Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 36/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 3580/315/2013
Dosar nr._ apel – plângere contravențională
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 36
Ședința publică din data de 05 februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – I. E.
Judecător – D. M.
Grefier – B. E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 3227/03.09.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent T. D., domiciliat în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr.2/2001, art.15 (1) lit. i din Legea nr.146/1997 și art. 1(2) din OG nr.32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, în calea de atac, la data de 07.01.2014, fiind depusă întâmpinare din partea intimatului petent; după care,
Tribunalul, din oficiu, după verificarea efectuată potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, iar în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului ca fiind de aproximativ 1 lună.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, potrivit disp. art. 411 Cod procedură civilă și că nu s-au solicitat probe noi, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Târgoviște la data de 8.04.2013 și înregistrată sub nr._, petentul T. D., domiciliat în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, CNP -_, a contestat în termenul prevăzut de lege procesului-verbal de contravenție ..13, nr._/13.03.2013, întocmit de către V. M., angajat în cadrul intimatei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale - SA din România (în continuare C.N.A.D.N.R.-SA), solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că prin procesul-verbal pe care-l contestă a fost sancționat cu amenda de 250 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că ar fi circulat la data de 26.02.2013, cu autovehiculul cu nr.de înmatriculare_, fără rovinietă valabilă. Consideră petentul că sancțiunea care i-a fost aplicată în mod nelegal, întrucât autovehiculul cu nr.._, a fost vândut cu actul de vânzare-cumpărare doamnei B. I., din ., la data de 23.09.2011, și este radiat fiscal.
Alăturat plângerii, petentul a depus procesul-verbal de contravenție contestat, iar în susținerea plângerii făcute, a administrat proba cu înscrisuri, depunând contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit, încheiat la data de 23.09.2011 cu numita B. I., și înscrisul intitulat „răspuns radiere auto” emis de Primăria Mun.Târgoviște – Serviciul impozite și taxe locale, înscrisuri aflate la filele 6 și 7 din dosar.
Intimata C.N.A.D.N.R.-SA a depus întâmpinare, prin care a arătat că petentul a fost sancționat. întrucât autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând acestuia, a fost surprins în data de 26.02.2013, pe DN 7, km 53 + 800 m pe raza localității T., circulând fără a deține rovinietă valabilă, identificarea petentului fiind făcută pe baza datelor furnizate de Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, procesul-verbal fiind întocmit și semnat în formă electronică, în lipsa contravenientului și a martorilor asistenți. Referindu-se la susținerile din plângerea petentului, intimata a arătat în întâmpinare că înscrisul referitor la înstrăinarea autoturismului, invocat de către contestator nu-i este opozabil, iar certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate, petenta având obligația, conform Ordinului 1501/2006, să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului, în sensul radierii acestuia de pe numele său, și în baza de date a direcției de specialitate din cadrul M.A.I., și cum nu au fost depuse diligențe pentru transferul de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date a instituției menționate, petentului i s-a stabilit în mod corect răspunderea contravențională. În finalul întâmpinării sale, intimata a susținut că petentul figurează în continuare ca și proprietar în evidențele Serviciului de înmatriculări auto, fiind o confuzie faptul că radierea rolului fiscal este operațiunea implicită a radierii din evidențele serviciului anterior menționat, astfel că a cerut respingerea plângerii ca nefondată, și menținerea procesului-verbal de contravenție.
Analizând plângerea petentului în raport de susținerile acestuia, și de cele făcute de intimată prin întâmpinare, de proba cu înscrisuri administrată de părți, dar și de dispozițiile legale incidente în cauză, prin raportare la jurisprudența C.E.D.O. manifestată în cauza A. versus România, instanța privește plângerea de față ca fondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința civilă nr. 3227/03 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Târgoviște a admis plângerea contravențională plângerea formulată de către petentul T. D., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.-SA – CESTRIN, dispunând anularea procesului verbal de contravenție ..13, nr._/13.03.2013, întocmit de către V. M., angajat în cadrul intimatei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenție ..13 nr._/13.03.2013, încheiat în formă electronică și semnat electronic de către agentul intimatei C.N.A.D.N.R.-SA (înscris aflat în xerocopie la fila 5 din dosar), petentului T. D. i–a fost aplicată amenda contravențională în sumă de 250 lei, potrivit art.8 alin.2 din O.G. nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din același act normativ, pentru fapta constând în aceea că, la data de 26.02.2013, ora 12:00, autovehiculul cu nr._ a fost înregistrat de instalațiile de filmare din dotarea intimatei, circulând pe DN 7, km 5314 + 800 m în localitatea T., fără a deține rovinietă valabilă.
Petentul a contestat valabilitatea acestui proces-verbal, susținând în esență că autoturismul respectiv l-a înstrăinat încă din data de 23.09.2011, și că nu acesta ar fi persoana care a circulat la data de 26.02.2013 pe DN 7, fără rovinietă valabilă.
