Obligaţia de a face. Sentința nr. 989/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 989/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 4179/120/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR 989
Ședința publică din 16.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. A. M.
GREFIER: J. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamanta P. L. E. cu domiciliul în Răzvad, sat Gorgota, ., județ Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Dâmbovița-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor cu sediul în Târgoviște, ., nr. 2, județ Dâmbovița.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19 lei conform chitanței nr_/25.06.2013 și timbru judiciar de 0,60 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, prin avocat L. C., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus de către pârâtă, prin fax, notă de ședință.
Reclamanta, prin avocat, arată că reclamanta și-a schimbat numele de familie ca urmare a căsătoriei, la acest moment numindu-se P., astfel cum rezultă și din certificatul de căsătorie depus la dosar la fila 38 dosar.
Mai arată că a luat cunoștință de conținutul notei de ședință transmisă la dosar de către pârâtă, însă apreciază că aceasta nu a răspuns solicitării instanței, comunicând un alt răspuns decât cel de la termenul anterior.
Instanța ia act de răspunsul comunicat la dosar de către pârâtă și de poziția apărătorului reclamantei care apreciază că prin nota comunicată la dosar nu s-a răspuns solicitării instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul asupra fondului cauzei solicită admiterea cererii formulate, obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără plata timbrului de mediu. Există un refuz nejustificat din partea acestei instituții, Curtea de Justiție a Uniunii Europene pronunțându-se în sensul că taxele de înmatriculare, indiferent de denumirea lor contraveneau normelor europene, care sunt obligatorii față de cele interne. Cu cheltuieli de judecată, depune la dosar chitanța nr 18/15.01.2014.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr_, reclamanta R. L. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Instituția P. județului Dâmbovița - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, obligarea acesteia din urmă la înmatricularea autoturismului marca SSAng Yong, tip Kyron, fără plata timbrului de mediu.
În fapt a arătat că la data de 18.01.2013 a achiziționat autoturismul marca SSangYong, tip Kyron, înmatriculat în România pentru prima dată la 14.09.2006.
Pentru înmatricularea autoturismului, pârâta, prin adresa nr. P/_/29.05.2013 i-a solicitat să achite suma de 11 000 euro, echivalentul în lei.
Mai arată că autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată în România în anul 2006, achitându-se taxele vamale existente în vigoare la acel moment, astfel încât prin perceperea taxei de mediu se realizează o dublă impunere.
Apreciază că, întrucât taxa de timbru de mediu trebuie plătită la prima înmatriculare a unui autoturism în România, s-ar păstra conceptul de „taxă de primă înmatriculare” instituită inițial prin prevederile art 214 indice 1- 214 indice 3 cod fiscal, ce a fost declarat de instanțele din România ca fiind neconform cu dispozițiile art 90 din Tratatul CE.
Mai mult decât atât actul normativ care reglementează timbru de mediu conține și dispoziții ce încalcă Constituția României. În speță art 4 lit d din OUG 9/2013 încalcă principiul neretroactivității legii civile, principiu consacrat de prevederile art 15 alin 2 din Constituție și art 6 din Codul civil.
Curtea Europeană de Justiție a interzis fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
Caracterul discriminatoriu al Legii 9/2012 rezidă și din faptul că normele referitoare la obligativitatea achitării acestei taxe de către toți cumpărătorii autovehiculelor second hand, au fost suspendate de la aplicare, potrivit OUG 1/2012, astfel încât prevederile legii 9/2012 intră în contradicție cu prevederile art 10 din Tratatul Uniunii Europene.
Potrivit prevederilor art 148 alin 2 din Constituție, în urma aderării țării noastre la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate în raport cu dispozitiile contrare din legile interne, iar potrivit art 25 din tratat între statele membre sunt interzise taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent.
În drept a invocat prevederile art 205-209 C.pr fiscală, art 148 alin 2 din Constituția României, art 117 C.pr.fiscală, art 2 alin 1 lit c și art 11 alin 1 din Legea 554/2004, art 1082, art 1084, 1092 C.civ.
În dovedirea acțiunii au fost depuse documentele de proveniență ale autoturismului, cartea de identitate a reclamantei și adresa nr P/_/29.05.2013.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 13.11.2013, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Art 4 din OUG 9/2013 privind timbrul de mediu stabilește situațiile în care este obligatorie plata acestei taxe, taxă ce se face venit la bugetul Fondului de mediu și se gestionează de Administrația Fondului de Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Reclamanta nu a depus răspuns la întâmpinare.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarea situație de fapt:
Conform facturii fiscale nr 125/18.01.2013-f. 20 dosar, reclamanta a achiziționat autoturismul marca SSANGYONG, având nr. de identificare KPTS0A1KS6P042429, autoturism ce a fost înmatriculat pentru prima dată în România la data de 14.09.2006.
Reclamanta a solicitat transcrierea de pe numele fostului proprietar - Mi Gev SRL, pe numele acesteia, fără plata taxei de timbru de mediu (f. 10).
