 de km/h [..] constatată” și nu vorbește de „depășirea cu 50 de km/h” pur și simplu, în mod absolut.

Prin urmare, nu se poate reține, astfel cum susține petentul, că ar exista vreun dubiu în săvârșirea faptei și anume în depășirea de către acesta cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Prin urmare, sunt întrunite condițiile răspunderii contravenționale pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 dacă cinemometrul a fost verificat metrologic, îndeplinind condițiile legale și a înregistrat o viteză pentru autovehiculul în cauză cu 50 km/h mai mare decât viteza legală.

Așadar este alegerea legiuitorului, în condițiile în care, chiar în cazul în care am avea în vedere eroarea maximă, nu se poate spune că nu a fost săvârșită o faptă gravă de către contravenient. Legiuitorul a inclus în limita de viteză și marja de eroare de vreme ce trimite în stabilirea vitezei la valorile rezultate din măsurarea cu cinemometrul.

Raportarea la valoarea concretă a vitezei prin aplicarea marjei de eroare ne plasează în afara textului de lege care incriminează fapta.

Analizând, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere natura faptei, depășirea cu 51 km/h a vitezei maxime admise, săvârșită în interiorul localității, în dreptul pasajului pietonal, persoana contravenientului, care nu se află la prima încălcare a regulilor de circulație, astfel cum rezultă din istoricul abaterilor depus la dosar (f. 42) și de atitudinea petentului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, în cuprinsul procesului verbal și al plângerii depuse.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța a respins plângerea formulată de petent, aceasta fiind neîntemeiată.

La data de 07 iunie 2013, petiționarul S. I. S. prin avocat, a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, cu precizarea că motivele de drept și de fapt vor fi depuse după ce va intra în posesia hotărârii.

Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei la 12.02.2014, recurentul petiționar consideră hotărârea atacata netemeinică, instanța de fond respingând plângerea fără a examina cauza în lumina unor texte legale imperative, dar totuși neavute în vedere de către Judecătoria Târgoviște.

În continuare, recurentul petiționar a invocat următoarele:

Norma de Metrologie Legală NML 021-05- Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) aprobată prin 1 Ordinul nr. 301/23 noiembrie 2005, modificată și completată prin Ordinul nr. 153/29 august 2007 și Ordinul nr. 187/14 iulie 2009, denumită în continuare NML, are ca «cop normativ declarat în pct 1.1. alin 1 stabilirea cerințelor metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice pentru ca în pct. 1.2. să se prevadă că introducerea pe piață, punerea în funcțiune sau utilizarea cinemometrelor trebuie să îndeplinească deopotrivă cerințele metrologice și tehnice ale prezentei Norme, cât și pe cele înscrise în NML 001-05 Cerințe metrologice și tehnice comune mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.

Potrivit pct. 1.3., pct 1.4. din NML cinemometrele sunt mijloace de măsurare care măsoară și afișează viteza de deplasare a autovehiculelor aflate în mișcare în traficul rutier, din exteriorul acestora și independent de caracteristicile autovehiculelor a căror viteză este măsurată care se pot clasifica după destinația utilizării lor în:

a) cinemometre destinate a fi utilizate numai în regim staționar, care pot fi instalate atât pe autovehicule, cât și în exteriorul acestora, pe teren. În cazul montării lor pe un autovehicul, aceste tipuri de cinemometre pot fi utilizate pentru măsurări numai când autovehiculul respectiv staționează și este poziționat corect față de direcția de deplasare în trafic a celorlalte autovehicule;

b) cinemometre destinate a fi utilizate atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate. In acest caz, cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv specializat, care să poată măsura viteza de deplasare a autovehiculului pe care este instalat.

Conform pct 3.1.1. NML erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt:

a) pentru măsurarea vitezei, simulată în condiții de laborator, eroarea maximă tolerată este de +/- 1 km/h, pentru viteze până la 100 km/h, respectiv de +/- 1% din valoarea convențional adevărată, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h; în cazul cinemometrelor care funcționează și în condiții de deplasare a autovehiculului, pe care sunt montate, erorile maxime tolerate specificate mai sus trebuie să fie respectate și pentru măsurarea vitezei proprii de deplasare a autovehiculului;

b) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru

cinemometrele care funcționează numai în regim staționar; eroarea maximă tolerată este de +/- 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h, respectiv de +/- 3% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h;

c) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru

cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată

- în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, este cea de la pct. 3.1.1 b);

- în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei proprii de deplasare a autovehiculului pe care sunt montate, este cea de la pct. 3.1.1 b),

- în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, este de +/- 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h, respectiv de +/- 4% din valoarea convențional adevărată, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h.

