Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 234/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 234/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 2945/120/2013
Dosar nr._ taxă pe poluare
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 234
Ședința publică din data de 10 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - E. I.
GREFIER - E. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul E. M., domiciliat în ., nr. 604, județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat D. T. T. din comuna Moțăieni, .. 60, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Moreni prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6, prin care se solicită obligarea pârâților la restituirea sumei de 986 lei, încasată cu titlu de taxă auto pe poluare, cu dobânda legală aferentă.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 39 lei conform chitanței nr._/13.03.2013 și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul prin av. P. A., conform delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul, stadiul pricinii și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Instanța, din oficiu, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 131 Noul Cod de procedură civilă, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. P. A., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la restituirea taxei pe poluare în cuantum de 986 lei, cu dobânda legală aferentă și plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu apărător, conform chitanței în valoare de 1000 lei, pe care o depune la dosar.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare, conform art. 395 Cod procedură civilă.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamantul E. M. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice Moreni prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 986 lei, încasată cu titlu de taxă auto pe poluare, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că a achitat suma de 986 lei, conform calculului Trezoreriei Târgoviște, taxă impusă de prevederile OUG nr. 50/2008 ca o condiție la înmatricularea autoturismului achiziționat.
În susținerea cererii, reclamantul invocă și decizia nr. 24/2011 a ÎCCJ, care a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 rap. la art. 205-218 Cod procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Reclamantul consideră că această taxă este nelegală și discriminatorie, fiind în contradicție cu disp. art. 110 (exarticol 90 parag. I) din Tratatul CE, care prevăd că nici o taxă națională nu poate fi aplicată unor mărfuri comunitare. Prin art. 148 alin. 2, Constituția României consfințește aplicarea unitară și cu prioritate a dreptului comunitar dar și armonizarea dreptului intern cu acesta.
Reclamantul apreciază că obligația instanței este aceea de a aplica normele comunitare în mod direct așa cum a fost acesta interpretat de Curtea de Justiție Europeană în cauza T., deoarece acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea lor pe calea administrativă sau a altei proceduri constituționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25, 28, 90, 92 din CEDO, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 117 Cod procedură fiscală, OG nr. 13/2011.
S-au atașat cererii, în copie, răspunsul AFP Moreni la cererea de restituire a taxei, formulată de reclamant, referatul de calcul al taxei, chitanța de plată a sumei de 986 lei, decizia de calcul al taxei pe poluare, emisă de AFP Moreni, contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit, certificat înmatriculare auto, cartea de identitate a vehiculului, înscrisuri care atestă proveniența autoturismului dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cererii reclamantului, tribunalul reține că solicitarea acestuia este întemeiată.
Reclamantul a achitat suma de 986 lei, pentru a înmatricula în România autoturismul marca Volkswagen, nr. șasiu WVWZZZ1HZPW643383, care a fost înmatriculat pentru prima oară în Germania – stat membru al Uniunii Europene – la data de 29.06.1993, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar de către reclamant (fila 24).
Curtea Europeană de Justiție a pronunțat două hotărâri preliminare, la 7 aprilie 2011 în cauza I. T. contra România și la 7 iulie 2011 în cauza I. N. contra România.
Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale. Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratat).
Înalta Curte a apreciat că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității.
În raport de considerentele mai sus expuse, care sintetizează jurisprudența CJUE și ÎCCJ, având în vedere că reclamantul s-a adresat instanței prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, tribunalul va admite cererea reclamantului, constatând că suma plătită de acesta nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, astfel că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1084 coroborat cu art. 1082 Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei de poluare – 22.10.2008 și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
Reclamantul a pretins plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 39 lei, timbru judiciar de 3 lei și chitanța nr. . nr. 112/29.12.2013 pentru plata sumei de 1000 lei, reprezentând onorariul avocatului.
Potrivit dispozițiilor art. 451 alin. 4 Cod procedură civilă, judecătorii nu pot micșora cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în schimb, în conformitate cu alin. 2, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
În speță, tribunalul constată că dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată, motiv pentru care, în raport de munca îndeplinită de avocat, care s-a limitat la promovarea acțiunii și punerea concluziilor în fața instanței, onorariul perceput de acesta este nejustificat de mare, impunându-se reducerea lui la 600 lei.
Așa fiind, tribunalul va obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 639,3 lei către reclamant, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamantul E. M., domiciliat în ., nr. 604, județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat D. T. T. din comuna Moțăieni, .. 60, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Moreni prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Obligă pârâții să restituie reclamantului suma de 986 lei, reprezentând contravaloare taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală aferentă, calculată începând cu data de 22.10.2008, până la data restituirii efective.
Obligă pârâții la plata sumei de 639,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2014.
P., Grefier,
E. I. E. B.
Red.E.I./Tehnored.E.B.
6 expl./14.02.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 34/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 466/2014.... → |
|---|
