Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 612/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 6620/315/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 612
Ședința publică din 01.10.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – M. D.
JUDECĂTORI – N. E.
- G. C.
GREFIER MOCANESCU R.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul petent U. I. N., domiciliat în Târgoviște, ., ., ., și de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3154/11.07.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul petent U. I. N. avocat A. S. T., lipsă fiind recurentul intimat IPJ Dâmbovița.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.
Apărătorul recurentului petent învederează instanței faptul că nu mai are cereri de formulat.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului,având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat A. S. T. având cuvântul a susținut și dezvoltat oral motivele de recurs, a criticat sentința instanței de fond în sensul că a dat o interpretare greșită probelor administrate în cauză. De asemenea precizează că agentul constatator avea obligația să consemneze în procesul verbal datele de identificare ale mijlocului tehnic certificat folosit la constatarea contravenției, iar din actele depuse la dosar de către intimatul IPJ Dâmbovița rezultă că, aparatul video nu avea omologare.
Susține faptul că, la momentul când pietonul călca pe trecerea de pietoni, petentul era deja cu roata dreaptă pe trecerea de pietoni, întrucât nu avea vizibilitate către trotuarul stâng deoarece în fața sa se afla un autobuz, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fond admiterea în tot a plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.
În baza dispozițiilor art. 150 cod. pr. civilă instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 3154/11.07.2013, Judecătoria Târgoviște a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petiționarul U. I.-N., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 29.06.2012, la ora 17,10, în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, de agentul constatator al intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, anulând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 147 alin. 1 din H. G. nr. 136/2006, cu modificările și completările ulterioare, sancționată de dispozițiile art. 101 alin. 1 punctul 18 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-a aplicat sancțiunea avertismentului și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h din H. G. nr. 1.361/2006, cu modificările și completările ulterioare, sancționată de dispozițiile art. 100 alin. 3 punctul b din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat în data de 29.06.2012, la ora 17,10, în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, de agentul constatator al intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița - Serviciul Rutier, s-a constatat că în data de 29.06.2012, la ora 17,03, pe . Peco „Agip”, petiționarul a condus autoturismul marca Honda cu numărul de înmatriculare_ pe . la intersecția cu . Peco Agip, la trecerea de pietoni, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea drumului public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, fiind filmat video cu aparatul cinemometru Autovision, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare_, . 150.
De asemenea, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a mai constatat că petiționarul nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului, faptele constatate fiind prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 135 lit. h din H. G. nr. 1.391/2006, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, și de dispozițiile art. 147 alin. 1 din H. G. nr. 1.391/2006, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 101 alin. 1 punctul 18 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunile contravenționale aplicate fiind amenda contravențională în sumă de 280 de lei, corespunzătoare a 4 puncte-amendă, respectiv, avertismentul, fiind aplicată și măsura reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform dispozițiilor art. 111 alin. 1 lit. c din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nefiind semnat de contravenient, fiind semnat martorul asistent C. C., la rubrica „alte mențiuni” fiind precizate următoarele: „Nu recunosc fapta întrucât nu exista pieton pe trecerea de pietoni, motiv pentru care nu semnez acest proces-verbal”, situație de fapt dovedită prin acest înscris.
Instanța de fond a reținut ca situație de fapt că martorul Tene B.-I., propus de petiționar, a declarat că:este afin cu petiționarul, în sensul că soția petiționarului este soră cu mama sa;anul trecut, prin iunie, însă nu își aduce aminte data, în jurul orelor prânzului, în împrejurările ce privesc încheierea procesului-verbal de contravenție, se afla împreună cu petiționarul în mașină, el aflându-se pe locul de lângă petiționar, care conducea acel autovehicul;circulau pe . petiționarul a virat la dreapta, în dreptul Peco Agip, intrând pe . încolo petiționarul a fost oprit de un agent de poliție, însă el precizează că nu se afla niciun pieton pe trecerea de pietoni de la Peco Agip și nici nu se pregătea vreunul să intre în acea traversare, pentru că el a văzut aceasta, înainte ca petiționarul să intre în traversarea trecerii de pietoni;el a văzut cu certitudine acestea numai din partea dreaptă a sa, pentru că în partea stângă se afla un autobuz care venise din sens opus pe . Mechel, și apoi virase la stânga, pentru a depăși aceeași trecere de pietoni;autovehiculul petiționarului se afla imediat după acel autobuz;nu putea să vadă ce se întâmplă spre scuarul dinspre partea stângă a lor, din cauza acelui autobuz; autobuzul nu a oprit în fața trecerii de pietoni și nici petiționarul nu a oprit.
