Obligaţia de a face. Sentința nr. 289/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 289/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 3526/120/2013
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 289
Ședința publică din data de 21 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D.
GREFIER: R. O.
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de către reclamanta V. (G.) P. C., domiciliată în Voinești, ., județul Dâmbovița, CNP_, cu domiciliul procesual ales Cabinet de avocatură „ C. M. V.”, în București, .. 266-268, clădirea 60, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București, cu sediul în București, sector 3, .. 13 și, M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, cu sediul în București, Sector 1, .. 28-30, având ca obiect „obligația de a face”.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 8 lei conform chitanței nr. 6562/25.10.2013 și timbru judiciar în valoare de 1 leu.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- la data de 20 noiembrie 2013 pârâtul M. Educației Naționale a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată a reclamantei și înscrisuri;
- la data de 25 noiembrie 2013 pârâta U. „S. Haret” București a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție, precum și înscrisuri;
- la data de 2 decembrie 2013 pârâta U. „S. Haret” a depus la dosar note de concluzii;
- la data de 6 decembrie 2013 pârâtul M. Educației Naționale a depus la dosar întâmpinare la cererea d chemare în garanție.
În temeiul art. 131 NCPC raportat la art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, instanța verificând competența de soluționare a cauzei, constată că este competent Tribunalul Dâmbovița, este competent material conform art. 10 alin. 1 și teritorial conform art. 10 alin. 3 din legea contenciosului administrativ.
Tribunalul respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei V. (G.) P. C., invocată de pârâtul M. Educației Naționale prin întâmpinare. Sub acest aspect, reține că reclamanta a contestat refuzul Ministerului de a tipări diplome de licență, existând, deci, un raport juridic între cele două părți.
Tribunalul, în temeiul art. 72 raportat la art. 64 NCPC respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, formulată de pârâta U. S. Haret având în vedere că se cheamă în garanție nu o terță persoană, în sensul dispozițiilor art. 72 Cod procedură civilă, ci chiar o parte din dosar, respectiv pârâtul, ceea ce contravine dispozițiilor legale anterior menționate.
Conform art. 74 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 4 NCPC încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile, care curge de la comunicare, părțile fiind lipsă.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița- Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din 21.05.2013 reclamanta V. (G.) P. C. a chemat în judecată pârâta U. ”S. Haret” București și Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei U. ”S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței; obligarea pârâtului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularului diplomei de licență, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată, în primul rând, că și-a îndeplinit obligația prealabilă potrivit Legii nr. 554/2004, prin depunerea plângerilor prealabile către U. S. Haret și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
De asemenea, reclamanta a arătat că a urmat cursurile Universității S. Haret București- Facultatea de Științe Juridice și Administrative B. în perioada 2006-2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, iar în urma promovării examenului i s-a eliberat adeverința nr. 2136/05.07.2011, cu valabilitate până la eliberarea diplomei de licență, care însă nu îi este eliberată.
Se arată că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, în sensul că și-a plătit taxele de studii, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență. În aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă sub nr. 1405/21.05.2009, precum și art. 20 alin. 1 din Regulamentul aprobat de OMECT nr. 2284/2007, pârâta era obligată să-i elibereze actele de studii complete.
Se mai arată în cuprinsul cererii că în conformitate cu art. 60 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, „activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ la seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”.
Potrivit art. 60 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, republicată, „Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită”.
Se mai arată de către reclamantă că i-a fost admisă cererea de a susține examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat și, ca atare, Facultățile din cadrul Universității S. Haret au recunoscut titlul de licențiat înj D., potrivit adeverinței de studiu eliberate.
În raportul de cadrul legislativ precizat și de buna-credință a sa, reclamanta apreciază că are dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licență, drept recunoscut și de Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobate de Senatul Universității S. Haret la data de 31 mai 2009.
Se mai susține că sesizarea instanței de judecată justifică interes, în sensul că la data introducerii cererii de chemare în judecată interesul este legitim corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale.
Se mai arată că adeverința de licență există, este în ființă și constituie un act administrativ nerevocat sau anulat în vreun mod de către instanțele de judecată.
