Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 745/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 745/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 11994/315/2013
Dosar nr._ apel - plangere contraventionala
ROMÂNIA
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 745
Ședința publică din data de 3 decembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – M. D.
Judecător –G. C.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta petentă S.C. M. I. S.R.L., cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1466/10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea la data de 3 decembrie 2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1466/10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de contestatorul S.C. M. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. DÂMBOVIȚA, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 14.11.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.11.2013 încheiat de intimatul IPJ Dâmbovița a fost sancționat contestatorul
S.C. M. I. S.R.L. cu 2000 de lei, față de faptul că la acea dată în jurul orelor 10.00 cu ocazia controlului desfășurat la magazinul societății din Târgoviște s-a constatat că petenta nu respectă prevederile planului de pază din 24.01.2011 reducând numărul posturilor de pază fără a avea avizul poliției. S-a considerat că faptele constituie contravenție potrivit art. 5 al.1 și 3 din legea 333/2003 și sancționată de art.61 lit.b din același act normativ.
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
S-a remarcat, în legătură cu eventualele obiecțiuni, faptul că acestea au fost invocate pe calea formulării plângerii contravenționale și nu este dovedit faptul că neformularea acestora la un moment anterior ar fi cauzat petentei o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal.
S-a mai constatat și faptul că fapta contravențională este suficient de bine descrisă, eventuala inadvertență în legătură cu planul de pază ce trebuia respectat fiind o chestiune de fond. În esență ceea ce i se reproșează petentei este reducerea numărului de posturi de pază față de planul avizat în acest sens de către organele de poliție, în deplină concordanță și cu încadrarea faptei în prevederile art.5 al.1 și 3 din Legea nr.333/2003, respectiv art.61 lit.b care sancționează nerespectarea inclusiv a acestei prevederi din lege.
În ceea ce privește situația de fapt reținută prin procesul verbal instanța a constatat că aceasta este dovedită de intimat împotriva contestatorului așa cum îi cade în sarcină.
În cauza A. c. Romaniei din 4.10.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată încălcarea de către România a art.6 din convenție ce vizează dreptul la un proces echitabil prin încălcarea prezumției de nevinovăție în cazul materiei contravenționale. Se arată că a prezuma că procesul verbal contravențional beneficiază de o prezumție de legalitate și veridicitate, sarcina probei contrare revenind contravenientului ce trebuie astfel să-și dovedească nevinovăția, este contrar dreptului la un proces echitabil, materia contravențională, prin sancțiunile aplicabile intrând în sfera penalului conform art. 6 CEDO ce implică prezumția de nevinovăție a persoanei căreia i se aduce o acuzație. Ca atare nu procesul verbal contravențional în sine poate demonstra vinovăția contravenientului ci probele ce au stat la baza emiterii sale, în cazul de față proba esențială fiind constatarea directă a contravenției de către un agent al statului combinată cu o lipsă de probă a unui fapt pozitiv contrar din partea petentei. Astfel agentul constatator a verificat desfășurarea unei activități de pază ce trebuia să fie conformă unui plan de pază avizat de către poliție, constatând un număr mai redus de posturi de pază decât planul, iar petenta nefăcând dovada că ar fi avut asigurat numărul corespunzător de asemenea posturi de pază.
Faptul că intimatul se referă în procesul verbal atacat la un plan de pază din ianuarie 2011, fiind valabil și avizat un plan nou din martie 2011 este o inadvertență care nu poate duce însă la anularea procesului verbal. De esența situației de fapt reținută nu este exactitatea cărui plan de pază nu a fost respect ci în concret faptul că față de planul avizat nu se respectă numărul de posturi de pază, reducerea unilaterală a acestora din partea petentei nefiind posibilă. Într-adevăr prevederile art.5 al.1 din Legea nr.333/2003 impun ca la modificarea planului de pază este necesar un nou aviz obligatoriu din partea poliție, reducerea numărului de posturi fiind o astfel de modificare a planului de pază.