De asemenea, a fost audiat și martorul asistent la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției C. C., care a declarat că:a semnat în calitate de martor asistent procesul-verbal de contravenție aflat în copie la fila 4 din dosarul cauzei;nu a văzut persoana căreia i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție refuzând să semneze acest proces-verbal, nici nu a văzut-o pe persoana căreia i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție săvârșind sau nu vreo faptă contravențională;a semnat acest act pentru că i-a cerut polițistul, după ce i-a explicat că acea persoană arătată în procesul-verbal de contravenție nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor la o astfel de trecere;a fost oprit de polițist în zona Pavcom din municipiul Târgoviște.
Prima instanță a mai constatat că dispozițiile art. 135 alin. 1 lit. h din H. G. nr. 1.391/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că un conducător de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului,că dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că este contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului,și că dispozițiile art. 111 alin. 5 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în situația prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 din O. U. G. nr. 195/2002.
Totodată, instanța a constatat că dispozițiile art. 98 alin. 1 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, alin. 2 prevăzând că un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, alin. 3 prevăzând că acestor contravenții din acest act normativ li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă, alin. 4 prevăzând că sunt clasele de sancțiuni următoarele: a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă.
Instanța de fond a mai constatat și că, începând cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 de lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 de ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră, conform H. G. nr. 1.225/2011 și că dispozițiile art. 147 alin. 1 din H. G. nr. 1.301/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că un conducător de autovehicul este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare, și că dispozițiile art. 35 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege,și că dispozițiile art. 101 alin. 1 punctul 18 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că este contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni fapta de a nu respecta obligația conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2.
Față de fapta constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate și probele administrate în cauză, văzând și înregistrarea video comunicată de intimat, din care rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, condus de petiționar, circula în data de 29.06.2012, la ora 17:03:08, pe . S. C. Mechel – S. A., înscriindu-se pentru virarea la dreapta pe . Peco „Agip”, moment în care un pieton, aflat până în acel moment în așteptare pentru a trece un autobuz, a început traversarea trecerii de pietoni, pietonul pășind pe trecere înainte ca autovehiculul condus de petiționar să efectueze virarea la dreapta pe . intersecteze această trecere de pietoni, fapt ce se întâmplă la ora 17:03:10, moment în care pietonul efectuase deja 2 pași pe trecere, astfel încât, în momentul în care autovehiculul condus de petiționar traversa acest marcaj, pietonul se apropia de acest autovehicul, traversarea nefiind totuși incomodată de autovehiculul petiționarului,ținând cont și de faptul că petiționarul avea obligația de a se asigura că niciun pieton nu se afla în traversarea trecerii de pietoni sau nu dorea să se angajeze în această traversare, obstrucționarea vizibilității sale asupra acestei treceri de pietoni, chiar reală de ar fi fost, neputând duce la înlăturarea acestei obligații legale, nerespectarea acesteia putând duce la accidente rutiere, apreciind că martorul propus de petiționar Tene B.-I., care a declarat în sensul mai sus reținut de instanță, în raport cu situația de fapt ce rezultă din înregistrarea video a faptei săvârșite de petiționar nu a relatat cu fidelitate situația reală de fapt, încercând să susțină varianta petiționarului cu privire la aceasta, invocându-se, prin această descriere a faptei, lipsa vinovăției în săvârșirea acesteia,
instanța apreciază că petiționarul a săvârșit fapta de neacordare a priorității de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară a drumului public prin locul special amenajat și semnalizat, aflat pe sensul de deplasare a autovehiculului, constatată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, aceasta întrunind elementele constitutive ale contravenției reținute în același act, apreciind ca fondate susținerile intimatului cu privire la această contravenție, din întâmpinare, inclusiv cu privire la sancțiunea contravențională ce trebuie aplicată petiționarului, în raport de circumstanțele săvârșirii acesteia și de faptul că din fișa abaterilor petiționarului la regimul circulației pe drumurile publice, întocmită, de intimat, aflată la fila 25 din dosarul de judecată, rezultă că petiționarul a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor fapte la regimul circulației pe drumurile publice de 10 ori.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 147 alin. 1 din H. G. nr. 1.391/2006, cu modificările și completările ulterioare, sancționată de dispozițiile art. 101 alin. 1 punctul 18 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a constatat că petiționarul a formulat plângerea contravențională și cu privire la această contravenție.