Conform pct 3.1.2. NML, valorile măsurate ale vitezelor trebuie să se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1. în timp ce pct 4 denumit Cerințe privind utilizarea cinemometrelor prevede:

4.1. Cinemometrele trebuie întreținute, transportate, instalate și utilizate în stricta conformitate cu prevederile manualului de utilizare aprobat. Operatorii au obligația de a se asigura în legătură cu corecta instalare și funcționare a cinemometrelor și de a nu le utiliza dacă există dubii în ceea ce privește corectitudinea efectuării măsurărilor. 4.2. Măsurările și înregistrările care constituie probe pentru

aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituția abilitată să dețină și să utilizeze cinemometrele.

4.3. Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.

4.4. Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1, 4.3. din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri:

- dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună;

- dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare;

- dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.

O primă observație este aceea că pentru a îndeplini cerința elementului material al laturii obiective contravenționale, acțiunea de a conduce un autovehicul cu viteză mai mare decât limitele maxime admise reprezintă contravenție începând cu constatarea existenței unui surplus de viteză de 10-20 km/oră peste viteza maximă admisă pe acel sector de drum pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, faptă constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. De exemplu, dacă viteza maximă admisă pe acel sector de drum este de maxim 50 km/oră, iar viteza înregistrată de cinemometru a fost de 60 km/oră, fapta de a rula autovehiculul cu viteze cuprinse între 51 - 59,99 km/oră nu întrunește conținutul constitutiv al contravenției, întrucât legea contravențională nu o prevede ca ipoteză legală și nu o sancționează prin dispozitivul vreunei norme rutiere.

Pornind de la această ipoteză de lucru, cu respectarea principiului caracterului previzibil al legii, în raport de art 1 alin 1 din Ordonanță referitor la definirea contravenției ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată plin lege, rezultă cu suficiență că fapta de a rula autovehiculul pe un drum public cu viteza de 59,99 km/oră, așadar depășind cu 9,99 km/oră viteza maximă admisă, nu constituie contravenție neexistând nici vinovăția șoferului care are reprezentarea că fapta lui nu este interzisă de lege. Același argument privește constatarea faptei și încadrarea ei în categorii mai severe de sancțiune după cum depășirea vitezei de circulație a fost de 21 - 30 km/oră, 31 - 40 km/oră, 41 - 50 km/oră, respectiv de peste 50 km/oră - când se aplică și măsura complementară a interzicerii dreptului de a conduce un autovehicul timp de 90 de zile, aci interesul contravenientului fiind de a dovedi că fapta se încadrează într-o categorie inferioară de sancțiune decât cea reținută și aplicată.

Or, de vreme ce în constatarea săvârșirii faptei este necesară înregistrarea, măsurarea vitezei de circulație a autovehiculului cu un mijloc tehnic ale cărui măsurători nu sunt însă absolut exacte, în condiții normale de trafic, ele fiind afectate de erori la măsurare între limitele descrise de pct 3.1.1 NML, se impune cu justețe a fi cercetată problema dacă și în ce măsură judecătorul este dator să țină seama de existenta acestor erori la măsurare.

Potrivit art 34 alin 1 din Ordonanță, judecătorul, după ce verifică dacă plângerea a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a facut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării, pentru ca art 129 alin 5 C pr civ, norme completatorii, să stabilească în sarcina judecătorului îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale ca să prevină orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Adevărul de stabilit privește reținerea certă a vitezei cu care a rulat autovehiculul, iar certitudinea tehnică oferită de cinemometru nu constituie singura valoare de măsurare, cea înregistrată, ci oricare valoare dintr-un segment potențial de exactitate garantat Și anume cel determinat de erorile maxime absolute acceptate la măsurare, conform pct 3.1.1. NML. Judecătorul, agentul și contravenientul, terțele persoane sunt convinse de faptul că cinemometrul nu oferă garanția unei înregistrări certe a vitezei reale a autovehiculului, însă, cu toții pot nutri o încredințare serioasă, cu rang de ridicat de probabilitate că valoarea reală a vitezei de rulare a autovehiculului se poate situa în oricare dintre valorile înscrise în limitele erorii absolute admise.

