Anulare act administrativ. Sentința nr. 298/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 298/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 5003/120/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR 298
Ședința publică din: 24.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. A. M.
GREFIER: J. C.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamanta S.-I. SRL cu sediul în ., ., județ Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sector 5 și Direcția G. Antifraudă Fiscală Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei conform chitanței nr_/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, prin reprezentant legal R. M., asistat de avocat M. I., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus de către DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița, punct de vedere față de acțiunea formulată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art 22 alin 2 N c.pr.civ solicită reclamantei să expliciteze concret situația de fapt în care se află aceasta, mijloacele de probă și textul de lege în care se încadrează situația de fapt și în ce constă aprecierea greșită a pârâtei din cuprinsul procesului verbal contestat.
Reclamanta, prin avocat, arată că situația de fapt la care se referă instanța nu poate fi clarificată de reclamantă, întrucât aceasta a fost incertă chiar și pârâtei la momentul întocmirii procesului verbal de control ce face obiectul prezentei cauze. Acest aspect al neclarității situației de fapt în care se regăsește reclamanta, pentru însăși pârâta, rezultă din împrejurarea că astfel cum s-a arătat la fila 38 dosar, pârâta A.N.A.F a solicitat la data de 03.04.2013 D.G.F.P Dâmbovița informații cu privire la tranzacțiile intracomunitare derulate în perioada 01.02._13 între reclamantă și furnizori din aceste state, iar la momentul primirii răspunsului de către pârâtă, urma a fi comunicat parchetului în timp util. Ca urmare nici pârâta nu deținea toate elementele necesare pentru detalierea concretă a situației de fapt în care se regăsea reclamanta.
Instanța pune în discuție necesitatea emiterii unei adrese către parchet pentru a se comunica dacă s-a început urmărirea penală împotriva reprezentantului societății reclamante, urmare a sesizării penale înregistrată în dosarul penal 357/P/2013.
Reclamanta prin avocat arată că până la acest moment nu s-a început urmărirea penală împotriva reprezentantului reclamantei. Depune la dosar citația emisă in dosarul penal nr 357/P/2013 pentru ziua de 24.02.2014, în care reprezentantul reclamantei figurează ca făptuitor. Mai arată că în dosarul penal nr. 357/P/2013 se așteaptă soluția ce se va pronunța în prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art 248 alin 1 N c.pr.civ instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta A.N.A.F.
Reclamanta, prin avocat, arată că până la . Codului fiscal a funcționat OG 13/2001, în baza căreia a fost întocmit procesul verbal. Această ordonanță a fost abrogată de Codul fiscal, ce prevede la art 205 că împotriva titlurilor de creanță și altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație pe care administrativă. Acest act de control este un act fiscal, ce poate fi contestat. A.N.A.F a formulat un punct de vedere, dar nu precizează că nu cunoaște situația de fapt, nu spune că au făcut aceste constatări, însă în schimb sesizează P.. Mai mult invocă excepția inadmisibilității acțiunii, pe motiv că acest proces verbal de control nu poate fi contestat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilități acțiunii, invocată de pârâta A.N.A.F.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, reclamanta S.-I. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară – Secția Județeană Dâmbovița a solicitat instanței anularea procesului verbal de control nr._/22.07.2013.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin procesul verbal întocmit, pârâta a arătat că în cadrul activității sale a avut de verificat modul de calcul și de virare a TVA datorat pentru activitatea financiar-contabilă desfășurată de reclamantă în perioada 01.02._13, prilej cu care s-a constatat că societatea datorează statului TVA în valoare de_ lei.
Pentru a se ajunge la această concluzie organul fiscal a interpretat dispozițiile legale de import de produse second-hand, astfel încât s-a considerat că TVA-ul a fost calculat greșit. S-a constatat că reclamanta a calculat TVA doar pentru marja profitului și a aplicat eronat regimul intern de impozitare prevăzut de art 152/1 Cod fiscal. Furnizorii din U E au aplicat ca regim de impozitare din punct de vedere al TVA pentru achizițiile intracomunitare - taxarea inversă, ca urmare în procesul verbal de control reținându-se că reclamanta nu beneficiază de prevederile art 126 alin 8 lit c din legea 571/2003.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea acțiunii au fost depuse procesul verbal nr._/2013, avizul de inspecție fiscală și actele constitutive ale societății.