Din conținutul actului contestat, rezultă că petiționarul nu și-a exprimat punctul de vedere la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, cu privire la săvârșirea sau nu a celei de a doua fapte contravenționale constatate prin acest act.
De asemenea, din declarația martorului asistent la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției rezultă că acesta nu are cunoștință despre săvârșirea sau nu de către petiționar a faptelor constatate prin actul contestat, nici martorul propus de petiționar neavând cunoștință despre cea de a doua contravenție constatată prin același act.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că nu există dovezi pentru ca instanța să rețină săvârșirea de către petiționar a celei de a doua contravenții constatate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, cu atât mai mult cu cât agentul constatator ar fi putut solicita pretinsului martor asistent la încheierea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției să fie de față nu numai la pretinsul refuz al petiționarului de a semna procesul-verbal, refuz la care martorul asistent, de altfel, susține că nu a fost de față, ci și la neînmânarea certificatului de înmatriculare al autovehiculului condus, de către petiționar, agentului de poliție, la solicitarea acestuia.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petiționar împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 29.06.2012, la ora 17,10, în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, de agentul constatator al intimatului Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, anulând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 147 alin. 1 din H. G. nr. 136/2006, cu modificările și completările ulterioare, sancționată de dispozițiile art. 101 alin. 1 punctul 18 din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-a aplicat sancțiunea avertismentului și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 135 lit. h din H. G. nr. 1.361/2006, cu modificările și completările ulterioare, sancționată de dispozițiile art. 100 alin. 3 punctul b din O. U. G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Impotriva acestei sentințe pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în termen legal, au declarat recursuri la data de 21.07.2014 intimatul I.P.J. Dâmbovița, iar la data de 30.07.2014 petiționarul U. I. N..
In motivele de recurs și întâmpinarea depuse la data de 28.08.2014, intimatul I.P.J. Dâmbovița solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii în totalitate a procesului verbal de constatare a contravenției ca fiind legal și temeinic, considerând că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii
În fapt, se arată că petentul a fost sancționat pentru două fapte contravenționale: neacordare prioritate de trecere pietonilor și pentru că nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare, prima faptă fiind filmată, astfel că instanța de fond a constatat că petiționarul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor. Pentru cea de-a doua faptă, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională pe motiv că martorul asistent nu are cunoștință despre faptele comise de petiționar și că agentul constatator nu i-a solicitat martorului asistent să fie de față nu numai la refuzul contravenientului de a semna procesul verbal de contravenție, ci și la neînmânarea certificatului de înmatriculare. Mai arată instanța de fond că nici martorul propus de reclamant nu are cunoștință despre cea de-a doua contravenție, soluția adoptată fiind total eronată.
Calitatea de martor asistent nu trebuie confundată ci cea de martor ocular. In primul caz, martorul poate face relatări doar cu privire la modul în care a fost întocmit procesul verbal de contravenție, în timp ce un martor ocular ia cunoștință în mod direct, prin propriile simțuri despre împrejurările comiterii faptei contravenționale.
A acuza agentul constatator nu i-a cerut martorului asistent să fie și martor ocular este deplasat, mai ales că instanța de fond trebuie să cunoască dispozițiile art. 109 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., care prevăd foarte clar că faptele se constată în mod direct de către lucrătorul de poliție. In condițiile în care fapta fost constatată clar de către agentul constatator, prin propriile simțuri, instanța trebuia să solicite petiționarului să facă dovada contrară celor reținute în procesul verbal de contravenție, în acest caz a se vedea și cauza N. G. contra României.
Arată intimatul că instanța de fond nu a făcut acest lucru, a nesocotit dispozițiile art.109 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și a trasat o sarcină exagerată agentului constatator, astfel, prin aprecierea eronată a probelor administrate în cauză, instanța de fond a ajuns la concluzia că în ceea ce privește fapta de a nu a avea asupra sa certificatul de înmatriculare nu există dovezi.
În întâmpinarea formulată la recursul petiționarului, precizează că acesta este nefondat, urmând a fi respins, întrucât, pe de o parte, nu există nici o obligație pentru agentul constatator să consemneze în procesul verbal de contravenție date de identificare ale aparatului tehnic folosit la constatarea contravenției ( acesta nu a fost sancționat pentru încălcarea limitei legale de viteză sau pentru conducerea sub influența băuturilor alcoolice ), cu toate acestea în procesul verbal a fost indicat tipul cinemometrului folosit, . numărul de înmatriculare pe care a fost instalat cinemometrul.