Instanța evidențiază că în procedura judiciară de față, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție și că pentru înlăturarea acestei prezumții, intimatei îi revine sarcina să administreze probe cu care să dovedească vinovăția persoanei sancționate prin procesul-verbal ce se contestă, în acest sens, jurisprudența C.E.D.O dată în cauza A. versus România statuând că respectarea prezumției de nevinovăție în astfel de proceduri judiciare este o obligație a statelor membre, fiind una dintre garanțiile specifice unui proces echitabil.
În sensul dovedirii vinovăției petentului, intimata nu a administrat decât înscrisurile depuse alăturat întâmpinării și aflate la filele 16-18 din dosar, reprezentând planșa foto cu imagini capturate de instalațiile din dotarea intimatei, amplasate pe DN 7, unde apare autoturismul cu nr.de înmatriculare_, procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție către petent și certificat calificat pentru agentul constatator V. M., cel care a semnat electronic procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește identificarea persoanei contraveniente menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, intimata a susținut că identificarea s-a făcut pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, susținere care, în lipsa altor probe doveditoare, instanța o apreciază ca insuficientă în dovedirea vinovăției petentei.
Sigur că răspunderea contravențională a unei persoane nu se poate face decât dacă fapta respectivă a fost săvârșită cu vinovăție, or, în speță, instanța constată că vinovăția petentei nu a fost dovedită de către intimată, din contractul de vânzare-cumpărare prezentat de petent, înscris aflat la fila 6 din dosar, coroborat cu înscrisul „răspuns radiere auto” de la fila 7 din dosar, reieșind că autoturismul cu nr._, pe care petentul l-a deținut, a fost înstrăinat de aceasta încă din data de 23.09.2011, și scos (radiat) din evidențele fiscale ale Primăriei Municipiului Târgoviște, din data de 27.09.2011.
Este adevărat că după înstrăinarea autovehiculului respectiv și radierea din evidențele fiscale, petentul avea obligația, potrivit art.24 alin.2 lit.d din Ordinul MAI nr.1501/12.XI.2006, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinele nr.168/28.07.2010 și nr.2039 din aceeași dată, să ceară radierea din circulație, în termenul de 30 de zile de la trecerea vehiculului în proprietatea cumpărătorului B. I., așa cum se menționează în contractul de vânzare-cumpărare, însă neîndeplinirea acestei obligații nu atrage răspunderea contravențională stabilită în sarcina petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat, fiind vorba de o faptă pe care acesta nu a comis-o, și nici nu ar fi putut să o comită în data de 26.02.2013, data înregistrării vehiculului circulând pe DN 7. În ordinul menționat nu se prevede vreo sancțiune pentru neîndeplinirea acestei obligații de către proprietarul de vehicul care a înstrăinat vehiculul înmatriculat, iar în O.U.G. nr.195/2002, se prevede în mod distinct că, neefectuarea radierii vehiculelor din evidență în cazurile și în termenele prevăzute de lege, constituie o contravenție aparte, care se sancționează potrivit art.102 alin.1 pct.4.
Răspunderea contravențională este personală și aceasta nu poate fi stabilită în lipsa vinovăției persoanei, și, cum în procedura judiciară de față operează prezumția de nevinovăție a petentului, instanța apreciază că procesul-verbal este netemeinic, prin acesta, petentul fiind sancționat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o ; considerente față de care, instanța de fond a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal de contravenție ca netemeinic.
Intimata CNADNR SA CESTRIN a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând că în cauza dedusă judecății a fost interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta intimată a invocat că, hotărârea este criticabila, reținând ca înstrăinarea vehiculului a avut loc anterior constatării faptei contravenționale si că petentul este exonerat de orice vina.
Din analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse in art. 1, alin. l, pct. B din OG nr. 15/2002 reiese, cu claritate, ca responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise in cartea de identitatea autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Înscrierea în cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de parti opozabil si persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Aceasta formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea să se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic fata de terți, el producând efecte doar intre părțile contractante, nu si fata de terți.
Se solicită instanței a se lua în considerare faptul că, daca în urma contractului de vânzare - cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN.