La data de 15.01.2014 D.G.R.F.P Ploiești a depus la dosar notă prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a DGRFP Ploiești și AJFP Dâmbovița, solicitând introducerea în cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, având în vedere că în urma reorganizării ANAF, în locul fostelor structuri județene ale Gărzii Financiare s-a înființat Direcția G. Antifraudă Fiscală.
Prin încheierea de ședință din data de 20.01.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a DGRFP Ploiești și AJFP Dâmbovița și a dispus introducerea în cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Direcției Generale Antifraudă Fiscală Dâmbovița.
Prin punctul de vedere comunicat la dosar la data de 21.02.2014, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, dat fiind faptul că obiectul controlului jurisdicțional exercitat în materie fiscală este dat numai în condițiile art 218 alin 2 C.pr.fiscală, fiind esențială existența unui titlu de creanță fiscală care să reglementeze drepturi și obligații privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
Procesul verbal contestat reprezintă un act preparator cuprinzând informații relevante obținute ca urmare a controlului și care poate sta la baza întocmirii unui raport de inspecție fiscală, ori care poate fi valorificat de către organele de cercetare penală, rezultând astfel că actul contesta nu poate avea caracterul unui act administrativ pentru că nu produce efecte juridice prin el însuși.
Actul în discuție nu constituie titlu de creanță fiscală, Garda Financiară nedispunând măsuri de virare la bugetul statului a sumelor reprezentând valoarea prejudiciului, acestea având doar valoarea unui act premergător, constatările sale putând fi valorificate printr-un raport de inspecție fiscală, astfel că, doar decizia de impunere emisă constituie titlul de creanță și este susceptibil de a fi contestat de contribuabil potrivit procedurii prevăzute de OG 92/2013.
În drept a invocat prevederile Legii 554/2004, OG 92/2003 și C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate instanța reține următoarele:
Soluția excepției invocate de pârâtă vizează a se determina dacă obiectul contestației formulate de reclamant (procesul verbal de control nr._/22.07.2013, întocmit de ANAF- Garda Financiară Secția Județeană Dâmbovița) se încadrează în domeniul de aplicare al art. 205 Cpf (respectiv dacă reprezintă un act administrativ fiscal prin care s-au lezat drepturile reclamantului).
Prin act administrativ fiscal se înțelege actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Actul administrativ fiscal este o specie de act administrativ în sensul Legii 554/2004, care definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Or, se reține faptul că procesul verbal de control nr._/22.07.2013, întocmit de ANAF - Garda Financiară Secția Județeană Dâmbovița, deși este emis de un organ fiscal, nu a avut ca scop nașterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept fiscal, sub forma stabilirea unor obligații fiscale principale sau accesorii ale contribuabilului, ci efectul respectivului proces verbal de control a fost inițierea unei sesizări a Activității de Inspecție Fiscală din cadrul DGFP Dâmbovița (așa cum se prevede la cap. al IV-lea, Măsuri dispuse în timpul controlului).
De altfel, nu toate actele emise de organele fiscale sunt acte administrative fiscale, ci doar acelea care stabilesc obligații concrete în sarcina contribuabilului, ceea ce în situația de față nu este cazul.
Un alt argument în sensul că obiectul contestației de față nu reprezintă un act administrativ fiscal constă în aceea că un astfel de act are caracter executoriu, neîndeplinirea de bunăvoie a obligațiilor stabilite în sarcina contribuabilului în termenul fixat de organul fiscal vor fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite, fără a fi nevoie de intervenția instanței judecătorești pentru recunoașterea drepturilor organului fiscal. Or, în speță, nefiind stabilit, prin procesul verbal de control în discuție, nicio obligație în sarcina reclamantului, actul emis este lipsit de această trăsătură specifică actelor administrative fiscale.
Ca urmare, în temeiul art. 248 al. 1 NCpc, va fi admisă excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, reținându-se faptul că obiectul contestației formulate nu reprezintă un act administrativ fiscal, în sensul legii, care poate face obiectul contestației prevăzute de art. 205 C. (text invocat de reclamant ca temei de drept prin înscrisul de la f. 19-21).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta A.N.A.F.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta S.-I. SRL cu sediul în ., ., județ Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sector 5 și Direcția G. Antifraudă Fiscală Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ Dâmbovița.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea se va depune la Tribunalul Dâmbovița, în conformitate cu art 83(3) și art 84(2) N c.pr..civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2014,
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. M. J. C.
Red G.A.M/tehnored J.C
5ex/12.03.2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 248/2014.... → |
|---|