Pentru această operațiune, Instituția P. i-a comunicat reclamantei, prin adresa nr. P/_/29.05.2013, faptul că înmatricularea solicitată nu poate fi realizată întrucât documentele depuse nu sunt suficiente înmatriculării, precum și faptul că începând cu data de 15.03.2013 înmatricularea autoturismelor se realizează conform prevederilor OUG 9/2013, cu achitarea timbrului de mediu.
Potrivit art. 2 lit. m din OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule – timbrul de mediu reprezintă suma datorată de către contribuabil pentru emisiile provenite de la autovehiculele din categoriile M(1), M(2), M(3) și N(1), N(2), N(3).
De asemenea, conform art. 3 din același act normativ,
timbrul se aplică pentru autovehiculele din categoriile M(1), M(2), M(3) și N(1), N(2), N(3), astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2, cu excepția: a) autovehiculelor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea pe teritoriul României; b) autovehiculelor special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum și în scopul preluării și transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare; c) autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, de poliție, de jandarmerie, de poliția de frontieră și de pompieri; d) autovehiculelor definite conform RNTR 2 destinate serviciilor de ambulanță și medicină, autovehiculelor speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgență, precum și autovehiculelor speciale destinate serviciilor de descarcerare și de stingere a incendiilor.
Situația reclamantei, care a achiziționat un autovehicul din România, se încadrează în prevederile art. 4 lit. c din OUG 9/2013, potrivit cărora „ c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pe emisii poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”
Reclamanta, în cererea de chemare în judecată, critică legalitatea timbrului de mediul apreciind că, în virtutea practicii judiciare comunitare, dar și a celei naționale, aceasta taxă nu trebuie pretinsă pentru realizarea, de către pârâtă, a operațiunii administrative a transcrierii autovehiculului proprietate personală.
În legătură cu aceste argumente, instanța reține că OUG 9/2013 prevede modul de calcul al timbrului de mediu, care are drept criterii numai aspecte de ordin tehnic, cum ar fi „nivelul emisiilor de CO(2), exprimat în grame/km menționate în cartea de identitate a vehiculului, valoarea emisiilor de CO(2), exprimată în euro/1 gram km, prevăzută în anexa nr. 1 pentru autovehiculele echipate cu motor cu aprindere prin scânteie și prevăzută în anexa nr. 2 pentru autovehiculele echipate cu motor cu aprindere prin comprimare, cota de reducere a timbrului prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 3”.
Potrivit art. 110 din Tratatul privind Funcționarea UE, Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin cauza T. contra României, CJUE a statuat faptul că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”. Cu toate acestea, s-a apreciat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie de aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
De asemeneapotrivit unei jurisprudențe constante a Curții, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55). Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Cu toate acestea, se reține faptul că instanța europeană a avut în vedere prevederile legale anterioare intrării în vigoare a OUG 9/2013, iar discriminarea între produsele importate în favoarea vânzării și produsele similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate a fost analizată din perspectiva fostei reglementări.
Este drept că instanțele naționale au de respectat nu doar principiul legalității, ci și un alt principiu constituțional reglementat de art. 11 din Constituția României (potrivit căruia Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, tratatele ratificate de Parlament - cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului – care fac parte din dreptul intern), și de art. 20 din Constituție: „Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.
Cu toate acestea, în ceea ce privește noua reglementare, instituită prin OUG 9/2013, nu există, la acest moment, niciun element de fapt sau de drept pentru a considera că acest act normativ ar trebui exclus de la aplicare de către instanțele naționale.
Astfel, din punctul de vedere al temeiurilor de fapt ce ar putea surveni în acest sens, se reține că nu s-a invocat de către reclamant faptul că aplicarea acestui act normativ, în cazul său personal, ar face incidentă o situație de natura celei reținute în cauzele T. sau N., în sensul că autovehiculul de ocazie achiziționat de reclamant și caracterizat printr‑o anume vechime și o uzură a fost supus, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lui, unei taxe care reprezintă un procent important din valoarea lui de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
De asemenea, nu se poate reține existența niciunui temei de drept pentru a înlătura, de plano, de la aplicare OUG 9/2013, dat fiind faptul că noua reglementare prevede un alt mod de calcul al timbrului de mediu, decât cel instituit prin actele normative anterioare și care a reprezentat pentru CJUE temeiul constatării că exista regim de impozitare care descuraja înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În consecință, se apreciază de către instanță faptul că refuzul pârâtei de a opera înmatricularea autovehiculului achiziționat de către reclamant, fără plata timbrului de mediu, în raport de cele invocate de reclamant și avute în vedere anterior, a fost legal și temeinic, ca urmare se impune respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta P. L. E. cu domiciliul în Răzvad, sat Gorgota, ., județ Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Dâmbovița-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor cu sediul în Târgoviște, ., nr. 2, județ Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea se va depune la Tribunalul Dâmbovița, în condițiile art 83 (3) și 84 (2) N c.pr.civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. M. J. C.
Red G.A.M/tehnored J.C
03.07.2014/4EX
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 631/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 162/2014.... → |
|---|