Instanța a considerat că petenta nu este sancționată de 2 ori pentru aceeași faptă astfel cum este susținut în plângere. Astfel constatarea reducerii nepermise a numărului de posturi de pază la 25.10.2013 nu înseamnă că menținerea în timp a aceluiași comportament și neconformarea în continuare față de planul de pază semnifică aceeași faptă. Dimpotrivă constatarea nerespectării planului din 25.10.2013 pune capăt faptei reținute cu acea ocazie, iar dacă în continuare agentul economic alege să nu respecte planul de pază și nu asigură numărul corespunzător de posturi de pază săvârșește din nou contravenția de încălcare a art.5 al.1 și 3 din Legea nr.333/2003.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, s-a remarcat faptul că nu este singura dată când petenta încearcă să reducă numărul de posturi de pază fără acceptul poliției mai fiind sancționată în anul 2011 pentru aceeași faptă contravențională. De asemenea instanța nu a considerat întemeiate susținerile apărătorului petentei referitoare la gravitatea faptei și pericolul social concret al acesteia. Chiar dacă operatorul ce are nevoie de pază este privat, acest cost al investiției se calculează la deschiderea unui nou magazin, fiind binecunoscut că S.C. M. I. S.R.L. a avut una dintre cele mai puternice expansiuni pe piața românească, deschizând constant noi magazine. Maximizarea profitului unității nu se poate face prin reducerea cheltuielilor de pază. Aspectul că ar fi util un singur agent de pază în condițiile existenței unei supravegheri video excede cadrului judecații și nici nu este probat în cauză. În cauză coexistă interesul societății comerciale de a-și asigura protecția propriilor bunuri, dar și un interes general al consumatorului de a fi protejat corespunzător la efectuarea cumpărăturilor într-un magazin de o anumită mărime cum este și acela al S.C. M. I. S.R.L. În linia apărării urmată de petentă a încercării optimizării activității și realizării unui profit, i se poate reproșa acesteia că expunerea la aplicării de sancțiuni contravenționale este patrimonial mai serioasă decât costurile menținerii a doi agenți de pază în loc de unul singur.
Având în vedere toate cele expuse anterior, în baza art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta ., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivele de apel, apelanta petentă a susținut că sentința apelată este netemeinică si nelegală, iar motivarea instantei potrivit careia „obiectiunile au fost invocate pe catea formularii pîangerii contraventionale" este gresita avand in vedere ca cele doua institutii juridice sunt diferite fiind reglementate de temeiuri juridice diferite. Dreptul contravenientului de a formula obiectiuni este ocrotit de prevederile art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001, iar incalcarea acestui drept de catre agentul constatator este sanctionata cu nulitatea procesului verbal si reprezinta un motiv de contestare a valabilitatii procesului verbal in temeiul art. 31 din O.G. 2/2001 prin formularea unei plângeri contravenționale.
În al doilea arând, apelata petentă susține că, în mod gresit, instanta de fond nu a avut în vedere faptul ca agentul constatator a facut o insuficientă și gresită descriere a faptei retinute in sarcina apelantei folosind termeni generali de natură să atragă imposibilitatea analizării situației de fapt de către instanța de judecată, fapt ce atrage nulitatea procesului verbal și în mod eronat, instanta de fond, a reținut in sentința apelată că „fapta contraventionala este suficient de bine descrisă, eventuala inadvertentă in legatură cu planul de pază ce trebuia respectat fiind o chestiune de fond" si nu a avut in vedere faptul că tocmai această inadvertență atrage nulitatea procesului verbal ca urmare a unei descrieri incorecte a faptei.
Mai mult decat atât, apelanta petentă susține că instanța nu are în vedere ca fapta retinută în sarcina acesteia nu există întrucât însăși intimata, a emis adresa cu nr._ din data de 12.09.2013 potrivit careia apelanta petentă are obligația să respecte prevederile planului de paza nr._ avizat de catre Politia Municipiului Targoviste la data de 29.03.2013 si nu a planului de paza_ din data de 14.01.2011, așa cum a reținut agentul constatator în mod gresit, aspect față de care învederează că cele reținute în procesul verbal contestat nu corespund realitatii.
