Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 162/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 666/262/2013
DOSAR NR._ apel-
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 162
Ședința publică din data de 2 aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – C. I. D.
Judecător – A. L. B.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin subunitatea acesteia Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 284/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent B. A. V., domiciliat in ., . județul Dâmbovița, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificarea efectuată potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța considerându-se lămurită asupra împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, în temeiul art.394 Cod procedură civilă rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 284/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petentul B. A. V., în contradictoriu cu intimatul CNADNR SA C., dispunând anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 11.02.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 11.02.2013 încheiat de un agent constatator din cadrul intimatei CNANDR S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C., petentul B. A. V. a fost sancționat contravențional în temeiul art. 8 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu amendă în cuantum de 250 de lei, reținându-se că la data de 21.01.2013 a fost înregistrat circulând pe drumurile naționale (DN1, Românești, județul Prahova), autovehiculul înmatriculat sub numărul_, categoria A, aparținând petentului, fără a deține rovinietă valabilă.
Examinând temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că planșa/planșele foto depuse la dosarul cauzei dovedesc fără dubiu că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe DN1, Românești, județul Prahova, în data de 21.01.2013, iar petentul a recunoscut tacit lipsa rovinietei valabile la data respectivă.
Anterior datei de 21.01.2013, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ și nr. de identificare VSA_25 a fost înstrăinat de petentul B. A. V. prin contractul de vânzare-cumpărare pentru vehiculul folosit din 07.11.2012, iar începând cu data de 04.03.2013 a fost radiat din rolul fiscal deschis pe numele petentului de compartimentul de specialitate al Primăriei comunei I. L. C., județul Dâmbovița, conform adeverinței nr. 352 din 04.03.2013 emisă de acest organ administrativ, operațiune care se realizează de către organul fiscal în baza declarației fiscale a înstrăinătorului și a copiei actului de înstrăinare, conform art. 264 alin. (4) din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare) și art. 126 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În aceste condiții, se prezumă că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost condus de către noul dobânditor, nu de către petent.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 lit. d) și e) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 tariful de utilizare reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza pe parcursul unei perioade rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum este definită conform de art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 7 din OG nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români.
Fapta de a circula pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda în cuantumul prevăzut în Anexa 2, potrivit art. 8 alin. (1) și (2) raportat la dispozițiile art. 1 lit. d) și e) și art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.
Având în vedere că aceasta este singura contravenție instituită de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 și coroborând dispozițiile art. 8 alin. (5), cu dispozițiile art. 1 lit. b), art. 7 și art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, rezultă că persoana ținută să răspundă contravențional pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale în lipsa unei roviniete valabile (subiectul activ al contravenței) este utilizatorul vehiculului.
Din interpretarea dispozițiilor art. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 rezultă că atribuirea calității de utilizator presupune îndeplinirea a două condiții cumulative: prima și cea mai importantă vizează existența în patrimoniul unei persoane a unui drept de folosință asupra vehiculului, suficient de bine caracterizat încât să permită înscrierea persoanei în certificatul de înmatriculare, dar indiferent de natura juridică a acestui drept (fie atribut al dreptului de proprietate, fie drept de creanță); a doua cerință se referă la înscrierea persoanei în certificatul de înmatriculare ca deținător mandatat, ca o dovadă a dreptului de folosință.
Întrucât, petentul B. A. V. nu avea dreptul de folosință asupra vehiculului cu nr. de identificare VSA_25 la data menționată în procesul-verbal de contravenție ca moment al săvârșirii contravenției, acesta nu avea nici calitatea de utilizator al acestui vehicul în sensul art. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, iar în consecință, nici calitatea de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din același act normativ. Nefiind îndeplinită o condiție esențială de fond pentru tragerea la răspundere contravențională, dedusă din dispozițiile art. 1, art. 6, art. 7, art. 10 și art. 11 din OG nr. 2/2001, respectiv săvârșirea unei fapte contravenționale de către persoana căreia i s-a aplicat sancțiunea contravențională, petentul a fost sancționat nelegal, iar acest viciu de procedură atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție în condițiile art. 17, dat fiind că astfel i s-a cauzat petentului o vătămare care nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea actului nelegal.
La data de 06 august 2013, intimata CNADNR SA C. a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta intimată a invocat faptul că, procesul verbal contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 15 /2002 coroborat cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contraventiei fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei SIEGMCR.
Din analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse in art. 1, alin.l, pct. B din O.G. nr. 15 / 2002 reiese, cu claritate, ca responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise in cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
În continuare, apelanta a mai invocat faptul că, contractul de vânzare cumpărare nu le este opozabil, solicitând a se lua în considerare că, daca în urma contractului de vânzare - cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acest lucru nu poate fi imputat C., deoarece în baza de date a MAI – Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, intimatul apare mentionat ca fiind proprietar si utilizator, situatie în care raspunderea contraventionala îi revine conform OG nr. 2/2001 și OG nr. 15/2002.
Conform art. 24 alin. 2 lit. D din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, proprietarii de vechiule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați sa solicite radierea din circulatie in termen de 30 zile de la data trecerii vehiculului inregistrat in proprietatea altei persoane.
De asemenea, autovehiculul intimatului fiind identificat in trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabila si s-a constatat în mod corect ca pentru autoturismul acestuia nu exista inregistrata rovinieta.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul / utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației si Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, in baza protocolului dintre aceasta instituție si C.N.A.D.N.R. S.A
În ceea ce privește modificarea adusa de OG nr. 15/2002, se precizează de apelantă ca Legea nr. 144/2012 a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 509/23 iulie 2012, astfel încât nu avea cum sa cunoască la data de 31.01.2012 – data întocmirii procesului verbal contestat ca va aparea o reglementare legala mai favorabila, asa cum a fost statuata prin Legea nr. 144/2012.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea apelului, anularea sentintei civile, si pe fond respingerea plangerii contraventionale, mentinerea procesului verbal ca fiind legal si temeinic.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 466 si urm. NCPC, OG nr. 15/2002, OG nr. 2/2001, Legea nr. 455/2001 ; solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, apreciază că acesta este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Procesul verbal atacat poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001, însă actul constatator a fost comunicat petentului în formă tipărită, fără ca pe procesul verbal comunicat să existe semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică despre care se face vorbire în cuprinsul acestuia nefiind valabilă decât pe un înscris în format electronic.
Din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică, sunt asimilate înscrisurilor sub semnătură privată în privința condițiilor și efectelor lor. Procesul verbal de contravenție, având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, este considerat un act autentic, iar nu un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale.
De asemenea, procesul verbal contestat, deși se susține că a fost generat și semnat electronic, nu este destinat a fi citit în formă electronică, fiind comunicat petentului în formă tipărită, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Având în vedere acestea, tribunalul apreciază că procesul verbal de contravenție contestat de petent este lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la semnătura agentului constatator, motiv pentru care va respinge apelul și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin subunitatea acesteia Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 284/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent B. A. V., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița și în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că respinge plângerea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 02 aprilie 2014.
P.,JUDECATOR
C. I. D. A. L. B.
Grefier,
Antuaneta B.
Red.- ALB/ SEM.
Ex 5/05.05.2014
Dosar nr._
Judecătoria Moreni
Judecator fond - D. C. D.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 989/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 219/2014.... → |
|---|