Se arată că potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni, nici o altă prelungire a adeverinței nefiind luată în considerare în fața autorităților și instituțiilor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe Constituția României; Legea nr. 1/2011; Legea nr. 84/1995 republicată; Legea nr. 554/2004; Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3404/07.03.2006; Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007; Convenția Europeană a Drepturilor Omului; Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Au fost anexate cererii, în copie, următoarele înscrisuri: adeverința de absolvire nr. 2136/05.07.2011; adeverința de absolvire nr. 5449/08.07.2009; plângere prealabilă, prin care se solicită eliberarea diplomei de licență și a suplimentelor de diplomă cu confirmare de primire; plângere prealabilă prin care se solicită acordarea avizului pozitiv pentru tipărirea diplomei de licență și a suplimentelor de diplomă cu confirmare de primire; adresa nr._/13.11.2012 înaintată reclamantei de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; adresa nr. 2248/28.05.2011 înaintată reclamantei de către U. S. Haret.
La data de 20 noiembrie 2013 M. Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, față de solicitările reclamantei și raportat la atribuțiile Ministerului Educației Naționale, conform prevederilor HG nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale, instituție ce nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Se invocă faptul că între M. Educației Naționale și reclamantă nu există nici un fel de raporturi juridice și cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la solicitările făcute; contractul de studii este încheiat între reclamantă și U. S. Haret, M. Educației Naționale nefiind parte în aceste contracte.
În fapt, din datele dosarului reiese faptul că reclamanta a absolvit la U. „S. Haret”- Facultatea de Științe Juridice și Administrative din B., specializarea Administrație Publică, la forma de învățământ „la distanță”, promoția 2009, iar potrivit HG nr. 676/2007 anexa 3 reiese că specializarea urmată de reclamantă, la forma de învățământ ID, nu a fost niciodată autorizată provizoriu/acreditată.
Se mai arată că aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern, care se actualizează anual, iar statul nu a recunoscut niciodată forma de învățământ aleasă de reclamantă pentru facultățile și specializările în speță, hotărârile de guvern fiind clare sub aspectul formei de învățământ acreditate.
De asemenea, se susține că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, în să reclamanta nu se află în situația de a beneficia de drepturile de care se bucură cei care au absolvit forme de învățământ acreditate/autorizate provizoriu.
Totodată, se arată că o instituție care înscrie „studenți” și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Se menționează, că, în cazul Universității „S. Haret” din București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993, a OUG nr. 75/2005 și ale HG nr. 1011/2001.
Privitor la incidența OMEC nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006 - 2007, se susține că U. „Spini Haret" are în vedere art. 8 care prevede: „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate". Acest articol reia prevederile Legii învățământului nr. 84/1995, conform art. 60 alin (1) din această lege: „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".
Astfel, legea este clară și nu lasă loc de interpretări: dacă este îndeplinită condiția de formă a organizării formelor de învățământ FR și ID în cadrul universităților (pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi nu putem ignora și condiția de fond și anume acreditarea acestor forme de învățământ.
Normele citate din Legea învățământului și OMEC 3404/2006 nu duc însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare. Organizarea formelor ID și FR la unele specializări, dată de faptul că exista și forma ZL, nu excludea (și nu exclude) imperativul procedurii de autorizare, respectiv obligația de conformare în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare și acreditare, neexcluzându-se nici obligația asigurării resurselor umane și materiale pentru fiecare formă și locație de învățământ în mod distinct.
Simplul fapt că U. S. Haret a emis reclamantei adeverințe provizorii care atestă parcurgerea de către aceștia a unei forme de învățământ, nu naște pentru beneficiarii acestor adeverințe, automat, un drept la emiterea diplomei de studii.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 Cod procedură civilă, Legea Educației nr. 1/2011, Legea învățământului nr. 84/1995, HG 676/2007, HG 635/2008, OG 10/2009, Legea nr. 288/2004, OUG nr. 75/2005, HG 1011/2001, Legea nr. 554/2004, HG 536/2011 privind Organizarea și funcționarea MECTS, Ordinul Ministerului Educației nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind Regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, Legea 88/1993 republicată, HG nr. 693/2003, HG 1082/2003, HG nr. 940/2004; HG nr. 1175/2006, HG nr. 410/2002.
