Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 34/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 427/315/2013
Tribunalul Dâmbovița
Mun. Târgoviște, Calea București
Nr. 3, jud. Dâmbovița
Telefon, fax: 0245/_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 34
Ședința publică din 15 ianuarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - G. C.
JUDECĂTORI - M. D.
- N. E.
GREFIER - V. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2154/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petiționar R. A. R., cu domiciliul în Târgoviște, Calea București, ., etaj7,..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995. La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
In temeiul dispozițiilor art. din 150 Cod de Procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL :
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2154/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petentul R. A. R., împotriva intimatei I.P.J. Dâmbovița, dispunând anularea proceselor verbale de contravenție . nr._/12.12.2012 și . nr._/ 13.12.2012, cu toate consecințele prevăzute de lege.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2012 încheiat de agent de poliție Gheorghisan V. din cadrul Poliției municipiului Târgoviște, petentul R. A. R. a fost sancționat contravențional cu avertisment, deoarece la data de 12.12.2012, în jurul orelor 23:25, la data și ora precizată, aflându-se la domiciliu, a tulburat liniștea locatarilor, ascultând muzica la intensitate mare, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 3 pct. 25 rap. la art. 4 lit. b din Legea nr. 61/1991 modificată ;
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/13.12.2012 încheiat de agent de poliție Fursan V. din cadrul Poliției municipiului Târgoviște, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, deoarece la data de 13.12.2012, în jurul orelor 00:30, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a tulburat liniștea publică pe scara blocului O3, . Calea București, prin strigăte și larmă, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 3 pct. 25 rap. la art. 4 lit. b din Legea nr. 61/1991.
Sub aspectul legalității întocmirii proceselor verbale de contravenție, instanța de fond a reținut că acestea sunt întocmite cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale proceselor-verbale de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.
Verificând temeinicia proceselor verbale atacate, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că acestea sunt netemeinice.
Astfel, din declarația martorului audiat (f. 45) a rezultat că nu se confirmă situația de fapt reținută în procesele verbale de contravenție. De asemenea, în ceea ce privește acest martor, instanța a constatat că mărturia acestuia este permisă de lege, atât vreme cât intimatul nu s-a opus în vreun fel, în ședință sau prin mențiuni inserate în cuprinsul întâmpinării la audierea de martori care sunt rude cu petentul.
Totodată, martorul din cuprinsul proceselor verbale, deși citat cu mandat de aducere nu s-a prezentat, intimatul care avea sarcina probei în apărare neindicând o altă adresă la care acesta să fie citat.
În același timp, din cuprinsul rapoartelor întocmite de agenții constatatori și al proceselor verbale de contravenție a rezultat că agenții constatatori nu au perceput în mod direct săvârșirea faptelor de către petent, aceștia luând cunoștință despre acest lucru de la numitul O. D. S..
Prin urmare, în acest caz, aspectele reținute în cuprinsul proceselor verbale nu se bucură de prezumția de veridicitate, intimatul fiind ținut să facă dovada acestora.
Întrucât din declarația martorului audiat rezultă o situație de fapt contrară celei reținute în cuprinsul proceselor verbale atacate, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a admis plângerea formulată și a anulat procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, cu toate consecințele prevăzute de lege.
La data de 10.10.2013, intimata I. Dâmbovița a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată a invocat următoarele:
În seara zilei de 12.12.2012 numitul O. D. S. a sesizat prin SNUAU 112 faptul ca petentul asculta muzica la intensitate mare, ocazie cu care organele de politie s-au deplasat la adresa indicata si au luat legătura cu petentul, care a recunoscut ca a ascultat muzica la intensitate mare, însa numai pentru un interval scurt de timp.
Având in vedere aspectele reclamate de O. D. S., precum si împrejurarea ca petentul a recunoscut fapta, agentul constatator a considerat ca sancționarea acestuia cu amenda ar fi o măsura prea dură, motiv pentru care i-a aplicat doar sancțiunea avertismentului în baza procesului verbal de contravenție . nr._/12.12.2012, petentul semnând procesul verbal de contravenție fără a face obiectiuni, ceea ce indica faptul ca acesta a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, astfel că și aspectele menționate de agenții de politie in rapoartele întocmite sunt reale.
Organele de politie au plecat de la fata locului nu înainte de a-i comunica numitului O. D. S. un număr de telefon pe care sa-1 apeleze în cazul încare petentul continua sa deranjeze liniștea locatarilor.
Ulterior, în jurul orelor 00:30 O. D. S. a sesizat din nou organele de poliție, reclamând faptul ca petentul s-a prezentat la usa sa si i-a adresat expresii jignitoare, facand referire la faptul ca i-a adus politia la usa, ocazie cu care deplasându-se la fața locului organele de politie au încercat din nou sa i-a legătura cu petentul, însă acesta nu a mai răspuns la usa, contest în care a fost aplicata amenda contravenționala in cuantum de 200 lei.
De asemenea, numitul O. D. S. a fost audiat in legătura cu aspectele sesizate.
Instanța de fond a audiat în calitate de martor pe numita R. E. – mama petentului, desi este evident ca depoziția acesteia este pur subiectiva si nu poate contribui la dezlegarea cauzei.