De asemenea, în motivele de recurs, în mod greșit se face trimitere la cauza CEDO „ A. c. României”, unde reclamantul s-a plâns pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenție, ori, în speță nu este aplicabil, întrucât, la data comiterii faptei legea sancționează fapta comisă doar cu amendă, în schimb, în cauză este aplicabil cazul N. G. c. României, unde s-a constatat că Statul Român a respectat art. 6 din Convenție, sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție ( aplicabilă în materie penală ), dar și în domeniul contravențional – în anumite condiții, adică reclamanta are posibilitatea în cadrul procedurii interne să prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativă de care beneficiază procesul verbal contestat ( justificat de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codul de procedură civilă, conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței ).
În speță, organele de poliție au făcut o verificare pe linia respectării priorității de trecere a pietonilor ( deci filmarea nu este întâmplătoare ), iar faptul că recurentul nu a văzut pietonul din cauza autobuzului ( întrucât recurentul circula în spartele autobuzului, iar pietonul venea din stânga sa), nu face decât să-l responsabilizeze și mai mult pe recurent, în sensul de a se asigura temeinic că pe marcajul pietonal nu se află, în traversare, pietoni.
De asemenea, motivarea acestuia că nu mai putea să oprească, periclitând siguranța, nu poate fi luată în seamă, deoarece nu arată la a cui siguranță se referă, la momentul 17:03:09, din filmare se observă că pietonul pășește pe marcajul pietonal, iar autovehiculul recurentului nu se afla pe marcaj și nici în situația de a nu putea opri, întrucât nu circula cu viteză, iar art. 72 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, invocată de recurent, nu sunt aplicabile pietonului în speță.
In drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
La data de 30.08.2014, petiționarul a formulat recurs împotriva sentinței de fond, susținând că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale și a probatoriului administrat în cauză, având în vedere în principal, cu ocazia întocmirii actului de constatare a contravenției, agentul a încălcat dispozițiile imperative ale. O.U.G. nr. 195/2002 și anume art.109 alin.2 și art. 181 ali.1 din Regulamentul de aplicare a acestei ordonanțe. Potrivit textelor invocate, agentul constatator avea obligația să consemneze în procesul verbal datele de identificare ale mijlocului tehnic certificat folosit la constatarea contravenției. Ori, încălcând aceste dispoziții, agentul constatator pune instanța în imposibilitatea de a controla temeinicia procesului verbal pentru simplul motiv că nu se poate verifica dacă mijlocul tehnic cu care se susține că s-a constatat contravenție este omologat în condițiile în care nu există în procesul verbal datele de identificare ale acestuia.
Eventualele mențiuni din întâmpinare sau din rapoartele agenților de poliție în care se arată . de înregistrare trebuie privit ca un act pro causa, acesta fiind întocmit cu ocazia întâmpinării formulate de intimat, încercând să acopere viciul evident al actului constatator.
Mai mult din actele depuse de intimat rezultă faptul că aparatul video nu avea omologare, iar instanța de fond a sesizat că din declarația martorului asistent rezultă că acesta nu a fost prezent la încheierea procesului verbal de contravenție contestat, nu l-a văzut pe petent, de unde reiese faptul că drepturile legale ale petentului au fost încălcate cu bună știință, agenții de poliție făcând un abuz.
Față de aceste susțineri, petiționarul consideră că materialul probator depus ulterior de intimat nu poate fi luat în considerate de către instanță, prin prisma art. 6 din C.E.D.O., iar din întregul probatoriu, atât din imaginile video, cât și din declarația martorului propus, reiese faptul că petentul nu avea vizibilitate către trotuarul din stânga, având în vedere autobuzul.
Totodată, precizează că recurentul că a momentul 17:03:09, când pietonul călca pe trecerea de pietoni, se vede clar că petentul era deja cu roata dreaptă pe trecerea de pietoni, nemaiavând posibilitatea de a opri în condiții de siguranță, mai mult conform dispoz. art. 72 alin. 1 – 3 din OUG nr. 195/2002, pietonul avea obligația să se asigure înainte de a începe traversarea.