La data de 25 noiembrie 2013 pârâta U. „S. Haret” a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție prin care a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă, în sensul în care după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acesteia, a eliberat adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de pârâtă sub nr. 1405/21.05.2009 și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul MECTS nr. 2284/28.09.0007.
Se arată că MECTS este cea care în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diploma și suplimentul la diplomă solicitate de către reclamant, iar pârâta a făcut demersurile necesare către MECTS și a comunicat necesare de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la . dovada acestora prin adresele: 31/21.06.010, nr. 557/12.10.2010, nr. 569/18.10.2010, nr. 573/26.10.2010; nr. 1054/03.02.2011, nr. 960/08.10.2009, nr. 278/05.08.2010,. prin care a solicitat să le fie dată aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la . absolvenții anului 2009.
Se mai arată că în prezent se află în imposibilitatea practică de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studii pentru reclamanți, datorită refuzului MECTS.
Pentru aceste considerente și pentru faptul că obligația pârâtei de a emite diploma de licență este subsecventă obligației MECTS de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studiu, a formulat în conformitate cu dispozițiile art. 72-74 din NCPC, art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 28 alin. 1 din aceeași lege, cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, prin ministru, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă și la plat tuturor sumelor solicitate subscrisei, cu orice titlu, de către reclamantă.
Motivând cererea de chemare în garanție, se arată că pârâta a fost înființată prin Legea nr. 443/05.07.2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr. 693/2003 și HG nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatică și altele. Specializarea urmată de reclamanți la forma de învățământ arătată a fost confirmată de MEN prin emiterea formulelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an. Se mai arată că pârâta s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate. În raport de dispozițiile art. 2 din HG nr. 366/18.04.2007, în vigoare la data când reclamanții au parcurs studiile superioare și au susținut licența, chematul în garanție, trebuia să le avertizeze ca furnizor de educație, dacă ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi nefavorabil, ME trebuia să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.
Mai apreciază că aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă, echivalează cu recunoașterea din partea MECTS, că pârâta a funcționat într-un cadru legal, care le-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță.
Solicită să se observe că prin adresa nr. 278/05.08.2010 emisă de pârâtă către chematul în garanție, reiese faptul că din_ buc – formulare tipizate, solicitate de pârâtă prin adresa nr. 31/21.06.2010, înregistrată la MECTS sub nr._/21.06.2010, au primit dosar_ bucăți, conform adresei nr._/21.06.2010 a MECTS către Romdidac SA.
Asupra admiterii cererii de chemare în garanție, arată că s-a pronunțat și ICCJ: în dosarul nr._, în dosarul nr._ ; în dosarul nr._, dosarul nr._, dosar nr._/2/2010, dosar nr._, dosar nr._ în sensul admiterii cererii pârâtei de chemare în garanție a MECTS irevocabil.
Pentru aceste considerente, pentru respectarea principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, solicită să fie obligat MECTS să aprobe tipărirea formulelor destinate actelor de studii, solicitând în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 72 Cod procedură civilă, să fie admisă cererea de chemare în garanție așa cum a fost formulată.
A solicitat aplicarea art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua Cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedire a depus la dosarul cauzei: tabelul cu adresele emise către chematul în garanție, adresele nr. 385/2009; nr. 769/2009, nr. 557/2012, nr. 31/12.06.2010, nr. 569/2010, 573/2010; nr. 1054/2011; nr. 278/2010; 960/2009, nr._/2010 nr._, nr._/2010 reprezentând corespondență între pârâtă, chemat în garanție și . nr. 5656/2010 pronunțată de Î.C.C.J., Decizia nr. 5386/2011 și nr. 5722/2011, Decizia nr. 2533/2012, nr. 628/2012 și nr. 953/2012 ale aceleași instanțe.
La data de 2 decembrie 2013 pârâta U. S. Haret a depus la dosar note de concluzii, prin care solicită să se admită cererea de chemare în garanție, deoarece diplomele de licență se emit numai cu avizul MECTS, iar acesta refuză să aprobe tipizarea formularelor, pentru a fi emise reclamanților.