În ipoteza de față, dacă măsurarea s-a realizat cu cinemometru care măsoară atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, viteza reală de rulare a mașinii înregistrate se putea situa oriunde în intervalul cuprins între 97 - 103 km/oră, dacă înregistrarea s-a făcut din staționare, respectiv în intervalul cuprins între 96 – 104 km/oră, dacă înregistrarea s-a făcut în deplasare. Rezultă astfel că susținerii contravenientului că a rulat cu 99,99 km/oră îi corespunde una dintre valorile de măsurare cu grad ridicat de probabilitate de a fi adevărată situată înlăuntrul limitelor marjei de eroare absolut admisă.

Pe de altă parte, ce șansă la probațiune și la justiție are contravenientul ca să poată răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal în condițiile în care la data constatării faptei, el nu a deținut un mijloc tehnic propriu de înregistrare a vitezei cu care a circulat și, chiar dacă ar deține un astfel de aparat, presupunând la modul ideal că oricine și l-ar putea comanda și monta pe mașină, ce normă îi garantează întrebuințarea înregistrării personale ca mijloc de probă legal, de asemenea, care expert ar putea expertiza mijlocul de măsurare folosit de agent astfel încât să fie fondată concluzia că cinemometrul a măsurat cu exactitate viteza reală a autovehiculului ținta, iar nu una dintre măsurările pe care le poate avea în limitele erorilor admise, de fapt expertul ar testa utilizarea post factum a aparatului, nu ar avea acces retroactiv la verificare în trecut a modului în care a măsurat efectiv cinemometrul în acel loc, în acel timp și în acele împrejurări.

Spre dovadă, oferă drept argument un tip de probațiune reprezentând adresa Biroului Român de Metrologie Legală/ Institutul Național de Metrologie folosit în cadrul adoptării de către Tribunalul B. a Deciziei din 3 martie 2010 privind tranșarea practicii neunitare existente atât la nivelul Tribunalului B., cât și la nivelul Judecătoriilor B., Râmnicu Sărat, Pătârlagele și Pogoanele referitoare la eroarea maximă tolerată prevăzută de norma de metrologie.

Conform adresei,

- în cazul vitezei de 101 km/h măsurată cu cinemometrul tip Traffipax Speedophot, . prelucrare -afișare 0429-001/94, care funcționează în regim staționar, în raport de eroarea maximă tolerată, viteza vehiculului se află în intervalul cuprins între 98 km/h și 104 km/h, astfel cum rezultă din cele 13 măsurări efectuate;

- în cazul vitezei de 102 km/h măsurată cu cinemometrul tip Python II, modul de afișare ._, care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, în raport de eroarea maximă tolerată, viteza vehiculului se află în intervalul cuprins între 99 km /h și 105 km/h, astfel cum rezultă din cele 12 măsurări efectuate.

- în cazul vitezei de 103 km/h măsurată cu cinemometrul tip Traffipax Speedophot, . prelucrare - afișare 0556 - 001/96, care funcționează numai în regim staționar în raport de eroarea maximă tolerată, viteza vehiculului se află în intervalul cuprins între 99 km/h și 106 km/h, astfel cum rezultă din cele 10 măsurări efectuate .

- în cazul vitezei de 151 km/h măsurată cu cinemometrul tip Traffipax Speedophot, . prelucrare - afișare 0429 - 001/ 94 care funcționează numai în regim staționar, în raport de eroarea maximă tolerată, viteza vehiculului se află în intervalul 146 km/h și 155 km/h, astfel cum rezultă din cele 13 măsurări efectuate ( adresa BRML nr.0849/2009 comunicată pentru dosarul de recurs nr._ ).

Revenind la argumentul accederii la probă și la judecător, persoanei umane, ca subiect de drept, îi este garantat, art 1 alin 3, art 24 alin 1 Constituția României, faptul că justiția se îndeplinește asigurând dreptul la apărare în scopul înfăptuirii dreptății, că procesul său este unul de factură echitabilă și se bucură la modul real de prezumția de nevinovăție, art 21 alin 3 din Constituție și art 6 alin 1 din CEDO, însă, iată, asemenea garanții, în problema noastră sunt formale, nerealiste, iluzorii, dacă s-ar accepta ca fiind absoluta valoarea înregistrată la măsurare de cinemometrul rutier.

