Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 219/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 901/315/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 219
Ședința publică din 26.02.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – C. M.
JUDECĂTORI – C. D.
- A. L. B.
GREFIER R. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul petiționar S. I. S., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2272/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei conform art. 242 cod. pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2272/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. I. S., în contradictoriu cu intimata I. Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/18.01.2013 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, Politia Municipiului Targoviste, petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda, avertisment, dispunandu-se si masura complementara a retinerii permisului in vederea suspendarii dreptului de a conduce autovehicule pe drumul public, retinandu-se în sarcina acestuia savarsirea contraventiei prevazute si pedepsite de art. 135 al. 1 lit h din HG nr. 1391/2006 raportat la art. 100 al. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, constand în faptul ca la data de 18.01.2013, în jurul orelor 10,29, conducând autoturismul marca Seat L., cu nr. de înmatriculare_ pe ., în dreptul restaurantului Vatra, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător. Petentul a fost sanctionat si pentru încalcarea dispozitiilor art. 147 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, ca urmare a faptului ca nu avea asupra sa permisul de conducere.
Potrivit dispozitiilor art. 135 alin. 1 lit. h din OUG nr. 195/2002, conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traverseaza drumul public prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator(...) atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Situatia de fapt menționata în procesul verbal este dovedita cu înregistrarea depusa la dosarul cauzei, din care rezulta ca petentul a rulat pe . Vatra, cu încalcarea obligatiei de a acorda prioritate de trecere pietonului angajat in traversare pe sensul de mers al autoturismului.
Instanta de fond a mai retinut, de asemenea, ca petentul a semnat actul de sancționare cu mențiunea ‘nu am obiecțiuni”.
În ce privește susținerea petentului, în sensul că în procesul-verbal nu este menționat sensul pe care se afla pietonul, instanța a constatat că această lipsă este complinită de mențiunile din rapoartele agenților de poliție prezenți la fața locului, în care se menționează faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat pe sensul său de mers.
In contextul evidentierii a momentelor succesive din care rezulta încalcarea de catre petent a obligatiei legale de acordare a prioritatii de trecere pietonului angajat in traversare si care probeaza atat existenta elementelor constitutive ale contraventiei, cat si vinovatia petentului, instanta a apreciat ca plangerea formulata nu este întemeiata si ca procesul verbal care a fost întocmit potrivit dispozițiilor legale, cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cu mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 este temeinic si legal. Instanta a mai retinut, de asemenea, că sancțiunile aplicate au fost corect individualizate, conform art. 21 din OG nr. 2/2001.
Pentru considerentele expuse, instanta de fond a respins plangerea contraventionala.
Petiționarul S. I. S. a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurentul - petiționar a susținut că în cauza dedusă judecății, completul de judecata nu a procedat la audierea martorei B. M., deși acest lucru se impunea si nici la audierea celor doi martori propuși, întrucât nu i s-a pus în vedere cand sa prezinte martorii care sa susțină cele învederate.
În continuare, recurentul petiționar învederează faptul că la domiciliul său nu a primit din partea Judecătoriei Targoviste nici o alta înștiințare, neavand posibilitatea de a lua la cunoștință de cele stabilite de completul de judecata.
De asemenea, completul de judecata a fondului, în mod eronat, a reținut ca lipsa mențiunilor referitoare la sensul de deplasare al pietonului, care se presupune ca nu i-ar fi acordat prioritate de trecere este complinită de rapoartele agenților constatatori, considerând ca actul prin care a fost sancționat - procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/ 18.01.2013 - nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 16 din OG nr. 2/2001, în sensul ca nu precizează toate împrejurările comiterii faptelor de natura contravenționala ; recurentul considerându-le ca fiind relevante cauzei, întrucât lipsa mențiunii referitoare la sensul de deplasare al pietonului din descrierea contravenției prev. de art. 135 alin. 1 lit. h din HG nr. 1391/2006 duce la imposibilitatea stabilirii vinovăției si potrivit principiului "in dubio pro reo" - orice dubiu în favoarea acuzatului.
Pentru considerentele expuse, se solicită casarea sentinței, anularea procesului verbal contestat, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul. Prin întâmpinarea formulată, la data de 29 ianuarie 2014, intimata I. Dâmbovița, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică, deoarece, faptele comise de petent au fost constatate, în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri de către agentul constatator, ceea ce conduce la obligația petentului de a produce probe cu care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Susține intimata că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este una reală și că recurentul nu a probat existența unei alte stări de fapt.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, pentru următoarele considerente :
Criticile aduse sentinței instanței de fond de către recurentul petiționar, sunt nefondate, deoarece:
Acesta a fost sancționat contraventional, întrucât a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., fără să acorde prioritate de trecere pietonului B. M., care se angajase în traversarea străzii în mod regulamentar. De asemenea, recurentul nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Pentru prima fapta contravenționala, agentul constatator a aplicat amenda în cuantum de 280 lei, iar pentru a doua fapta contravenționala l-a sanctionat doar cu avertisment, faptele comise de petent fiind constatate în mod direct si nemijlocit, prin propriile simțuri, de către agentul constatator.
În situația în care faptele sunt constatate în mod direct si nemijlocit de către agentul constatator, revine contravenientului obligația de a aduce probe cu care sa răstoarne prezumția de legalitate si veridicitate de care se bucura procesul verbal de contravenție.
Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal.
Veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestuia, în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale, cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia ; recurentul neprobând existența unei alte stări de fapt.
Se mai reține de către instanța de control judiciar că în cauza dedusă judecății, recurentul avea obligația sa-si probeze pretențiile si apărările, precum și a indica datele de identificare a presupușilor martori si a se prezenta în instanța cu acești martori.
De asemenea, se mai reține de către instanța de control judiciar că recurentul a beneficiat deja de clemența acordata de agentul constatator, prin aplicarea unei sancțiuni doar cu avertisment si, pe de alta parte, se observa ca recurentul petiționar nu a manifestat o atitudine de recunoaștere si de regret față de faptele comise.
Cum în cauză, recurentul – petiționar nu a răsturnat prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal contestat, tribunalul urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă a respinge recursul declarat în cauză, menținând sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul petiționar S. I. S., domiciliat în comuna Bucșani, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2272/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
C. M. C. D. A. L. B.
GREFIER,
R. MOCANESCU
Judecător fond S. L.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.- MC/SEM
2 ex. 26.03.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 162/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 443/2014.... → |
|---|