Se mai arată că toate susținerile Ministerului sunt neprobate, nu reiese din nici un înscris faptul că nu au îndeplinit condițiile prevăzute de lege, ca persoana juridică de drept privat si de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Ministerului Educației i se recunostea, prin art. 6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a universității", daca nu respectam condițiile impuse de lege.
Solicită să se constate faptul ca erau obligați la acreditarea specializarilor (facultatilor) si nu a formei de invatamant, asa cum susține MECTS prin întâmpinare.
Astfel, art.4 din HG nr.535/1999, arata ca"autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi,pot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventajara a fi necesara "îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditare, instituțiilor de invatamant superior."
Ca atare,singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
In acest sens legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii.care duc la o calificare universitara distincta,si nu la nivelul formelor de invatamant.
De asemenea, arată că asupra admiterii cererii de chemare în garanție s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și toate instanțele din țară.
La dara de 6 decembrie 2013 pârâtul M. Educației Naționale ( fostul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta U. „S. Haret”, în principal, ca inadmisibilă, și în subsidiar, ca neîntemeiată.
Se solicită să se constate ca U. "S. Haret" nu a depus vreo dovada din care sa reiasă ca a formulat o cerere de acreditare pentru invațământul ID/FR si nici ca s-a supus unei evaluări conform O.U.G. 75/2005 si H.G. nr. 1011/2011 - forma ID pentru specializarea respectiva, astfel nu se regăsește ca fiind autorizata provizoriu sau acreditata forma de invatamant ID in ni ci un a dintre hotărârile in care se prevăd expres si limitativ structurile instituțiilor de invatamant superior acreditate si specializările din domeniile studiilor universitare de licența - H.G. nr.1609/2004. H.G. nr. 916/2005. H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008. H.G. nr. 749/2009. H.G. nr. 966/2011.
Se arată că modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată inițial prin Legea nr.88/1993, și ulterior, prin O.U.G. nr.75/2005, cu modificările și completările ulterioare. Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecventă redusă (FR) si la distantă (ID) trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar la acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la FR și ID dacă universitatea respectivă nu are organizate și cursuri la zi, la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează însă instituția de învățământ superior de obligația de a se supune procedurii de evaluare efectuată de către ARACIS în vederea autorizării/acreditării și a acestor forme de învățământ.
Totodată, în toate Ordinele Ministrului Educației Naționale cu privire la cadrul general de organizare și desfășurare a admiterii în ciclurile de studii universitare se precizează: „Conducerile instituțiilor de învățământ superior au întreaga responsabilitate pentru organizarea si desfășurarea examenului de admitere pentru fiecare ciclu de studii universitare".
Se mai arată că avizele emise de către M. Educației nu implică recunoașterea programelor de studii/specializărilor cu forma de învățământ care au funcționat în afara cadrului legal, așa cum U. S. Haret din București vrea să scoată în evidență în mod eronat. Astfel, termenul de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor este valabil pentru actele de studii emise cu respectarea prevederilor legale, respectiv pentru programele de studii legal constituite.
Pentru absolvenții cu diploma de licență comunicată de către U. „S. Haret” din București, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, raportat la atribuțiile și competențele sale în domeniul educației, respectiv al învățământului superior, potrivit prevederilor Hotărârilor de Guvern privind organizarea și funcționarea ministerului, nu are atribuții și nici calitatea de a anula diplome de licență eliberate de către universități sau adeverințe provizorii de stadiu.
Pentru forma de învățământ ID la data înmatriculării reclamantei, U. „S. Haret" nu avea o acreditare specială, acesta fiind si motivul pentru care în adeverințele eliberate acestora, universitatea a simțit nevoia de a cita prevederile art 60 din Legea 84/1995.
Nu se poate reține un fapt care este într-o flagrantă și vădită discordantă cu legislația în vigoare referitoare la procesul de acreditare a formelor de învățământ precum si cu spiritul în care trebuie să fie interpretată ordonanța care reglementează asigurarea calității educației
Nici o prevedere legală anterior menționată nu poate duce la concluzia unei acreditări ope legis a universității în cauză pentru alte forme de învățământ pentru care nu a urmat procedura de evaluare.