La data de 8.09.2014 intimatul IPJ Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
În cuprinsul întâmpinării, intimatul a susținut că motivele invocate de apelantă nu sunt de natură să ducă la schimbarea sentinței instanței de fond, deoarece reprezentantul legal al apelantei petente nu a fost prezent la întocmirea procesului - verbal, acesta fiind încheiat în lipsă, tocmai din acest motiv lucrătorul de politie nu a menționat în cuprinsul procesului - verbal de contravenție obiecțiunile apelantei.
Pe de alta parte, susține intimatul, în conformitate cu decizia nr. XXII/2007 a înaltei Curți de Casație si Justiție - recurs în interesul legii, nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a menționa în cuprinsul procesului - verbal obiecțiunile contravenientului, nu atrage decât nulitatea relativa a procesului – verbal.
Cu privire la cea de-a doua critică a apelantei, intimatul învederează că fapta contravențională este concis, dar cuprinzător descrisă în procesul - verbal de contravenție și este adevărat că agentul constatator a menționat, din eroare un alt plan de pază decât cel care trebuia respectat, însă acest lucru nu poate atrage decât o nulitate relativă a procesului – verbal. Cum reclamanta nu a demonstrat că astfel i s-a provocat o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, acesta nu poate fi anulat și nu se poate considera că fapta contravențională nu există, atâta timp cât petenta a redus numărul de posturi de pază, fără a obține avizul poliției, conform legii.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.11.2013 încheiat de intimatul IPJ Dâmbovița a fost sancționat contestatorul
S.C. M. I. S.R.L. cu 2000 de lei, față de faptul că la acea dată în jurul orelor 10.00 cu ocazia controlului desfășurat la magazinul societății din Târgoviște s-a constatat că petenta nu respectă prevederile planului de pază din 24.01.2011 reducând numărul posturilor de pază fără a avea avizul poliției. S-a considerat că faptele constituie contravenție potrivit art. 5 al.1 și 3 din legea 333/2003 și sancționată de art.61 lit.b din același act normativ.
Tribunalul constată netemeinicia criticilor formulate de către apelant, hotărârea Judecătoriei Târgoviște fiind una temeinică și legală.
Astfel, petentul susține că la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, agentul constatator i-a refuzat dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la cele reținute însarcina sa, fiind încălcate disp. art. 16 din OG 2/2001.
Tribunalul reține că potrivit disp. art. 16 alin. (7) din OG 2/2001, „In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.”
Se remarcă, în primul rând, că prin probele administrate nu s-a evidențiat faptul că persoanei sancționate i s-a refuzat dreptul de a formula obiecțiuni. În acest, sens, petentul – apelant avea posibilitatea de a solicita audierea martorului menționat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Contrar susținerilor apelantului, fapta contravențională este suficient descrisă în cuprinsul actului sacționator - această descriere constă în „nerespectarea prevederilor planului de pază nr._ din 14 01.2011” - iar caracterul general imputat de către parte, este legal (nu se cere o descriere amănunțită) fiind adaptat ă specificului contravenției reținute în sarcina sa.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, corect a reținut instanța de fond că indicarea eronată numărului planului de pază nu poate conduce la anularea procesului – verbal, esențial fiind că, față de planul avizat, petenta nu a respectat numărul de posturi de pază, în condițiile disp. art. 5 alin. 1 din Legea 333/2003.
De remarcat, sub aspectul reținerii veridicității faptei contestate este faptul că, deși petentul – apelant invocă faptul că i se aplică un alt plan de pază decât cel a cărui număr a fost reținut în procesul – verbal, nu susține (în plângerea contravențională sau în apel) că a respectat planul de pază a cărui valabilitate nu este contestată și cu privire la care se reține, în realitate, fapta contravențională în sarcina părții.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă apelul declarat de apelanta petentă S.C. M. I. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1466/10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta petentă S.C. M. I. S.R.L., cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1466/10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2014.
Președinte,Judecător,
M. D. G. C.
Grefier,
Antuaneta B.
Red.D.M.
Tehnored AB/DM
Ex 4/ 12.02.2015
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Judecator fond – P. D. Cărpiniș
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1018/2014. Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 267/2014. Tribunalul... → |
|---|