Atâta timp cât petentul figurează ca și proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, si nicio altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. nr. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Instanța de fond, în mod greșit, a interpretat greșit actul dedus judecății, potrivit art. 7 și art. 1 alin.1 lit. b) din O.G nr.15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Conform Ordinului nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24 alin.2 lit. d), petentul avea obligația, sa procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului, in sensul radierii acestuia de pe numele sau si in baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului si pentru radierea acestuia din baza de date a instituției, acesta ramane menționat in cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar si utilitzator, situație in care răspunderea contravenționala in sarcina acestuia s-a angajat conform O.G nr. 2/2001 si O.G nr. 15/2002.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, si pe fond respingerea plângerii contravenționale, în sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicata petentului prin procesul-verbal contestat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 si următoarele din NCPC ; solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată, la data de 07 ianuarie 2014, petiționarul T. D., solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond, deoarece, la data de 23.09.2011 a vândut, cu contract de vânzare autoturismul înmatriculat sub nr._ numitei Bratila I. din ., cât și faptul că a fost radiat fiscal.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenție ..13 nr._/13.03.2013, încheiat în formă electronică și semnat electronic de către agentul intimatei C.N.A.D.N.R.-SA (înscris aflat în xerocopie la fila 5 din dosar), petentului T. D. i–a fost aplicată amenda contravențională în sumă de 250 lei, potrivit art.8 alin.2 din O.G. nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din același act normativ, pentru fapta constând în aceea că, la data de 26.02.2013, ora 12:00, autovehiculul cu nr._ a fost înregistrat de instalațiile de filmare din dotarea intimatei, circulând pe DN 7, km 5314 + 800 m în localitatea T., fără a deține rovinietă valabilă.
Petentul a contestat valabilitatea acestui proces-verbal susținând că autoturismul a fost înstrăinat încă din data de 23.09.2011, și ca urmare nu a circulat la data de 26.02.2013 pe DN 7, fără rovinietă valabilă.
Judecătoria, în mod corect, a constatat că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție și că identificarea persoanei contraveniente, s-a făcut, conform susținerii intimatei, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, că intimata nu a administrat ca probe decât înscrisurile depuse alăturat întâmpinării și aflate la filele 16-18 din dosar, reprezentând planșa foto cu imagini capturate de instalațiile din dotarea intimatei, amplasate pe DN 7, unde apare autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
De asemenea, în mod corect, Judecătoria concluzionează că petiționarul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale. Sub acest aspect, reține situația de fapt astfel cum a fost evidențiată anterior precum și faptul că autovehiculul a fost înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare coroborat cu înscrisul „răspuns radiere auto” de la fila 7 din dosar din care reiese că autoturismul cu nr._ a fost înstrăinat de petent încă din data de 23.09.2011 și scos (radiat) din evidențele fiscale ale Primăriei Municipiului Târgoviște, din data de 27.09.2011.
Tribunalul constată, contrar celor susținute de către apelant care a învederat că responsabilitatea achitării rovinetei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a vehiculului, apreciază că din interpretarea dispozițiilor art, 1 lib și art. 7 din OG15/2002, reiese că responsabilitatea în discuție revine persoanei care utilizează autovehiculul . În acest sens sunt dispozițiile art. 1 lit. b, care definește noțiunea de utilizatori persoane fizice, conturând două ipostaze ale acestei noțiuni. Astfel, conform acest text de lege, utilizatori sunt, pe de o parte, persoanele „înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate vehicul înmatriculat în România sau care, după caz, „pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”.
Potrivit disp. art. 7 din actul normativ anterior menționat, „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.”
În cazul de față, petentul este utilizator, în sensul tezei a II din actul normativ aplicabil, adică proprietarul care nu este înscris în certificatul de înmatriculare.
Sub acest aspect, se constată corectitudinea considerentelor instanței de fond care a arătat că, deși după înstrăinarea autovehiculului respectiv și radierea din evidențele fiscale, petentul avea obligația, potrivit art.24 alin.2 lit.d din Ordinul MAI nr.1501/12.XI.2006, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinele nr.168/28.07.2010 și nr.2039 din aceeași dată, să ceară radierea din circulație, în termenul de 30 de zile de la trecerea vehiculului în proprietatea cumpărătorului B. I., așa cum se menționează în contractul de vânzare-cumpărare, neîndeplinirea acestei obligații nu atrage răspunderea contravențională stabilită în sarcina petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat, fiind vorba de o faptă pe care acesta nu a comis-o, și nici nu ar fi putut să o comită în data de 26.02.2013, data înregistrării vehiculului circulând pe DN 7. În ordinul menționat nu se prevede vreo sancțiune pentru neîndeplinirea acestei obligații de către proprietarul de vehicul care a înstrăinat vehiculul înmatriculat, iar în O.U.G. nr.195/2002, se prevede în mod distinct că, neefectuarea radierii vehiculelor din evidență în cazurile și în termenele prevăzute de lege, constituie o contravenție aparte, care se sancționează potrivit art.102 alin.1 pct.4.
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să respingă apelul declarat apelanta intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 3227/03.09.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent T. D., domiciliat în Târgoviște, ., județul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 3227/03.09.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent T. D., domiciliat în Târgoviște, ., județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 februarie 2014.
P., JUDECATOR
I. E. D. M.
Grefier,
B. E.
Judecător fond: G. O.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red./tehnored. D.M.
4 ex/05.03.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 244/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 682/2014.... → |
|---|