Dispoziția legală prevăzută în art 60 din Legea 84/1995 nu ar putea fi interpretată în sensul înlăturării unui proces de evaluare academic, astfel cum este el prevăzut de art 3 din H. G. nr. 1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1003 si O. U G. nr. 75/2005.
Coroborând disp. art 3, art 17 din H.G. nr. 1011/2011, prevederile art 60 alin.(4) dinLesea nr. 84/1995 și dispozițiile art. 3, art 4 din O.U.G. nr. 75/2005 rezultă faptul că Guvernul aprobă prin hotărâre structurile si specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.
Prin adresa nr. 31/21.06.2010, U. „S. Haret" din București a revenit asupra adresei inițiale nr. 769/25.08.2009 și a solicitat un număr mult mai redus de tipizate pentru actele de studii pentru absolvenții din anul 2009. După cum lesne se poate observa, prin adresa nr. 31/21.06.2010, U. S. Haret din București a solicitat 24.823 de tipizate pentru absolvenții promoției 2009, iar M.E.C.T.S. a aprobat prin adresele menționate anterior un număr de 27.975 de tipizate.
M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. „S. Haret".
Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
În ceea ce privește cererea de chemare in garanție, se susține că între M. Educației Naționale si U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică, nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Solicită să se constate că pârâta U. "S. Haret" solicita de fapt instanței de judecată să oblige M.E.N. sa aprobe tipărirea de formulare cu regim special, respectiv diplome de licența si suplimente la acestea, ignorând astfel în mod vădit cadrul legislativ în vigoare, din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art 205 Cod de procedură civilă, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 443/2002, Legea nr. 88/1993, H.G. 1011/2001, H.G. nr. 536/2011, O.U.G. nr. 75/2005, Legea nr.288/2004, H.G. nr. 1418/2006, O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008, H.G. nr. 1175/2006 si H.G. nr. 749/2009, HG 185/2013.
La data de 20 ianuarie 2014, pârâta U. „S. Haret” a depus la dosar note de concluzii, prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție.
Se solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul M. Educației Naționale având în vedere că adeverința de studii a fost emisa in baza dispozițiilor art.38 din OM.2284/2007, sub egida M.E.N., intrucat subscrisa este parte a sistemului național de invatamant, iar refuzul nejustificat al MEN, de a emite avizul necesar tipizării actelor de studii pentru reclamant este un abuz manifestat prin exces de putere nepermis . drept.
Solicitarea de aprobare a tipizării formularelor destinate actelor de studii, este parte a procedurii de eliberare a diplomei de licența, ce se desfășoară intre subscrisa U.S.H. si MEN, fara irrlerventia reclamantului, conform Ordinului nr.2284/2007, emis de MEN (MECTS).
Cererea de chemare in garanție este întemeiata deoarece admiterea sa asigura efectiv îndeplinirea obligației de a emite diploma de licența in condițiile in care eliberarea acestora este condiționata de aprobarea tipăririi formularelor tipizate de către MEN( MECTS) in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție.
Astfel, chemarea in garanție a MECTS, este o necesitate obiectiva, deoarece diplomele de licența se emit numai cu avizul MECTS, iar acesta refuza sa aprobe tipizarea formularelor.
De asemenea, prin susținerile din întâmpinare M. Educației Naționale arata că au încalcat "prevederile legale" privind organizarea formei de invatamant urmata de reclamant, dar nu specifica temeiul de drept incalcat.
Totodată, se arată că toate susținerile Ministerului sunt neprobate; nu reiese din nici un înscris faptul ca nu au îndeplinit condițiile prevăzute de lege, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant. Ministerului Educației i se recunostea, prin art.6 din Legea nr.443/2002. dreptul de a "propune incetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a universității", daca nu respectau condițiile impuse de lege.