Verificând motivele de recurs formulate, pe baza materialului probator administrat în cauză, tribunalul apreciază că acestea se circumscriu cazului de modificare a unei hotărâri prevăzut de art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă, urmând a admite recursurile, pentru următoarele considerente:
Sunt întemeiate criticile petentului –recurent că nu a săvârșit fapta de neacordare de prioritate pentru pietoni, cât și criticile intimatei – recurente, în sensul că petentul a săvârșit fapta de nerespectare a obligației de a avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului.
Fapta contravențională prev. de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 republicată – aplicabile în speță, constă în „ neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autoturismului, tractorului agricol sau forestier, ori tramvaiului ”.
Realitatea factuală relevantă în speță, surprinsă de filmarea video redată în planșa foto ( fila 21 dosar fond ) la momentul 17:03:09, nu se circumscrie conținutului normativ al dispozițiilor legal mai sus descrise, întrucât, angajarea ( . s-a produs după ce autoturismul condus de petentul – recurent U. I. N., se afla deja ( cu roata dreaptă față ) pe marcajul pietonal din . intersecția cu . Peco – Agip, din municipiul Târgoviște, așa că, petentul, în mod efectiv, nu avea cum să respecte obligația corelativă ( prevăzută de art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 ), de a acorda prioritate de trecere persoanei respective.
Cu atât mai mult cu cât pietonul doritor de traversare a drumului public prin acel loc ( chiar marcat și semnalizat ), dar a cărui vizibilitate era opturată în sensul său de mers de autobuzul – bine evidențiat în imagine, era obligat să inițieze traversarea „ numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și ceilalți participanți la trafic” – obligație ce nu s-a realizat ( din interpretarea sistemică acelor trei alineate ale art. 72 din OUG nr. 195/2002 republicată, rezultă clar că norma reglementată a vizat toate actele materiale circumscrise obligației de traversare, de către pietoni, a unui drum public).
În consecință, din coroborarea acestei probe concludente, cu susținerile constante de nevinovăție ale petiționarului recurent – prin obiecțiunile făcute la încheierea procesului verbal, prin motivarea plângerii inițiale și apoi a motivelor de recurs, chiar și cu proba testimonială ( fila 38 – martorul Tene, aflat pe locul din dreapta față de lângă petent, declară că „ nu se afla nici un pieton pe trecerea de pietoni de la Peco Agip și nici nu se pregătea vreunul să intre în acea traversare ...”, rezultă, în mod clar, că petentul – recurent nu a săvârșit contravenția mai sus descrisă.
Mai reține instanța de control judiciar ca fiind lipsite de fundament legal criticile recurentului cu privire la neomologarea mijlocului tehnic care a surprins fapta menționată în procesul verbal de contravenție, pe de o parte, polițistul rutier C. A. era atestat operator Autovision ( fila 24 dosar fond ), pe de altă parte, fapta imputată nu atrage obligația consemnării în procesul verbal a datelor de identificare a mijlocului tehnic folosit ( actul constatator, totuși, menționează aceste date ).
Însă, același petent – recurent a săvârșit contravenția prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 republicată, constând în „ nerespectarea obligației conducătorului auto de a avea asupra sa documentele prevăzute de art. 35 alin. 2 ”, conform cărora „ participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate, sau după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege” ( art. 35 alin. 2) .
În cauză, proba testimonială propusă de petent nu a răsturnat prezumția relativă de veridicitate a celor constatate prin propriile simțuri, direct și nemijlocit de către agentul constatator ( conform art. 16 din OG nr. 2/2001) – petentul nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului, iar martorul, în mod efectiv nu a declarat nimic în legătură cu această faptă ( martorul Tene – depoziție fila 38 dosar fond ).
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 și 3 din vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite recursurile declarate, în sensul că va modifica în tot hotărârea atacată, și pe fond va admite în parte plângerea contravențională, anulând procesul verbal pentru contravenția prev. de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 republicată, și menținându-l pentru contravenția prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurentul petent U. I. N., domiciliat în Târgoviște, ., ., . și de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița și în consecință:
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că pe fond admite în parte plângerea contravențională și anulează procesul verbal . nr._/29.06.2012, pentru contravenția prevăzută de art.100 alin.3 lit. b din OUG nr. 195/2002 republicată
Menține același proces verbal, pentru contravenția prevăzută de art.101 alin.1 pct. 18 din OUG nr.195/2002 republicată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.10.2014.
P., JUDECATORI,
M. D. N. E. G. C.
Grefier,
R. M.
Judecător fond C. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. Gh.C./MV/SEM
3 expl./27.10.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 629/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 350/2014.... → |
|---|