Ce text legal imperativ îl oprește pe agent să țină seama la constatarea faptei de erorile la măsurare ale aparatului folosit, cărei rațiuni atât de puternice îi repugnă acceptarea erorilor la măsurare și a dubiului, astfel încât să nu conteze deloc acuratețea descrierii faptei constatate, examinarea poziției probatorii incomode a contravenientului dusă până la neșansa accederii la proba contrară și, nu în cele din urmă, care va fi încrederea publică în temeinicia și legalitatea sancțiunii aplicate și în justiție.

Din altă perspectivă, dacă se admite că judecătorul va aplica el însuși marjele de eroare, în temeiul îndatoririlor sale de a căuta adevărul, de a stabili cu temeinicie starea de fapt, de a face aprecieri asupra existenței unui dubiu, de a aplica legea în limitele investirii sale constituționale, problema care se pune este de a afla ce soluție se bucură în cel mai rezonabil mod de justețe - va aplica întotdeauna limita maximă inferioară a marjei de eroare în favoarea petentului sau va aprecia în funcție de mai multe criterii obiective, subiective dacă e cazul sau nu să facă această aplicație, va modifica procesul verbal făcând el însuși încadrarea juridică și va aplica sancțiunea sau va anula necondiționat procesul verbal.

Așadar două probleme inseparabile privesc analiza temei:

- prima, aceea expres conținută de titlul lucrării, dacă trebuie sau

nu ca judecătorul să facă aplicarea erorilor maxime absolute la măsurare ale cinemometrului

- si cealaltă, conținută virtual de același titlu, cum va soluționa judecătorul cauza, astfel încât hotărârea să fie legală.

Întorcându-ne la Decizia din 3 martie 2010 a Tribunalului B., la nivelul acestei instanțe și a judecătoriilor arondate, s-au conturat două opinii:

- aceea, că, în lipsa unor dispoziții legale exprese, în cazul vitezei măsurate cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, eroarea maximă tolerată prevăzută de norma de metrologie legală se aplică de agentul constatator la momentul constatării contravenției și încheierii procesului verbal, iar, în caz de neconformare, aplicarea se face de instanța investită, cu soluționarea plângerii contravenționale.

- și aceea, că, în astfel de cazuri, viteza afișată de cinemometrul utilizat reprezintă viteza exactă cu care a circulat autovehiculul surprins în trafic, în condițiile în care dispozitivul a fost declarat "admis", conform buletinului de verificare metrologică emis de Biroul Român de Metrologie Legală.

Tribunalul B. a concluzionat că prin dispozițiile OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ale HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, dar și ale Normei de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005 nu se stabilește autoritatea competentă să aplice eroarea maximă tolerată, astfel că apreciază că această obligație revine agentului constatator la momentul constatării contravenției și încheierii procesului verbal, iar, în caz de neconformare, instanței investite cu soluționarea plângerii contravenționale .

Se face trimitere în argumentare, comparativ, ca exemplu european, la adresa depusă într-un dosar, în limba germană /română, legalizată sub nr.9514/29.04.2009 la BNP X/ București, unde se atestă de către Poliția Basel - Landschaft (Elveția) că la o viteză înregistrată cu aparatul radar de 167 km/h pe autostrada A 21 Talspur/ Tenniken, agentul constatator a dedus marja de eroare de ~ 7 km/h, luând în calcul viteza de 160 km/h, din care a dedus limita maximă de 120 km/h, reținând că valoarea cu care s-a depășit limita de viteză este de 40 km/ h ( procesul verbal de contravenție fiind prezentat judecătorului de instrucție, conform documentului expus ).

Concretizând, în cazul exemplului privind o viteză înregistrată de 101 km/h, măsurarea vitezei autovehiculului condus de contravenient face dovada absolută până la limita minimă de la care începe eroarea: 98 km/h, de natură să califice încadrarea faptei la art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 sancționată cu 9 până la 20 puncte amendă și 6 puncte de penalizare .

O altă soluție este cea a Judecătoriei Câmpina, sentința civila, nr 2427/2008 publicată de autoarea N. C. în lucrarea jurisprudențială Circulația rutieră.

Cu privire la verificarea temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că petentul a contestat viteza de 152 km/oră, susținând că viteza înregistrată e greșită, întrucât nu ține seama de marja de eroare de 4 % și că agentul constatator nu a făcut aplicarea marjelor de eroare la măsurare. Judecătoria a apreciat că stă în sarcina agentului să facă dovada săvârșirii faptei cu mijloacele tehnice din dotare, agent care nu a dovedit că a ținut seama în aplicarea sancțiunii de erorile la măsurare ale aparatului folosit. Instanța a aplicat marja de eroare în forma limitei minime rezultând valoarea de 145,92 km/ora, faptă care întrunește elementele constitutive ale altei categorii de contravenție decât cea aplicată.