Față de motivele invocate, solicită admiterea cererii de chemare în garanție.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că solicitarea reclamantei este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița reclamanta V. (G.) P. C. a chemat în judecată pârâta U. ”S. Haret” București și Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei U. ”S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței; obligarea pârâtului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularului diplomei de licență, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt,
Reclamanta a urmat cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative din B., specializarea Administrație Publică, forma de învățământ ID (învățământ la distanță), în perioada 2006 – 2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009 iar în urma promovării acestui examen i s-a elibera nr. 5449/8 07.2009, adevertința de licență.
Această situație de fapt este confirmată prin înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, respectiv contracte de studii, chitanțe de plată a taxelor școlare și adeverința de licență nr. 2144/14.07.2010 eliberată de pârâta în cauză.
Reclamanta V. (G.) P. C. a supus analizei instanței de contencios administrativ, în procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 554/2004, pretinsul refuz nejustificat al pârâtei U. „S. Haret” de a soluționa cererea reclamantei de eliberare a diplomei de licență aferentă studiilor absolvite.
Refuzul pârâtei U. „S. Haret” vizând soluționarea cererii formulată de reclamantă, apare ca fiind exprimat în mod explicit prin adresa nr. 2248/28 05. 2011 emisă ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamantă, pârâta justificând neîndeplinirea obligației solicitată de reclamantă prin lipsa formularelor cu regim special al diplomelor de licență, ca urmare a refuzului Ministerului Educației Naționale de a aviza tipărirea unor astfel de formulare.
Prin urmare, dată fiind evidenta interdependență dintre, obligația solicitată a fi impusă pârâtei prin cererea formulată de reclamantă și obligația solicitată a fi impusă chematului în garanție prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, tribunalul are a analiza în ce măsură refuzul conjugat al pârâtei cu cel al chematei în garanție, care au condus la neeliberarea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta pentru reclamantă, în raport de justificările date și de dispozițiile legale incidente, are sau nu caracterul unui refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2, alin. 2, raportat la art. 2, alin. 1, lit. i din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul constată ca fiind incidente următoarele dispoziții legale în vigoare pentru perioada de timp în care reclamanta a urmat cursurile la specializarea Management, în forma ID organizată de pârâtă:
Dispozițiile art. 60 din Legea nr. 84/1995 potrivit cu care „Activitatea didactica se poate organiza in urmatoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral, cu recventa redusa si la distanta pot fi organizate de institutiile de invatamant superior care au cursuri de zi”.
Dispozițiile art. 5, alin. 3 și 4 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, potrivit cu care „(3) M. Educației și Cercetării actualizează periodic, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, lista domeniilor și specializărilor de licență, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (4) Universitățile pot organiza, cu finanțare din resurse proprii, și studii în alte specializări decât cele prevăzute la alin. (3), cu respectarea procedurilor de autorizare și acreditare”.
Dispozițiile art. 35, alin. 1 și 2 din OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității în educație, potrivit cu care „(1) Pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile de universitate sau altele similare numai instituțiile de învățământ superior autorizate să funcționeze provizoriu ori acreditate. (2) Desfășurarea activităților de învățământ preuniversitar și universitar, precum și eliberarea actelor de studii in alte condiții decât cele prevăzute prin prezenta ordonanță de urgență atrag răspunderea civila, contravențională sau penala, după caz”.
Dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 1214/2000, privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță în învățământul superior, potrivit cu care „Sunt abilitate sa organizeze ID in specializari determinate institutiile de invatamant superior - universitati, facultati, colegii acreditate sau care au obtinut acreditarea in acest scop”, iar potrivit disp. art. 19, alin. 3 “acreditarea programelor ID se face prin hotărâre a guvernului pe baza raportului Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare, avizat de M.E.N”.
Dispozițiile art. 5 alin. 1 din Ord. M.E.N. nr. 2284/2007 privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, potrivit cu care „Instituțiile de învãțãmânt superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate sã funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii”, iar potrivit disp. art. 7 „Formularele actelor de studii sunt tipãrite și difuzate, în condițiile legii, de cãtre unitatea de specialitate desemnatã de MECT, unitate care poartã întreaga rãspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securitãții tipãririi și pãstrãrii formularelor pânã la ridicarea acestora de cãtre instituțiile beneficiare”.