În continuare, recurenta mai susține că instanta de fond mai arata ca mărturia acestei persoane este permisă de lege atâta vreme cat recurenta nu s-a opus administrării acestei probe.
În primul rând, petentul nu a solicitat în cererea de chemare in judecata administrarea probei cu acest martor si nici instanța de judecata nu a citat cu vreo precizare în acest sens, astfel încat sa fie expusă poziția față de proba solicitată.
De asemenea, recurenta susține că s-ar fi opus administrării unei astfel de probe, întrucât depoziția mamei petentului este subiectiva.
Deși O. D. S. a dat doua declarații pe care le-au depus la dosar, instanța nu le-a luat în considerare, multumindu-se doar sa arate ca intimata nu a indicat o alta adresa a martorului ; instanța de fond nesolicitând instituției sa identifice o alta adresa a martorului O. D. S..
Prin declarațiile date de O. D. S., dar si prin mențiunile efectuate de însusi petent în procesul verbal de contravenție se probează faptele reținute în sarcina acestuia.
Pe de alta parte, petentul nu a adus probe cu care sa combată aspectele menționate în procesele verbale de contravenție, ci s-a folosit doar de depoziția mamei sale care nu poate fi luata in considerare.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului astfel formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii în fond a plângerii contravenționale și menținerea proceselor - verbale ca fiind legale și temeinice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 si art. 242 alin. 2 Cod procedura civila.
Legal citat, intimatul petiționar R. A. R. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul, pentru următoarele considerente :
Așa cum rezultă din sentința recurată, instanța de fond s-a limitat a analiza plângerea contravențională formulată de intimatul-petent R. A. R. împotriva proceselor verbale de contravenție . nr._/12.12.2012 . nr._/13.12.2012, doar prin raportare la susținerile petentului și la declarația martorului propus de acesta, făcând abstracție totală de probatoriului propus de recurenta-intimată, cu referire la declarațiile olografe luate persoanelor care au sesizat comiterea faptelor sau la adresa cărora au fost comise contravențiile constatate.
Procedând de această manieră, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei, încălcând astfel dispozițiile imperative ale art. 34 din O.G. nr. 2/2001 în sensul că nu a realizat o temeinică analiză a întregului probatoriu administrat, analiză necesară în vederea verificării legalității și temeiniciei fiecăruia din actele sancționatoare contestate.
În acest sens tribunalul constată că instanța de fond a dat eficiență doar declarației martorului propus de intimatul-petent, în condițiile în care susținerile acestui martor, rudă cu petentul (R. E. fiind mama intimatului-petent), prezintă o evidentă doză de subiectivism, mai mult aceste susțineri fiind contrazise de către declarațiile persoanelor audiate de către agenții constatatori la momentul comiterii contravenției.
Or, în condițiile în care agenții constatatori nu au constatat personal comiterea faptelor, întrucât intervenția lor a fost consecința sesizării comiterii acestora, prin intermediul serviciului de urgență 112, de către locatarii din . petentului, iar intervenția a avut loc după consumarea faptelor reținute drept contravenții, cu atât mai mult se impunea ca instanța de fond să verifice și să dea eficiență probatoriul reprezentat de declarațiile olografe ale persoanelor audiate de agenții constatatori.
Prin urmare, reevaluând întreg probatoriul administrat în cauză, tribunalul reține, contrar soluției dată de instanța de fond, faptul că ambele procese verbale de contravenție contestate de intimatul-petent, sunt, nu doar întocmite în mod legal, ci și în mod temeinic în ceea ce privește existența faptelor contravenționale reținute în sarcina petentului.
Cât privește sancțiunile aplicate tribunalul constată că acestea au fost stabilite gradual, în concordanță cu prevederile art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, pentru prima contravenție fiindu-i aplicată petentului sancțiunea avertismentului, iar pentru cea de-a doua sancțiunea amenzii contravenționale, sancțiune ce apare ca fiind în concordanță cu gradul de pericol social al faptei și cu ineficiența sancțiunii avertismentului aplicată cu puțin timp înainte de comiterea celei de a doua fapte.
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312, alin. 3 din Cod procedură civilă, să admită recursul declarat de recurenta-intimată Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul petiționar R. A. R., să modifice în tot sentința civilă nr. 2154/22.04.2013, în sensul respingerii plângerii contravențional formulată de intimatul-petent împotriva proceselor verbale de contravenție . nr._/12.12.2012 și . nr._/ 13.12.2012, cu consecința menținerii sancțiunilor aplicate prin acestea.
Văzând și disp. art. 34, alin. 2 din C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2154/22.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petiționar R. A. R., cu domiciliul în Târgoviște, Calea București, ., etaj7,. și în consecință:
Modifică sentința atacată și pe fond, respinge plângerea contravențională formulată de intimatul-petent împotriva proceselor verbale de contravenție . nr._/12.12.2012 și . nr._/ 13.12.2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE: JUDECĂTORI:
G. C. M. D. N. E.
Grefier,
V. M.
Judecător fond- N. M. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.-EN
Ex. 3/16.02.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 408/2014. Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 234/2014. Tribunalul... → |
|---|