Soluția Tribunalului B.. Avându-se în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OUG nr. 2/2001 potrivit cărora legiuitorul nu a lăsat la latitudinea instanței posibilitatea schimbării încadrării juridice și nici stabilirea altei sancțiuni, instituind numai un control asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, iar încadrarea favorabilă petentului (amintim că viteza calculată

expusă anterior era de 98 km/oră), nu mai prevede aplicarea sancțiunii

complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce și nici a măsurii tehnico administrative a reținerii permisului, referitor la soluția ce poate fi adoptată de instantă, se conturează două posibilități:

- fie, anularea procesului verbal, întrucât nu s-a făcut o descriere corectă a faptei, motiv de nulitate prevăzut de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

- fie, reținerea contravenției mai ușoare și, drept consecință, reaprecierea cuantumului amenzii și a numărului punctelor de penalizare, cu înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce și/sau a măsurii tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, de la caz la caz.

La nivelul Secției Comerciale și de C. Administrativ din cadrul Tribunalului B. s-a apreciat ca fiind mai bine fundamentată cea de a doua soluție, întrucât săvârșirea contravenției mai ușoare este neechivoc dovedită, iar, în caz contrar, s-ar crea premizele exonerării injuste de răspundere a conducătorului auto.

Soluția Judecătoriei Câmpina. Judecătoria, ținând seama de neaplicarea marjei de eroare de către agent, după ce a constatat că petentul nu a depășit viteza maximă admisă cu mai mult de 50 km/oră, ci numai cu 45,92 km oră și a observat că pentru această faptă se aplică altă sancțiune și anume cea prevăzută de art. 108 alin 1 lit d) pct 3 din OUG nr 195/2002, a admis plângerea și a anulat în întregime procesul verbal cu motivarea că instanța verifică temeinicia și legalitatea procesului verbal, neavând posibilitatea de a schimba încadrarea juridică și de a stabili o altă sancțiune.

Soluții sintetizate în lucrarea lui M. U., Contravențiile rutiere. În esență, dintr-o largă privire asupra practicii judiciare naționale, se conchide, că parte dintre instanțe anulează procesele verbale, parte modifică procesele verbale - în sensul că înlătură măsura complementară, dar nu reindividualizează amenda, alte instanțe înlăturând măsura complementară reindividualizează amenda prin încadrarea ei în grila inferioară. Autorul apreciază că varianta corectă este cea adoptată de către aceste din urmă instanțe, aici, varianta practicii Tribunalului B..

În temeiul art 34 alin 1 din Ordonanță, în raport de respectarea principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor în stat, ținând seama de efectivitatea respectării principiului procedurii echitabile, asigurând contravenientului la modul efectiv dreptul la apărare și văzând că șansa exercitării lui este abolită atunci când la întocmirea procesului verbal agentul nu a făcut aplicarea marjei absolute de eroare și că dubiul generat de fapta culpabilă a autorității profită celui acuzat, consider că judecătorul trebuie să facă aplicarea în mod condiționat a marjei absolute de eroare și ca, același judecător, ca exponent al puterii judecătorești, nu trebuie să se substituie reprezentanților puterii executive, în sensul de a îndrepta judiciar actele contravenționale greșit întocmite, câtă vreme această îndreptare este lipsită de contradictorialitate, schimbarea de încadrare juridică nefiind reglementată de lege în prezenta procedură contravențională soluționabilă în baza dispozițiilor de ordin civil.

Locul și rolul judecătorului în acel stat de drept în care dreptatea e o valoare supremă ar trebui să fie altele decât cele de suplinire a faptei omisive a agentului constatator, care cu intenție sau din culpă nu valorifică marja absolută de eroare a cinemometrului la constatarea faptei.

De aceea, soluția normativă a Codului contravențional moldovean de a dispune anularea actelor contravenționale pentru orice viciu de formă sau de fond, deși pare excesivă la prima vedere, înțepenită într-o forma ce poate părea nedreaptă, totuși respectă separația de atribuții a puterilor în stat și redă judecătorului ceea ce îi aparține - verificarea temeiniciei și legalității unui act juridic al puterii executive emis ca acuzație împotriva unei persoane, fără ca judecătorul să ajungă a fi el însuși mijlocul folosit de puterea executivă pentru a pune în executare actele normative.