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt expusă, reținând și faptul că forma de învățământ ID organizată de pârâta U.S.H și absolvită de reclamantă, nu era una acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu în condițiile legii, nefiind menționată în nici una din Hotărârile de Guvern privind structurile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior (a se vedea HG nr. 916/2005, HG nr. 676/2007, HG nr. 635/2008), Tribunalul constată că refuzul pârâtei M.E.N., în avizarea tipăririi formularelor cu regim special constând în diploma de licență și suplimentul la aceasta, refuz care a condus la imposibilitatea eliberării de către pârâta USH a actelor de studii solicitate de reclamantă, nu este nicidecum unul nejustificat, în sensul disp. art. 2, alin. 1, lit. i și art. 2, alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În susținerea acestei soluții, Tribunalul reține și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat produs de Decizia nr. 3306/08.06.2011 dată de Î.C.C.J. a României într-un litigiu purtat între pârâta și chematul în garanție din prezenta cauză, hotărâre prin care Î.C.C.J. a statuat că, „faptul că în cadrul unei universități există un program de studii de licență acreditat, care se desfășoară pentru forma de învățământ la zi, nu conduce la ideea că, pentru același program, poate fi organizată de aceeași universitate o altă formă de învățământ, în lipsa verificării de către autoritatea abilitată, a îndeplinirii standardelor de performanță, prin procedura de evaluare prevăzută de lege”.
Prin urmare, culpa evidentă a pârâtei USH în neîndeplinirea obligațiilor legale și contractuale care îi reveneau față de reclamantă în urma încheierii contractelor de studii cu aceasta, culpă cauzată exclusiv de organizarea de către pârâtă a unor cursuri universitare într-o formă de învățământ care nu a fost acreditată ori autorizată să funcționeze provizoriu în condițiile legii, având drept consecința imposibilitatea eliberării actelor de studii aferente, nu poate fi imputată pârâtei M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului și nu poate conduce nici la admiterea cererii formulată de reclamantă împotriva acesteia.
Nici susținerile pârâtei legate de pretinsa îndeplinire necorespunzătoare a atribuțiilor de control care reveneau Ministerului în domeniul verificării legalității și calității învățământului superior, nu pot conduce la o altă soluție, nefiind admis ca efectele produse printr-o stare de nelegalitate, chiar favorizată de o eventuală lipsă de control din partea instituției abilitate, să fie înlăturate printr-o altă nelegalitate, aceea a eliberării unei dimplome de licență pentru o formă de învățământ neacreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
O soluție contrară ar conduce la eliberarea unor acte de studii de nivel superior (diplomă de licență), în condițiile parcurgerii unor cursuri pretins a fi fost organizate la nivel universitar, fără respectarea condițiilor legale în ceea ce privește evaluarea îndeplinirii standardelor minime de calitate pentru respectiva formă de învățământ.
Ca atare, în aceste circumstanțe, neîndeplinirea culpabilă de către pârâta U. S. Haret a obligațiilor asumate față de reclamantă prin încheierea contractelor de studii, nu va putea fi valorificată de către aceasta din urmă prin obținerea actelor de studii solicitate, răspunderea pârâtei putând însă fi atrasă, civil sau după caz, penal, potrivit prevederilor art. 179 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 și art. 35 alin. 2 din OUG nr. 75/2005, pentru eventualul prejudiciu produs reclamantei prin organizarea unei forme de învățământ neacreditată ori neautorizată să funcționeze provizoriu.
În raport de aceste considerente Tribunalul va respinge atât cererea formulată de reclamanta V. (G.) P. C. în contradictoriu cu pârâtele U. S. Haret București și M. Educației Naționale.
Văzând și disp. art. 20, alin. 1 din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge cererea formulată de reclamanta V. (G.) P. C., domiciliată în Voinești, ., județul Dâmbovița, CNP_, cu domiciliul procesual ales Cabinet de avocatură „ C. M. V.”, în București, .. 266-268, clădirea 60, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București, cu sediul în București, sector 3, .. 13 și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu sediul în București, Sector 1, .. 28-30.
Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. R. O.
Red. MD
Tehnored. RO
5 ex./17.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 350/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1330/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