Ceva reprezintă modificarea actului contravențional în legătură cu greșita apreciere a dozei de sancțiune, când judecătorul poate reindividualiza sancțiunea apreciind gravitatea faptei, pericolul social concret, altceva reprezintă ignorarea constantă de la constatarea și descrierea faptei a existenței erorii de măsurare cu consecința afectării dreptului la apărare și a lipsei de temeinicie a încadrării juridice a faptei.

În speța, având în vedere că înregistrarea s-a făcut în interiorul localității unde limita maximă de viteză este de 50 km/h, iar mașina pe care era montat cinemometrul care a efectuat înregistrarea se afla în staționare, se consideră că viteza reală cu care circula petentul era sub 100 km/h, caz in care se impunea o sancțiune principala mai blândă, care nu ar fi atras măsura reținerii permisului de conducere.

Aceasta înseamnă că petentul fiind înregistrat circulând cu viteza de 101 km/h, viteza reala a autovehiculului condus de acesta putea fi de 97,97 km/h sau de 104,3 km/h.

Pe cale de consecința, se apreciază ca măsurarea vitezei autovehiculului petentului face dovada absoluta pana la 97,97 km/h. Ca urmare, raportat la aceasta viteza, in cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul (cea prevăzuta de art 102 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002), întrucat nu s-a făcut dovada unei depășiri cu mai mult de 50 hm/h a vitezei maxime admise, ci doar depășirea cu 47,97 km/h a vitezei maxime admise, fapta care întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.

Având în vedere motivele mai sus expuse, si facand aplicarea principiilor "in dubio pro reo" (dubiul profita învinuitului) si "in dubio quod minimum in dubio quod mitrius" ( în caz de îndoiala se ia în considerare ceea ce este mai puțin împovărător), se solicita admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacata, in sensul admiterii plângerii si anularii procesului verbal de contravenție contestat.

A fost depusă practică judiciară, acte normative ( filele 24 - 43 ).

Prin întâmpinarea depusă, la data de 8 aprilie 2014, I. Dâmbovița, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond, deoarece instanța de fond, analizând procesul - verbal de constatare a contravenției în funcție de materialul probator a constatat că procesul - verbal este temeinic și legal.

A fost depusă, în copie, adresa Institutului Național de Metrologie nr. 6032/16.10.2013 ( fila 48 ).

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.

Contravenția a fost constatată de un lucrător de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor serviciu, atestat pentru operarea cinemometrului folosit și cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

Prin setința recurată, s-a dispus respingerea plângerii contravenționale.

Trbunalul constată că fapta reținută în sarcina contravenientului a fost confirmată prin probele administrate. Din filmarea realizată cu aparatul cinemometru se observă că recurentul a fost înregistrat în timp ce conducea cu viteza de 101 km/h în localitate.

În mod corect, Judecătoria, a constatat că sunt aplicable prevederile pct. 3.1.1. din NML 025 - 01 care stipulează valorile erorilor maxime tolerate în care trebuie sa se încadreze un cinemometru cu ocazia activității de verificare metrologică pentru a putea fi declarat admis și că aceste valori nu se aplică valorilor înregistrate în trafic de un cinemometru.

Se mai are în vedere de către instanța de control judiciar și adresa Institutului Național de Metrologie nr. 6032/ 16.X.2013 ( fila 48 dosar recurs ), din cuprinsul acesteia rezultând clar situațiile în care se aplică erorile maxime tolerate prevăzute în NML 021-05, precum și faptul că acest act normativ nu stipulează aplicarea erorilor maxime tolerate la valorile înregistrate în trafic un aparat cinemometru.

Conform art. 102 alin. 3 lit. e din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Concluzionând, Tribunalul constată, asemenea instanței de fond, că sunt întrunite condițiile răspunderii contravenționale pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 dacă cinemometrul a fost verificat metrologic, îndeplinind condițiile legale și a înregistrat o viteză pentru autovehiculul în cauză cu 50 km/h mai mare decât viteza legală.

Pentru aceste considerente, Tribunlul urmează să respingă recursul formulat de recurentul pentiționar S. I. în contradictoriu cu intimata I. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2155/2 04.2013 prpnuțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul civil nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul petent S. I. S., domiciliat în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2155/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 07.05.2014.

PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER

M. D. N. E. G. C. R. M.

J.F.N. M. A.

Jud. Tgv. Dos. nr._

Red, D.M.

2 ex/04.06.2014

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 498/2014....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 163/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 406/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 406/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA