Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 336/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 42/232/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 336
Ședința publică din: 02.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: E. F.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-petent C. C., domiciliat în com. G. Foii, ., împotriva sentinței nr. 1699/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., J. Dâmbovița, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-petent, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că dosarul a fost amânat pentru a se lua cunoștință de întâmpinare, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-petent, având cuvântul, arată că se află în proces cu soția și solicită admiterea recursului.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 316 coroborat cu prevederile art. 298 și art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ petentul C. C. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.12.2012.
În motivarea plângerii petentul a aratat că la data de 23.12.2012 a primit comunicarea procesului-verbal de contravenție, prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 1.500 lei, pentru faptul că la data de 22.12.2012 a tulburat ordinea și liniștea publică prin producerea de strigăte și larmă, având o atitudine recalcitrantă la adresa organelor de poliție, lucru care nu corespunde realității.
Prin sentința nr. 1699/18.09.2013 Judecătoria Găești a respins plângerea formulată de petentul C. C. formulată împotriva procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.12.2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
- prin procesul-verbal de contraventie . nr._ încheiat la data de 22.12.2012, C. C. a fost sancționat contravențional cu amenda, in cuantum de 1000 lei, reținându-se ca, la data respectiva, in jurul orelor 19.00, a tulburat ordinea si liniștea publica prin producerea de strigate, țipete si larma, având o atitudine recalcitranta la adresa organelor de politie, fapta prevăzută si pedepsita de art.3 al.pct.25, raportata la art.4 alin.1, din Legea nr.61/1991, republicata. C. C. a refuzat sa semneze procesul-verbal de contravenție.
Plângerea contravențională a fost formulată în termen legal.
- potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr.2 /2001, trecând la verificarea legalității procesului verbal, s-a constatat că în cauză nu există nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art.17 din același act normativ. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
- cat privește temeinicia procesului-verbal atacat, s-a constatat realitatea celor reținute in actul constatator și anume că petentul, la data de 22.12.2012, in jurul orelor 19.00, a tulburat ordinea si liniștea publica prin producerea de strigate, țipete si larma, având o atitudine recalcitranta la adresa organelor de politie, fapta prevăzută si pedepsita de art.3 al.pct.25, raportata la art.4 alin.1, din Legea nr.61/1991, republicata.
- cat privește sancțiunea aplicata, fata de pericolul social concret al faptei săvârșite (a tulburat ordinea si liniștea publica prin producerea de strigate, țipete si larma, având o atitudine recalcitranta la adresa organelor de politie), s-a apreciat ca aceasta a fost corect individualizata.
Împotriva acestei sentințe, la data de 11.11.2013, petentul C. C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
- instanța de fond a încălcat prevederile legale privitoare la citarea sa, acesta neprimind nicio citație.
- instanța de fond nu a avut in vedere cuantumul amenzii stabilit prin procesul-verbal de contravenție, apreciind astfel că organul de politie nu a avut in vedere la stabilirea amenzii contravenționale gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului. Din acest punct de vedere, a considerat ca amenda stabilita este mult prea mare in raport de presupusa contravenție motiv pentru care a solicitat înlocuirea amenzii stabilite in procesul-verbal de contravenție cu avertismentul.
La data de 04.02.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legala si temeinica.
A arătat intimatul că instanța de fond a analizat materialul probator administrat cauzei si a constatat ca petentul a fost sancționat contravențional in mod corect.
Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment, deși nu a formulat o astfel de cerere si pe fondul cauzei.
Totodată, având in vedere împrejurările comiterii faptei precum si faptul ca recurentul nu recunoaște nici in prezent ca a încălcat legea, ci doar solicita instanței clementa, considera nejustificata adoptarea unei astfel de soluții.
A reiterat aspectele pe care le-a expus si pe fondul cauzai, când a arătat ca organele de politie au fost solicitate sa intervină pentru aplanarea unui conflict ivit intre C. C. si recurent.
S-a învederat instanței ca la momentul deplasării la fața locului, organele de poliție i-au identificat pe numiții C. C., Matiuț O. C. și un alt prieten de-al lor în timp ce agenții de poliție discutau cu apelanta, a venit și recurentul care i-a adresat injurii și expresii jignitoare, manifestându-se violent chiar și în prezența organelor de poliție și, mai grav, având o atitudine recalcitrantă și față de aceștia, îmbrâncindu-i si adresându-le injurii.
De asemenea, s-a arătat că scandalul provocat de recurent a antrenat in conflict si alte persoane care la rândul lor s-au manifestat violent inclusiv fata de organele de politie care încercau sa aplaneze conflictul.
Se observa clar ca recurentul nu dorește decât sa obțină exonerarea de la plata amenzii, neavând nici un interes sa-si corecteze comportamentul.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed.
Nu poate fi primita critica referitoare la necitarea recurentului petent. Asa cum rezulta din dovada de indeplinire a procedurii de citare de la fila 9 dosar fond, recurentul petent a semnat de primire citatia emisa pentru termenul din 12.06.2013, fiind facute aplicabile dispozitiile art.153 alin 1, din Codul de procedura civila, recurentul primind termen in cunostinta.
In mod corect instanta de fond a retinut temeinicia si legalitatea procesului verbal atacat, raportat chiar si la declaratiile extrajudiciare.
Relativ la temeinicia procesului verbal atacat, urmează a se avea in vedere si cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza I. P. împotriva României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
Astfel, Curtea a reținut ca, ., invocarea de câtre instanțe a prezumpției de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având in vedere dispozițiile naționale incidente in materia contravenționala, Curtea Europeana a Dreptului Omului a subliniat importanta ca, in cadrul unui proces având ca obiect plângere contravenționala, instanța naționala sa-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-si expune cauza in condiții de egalitate cu partea adversa, căzând exclusiv in sarcina parții responsabilitatea modalității efective in care a înțeles sa uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea a constatat in aceasta cauza ca singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, in condițiile in care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului sa-si dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat ., astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.
După cum se observă, în cauză recurentului petent i-a fost admisa proba cu martori, însă acesta nu s-a prezentat pentru administrarea acesteia.
In contextul celor statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, se retine ca, in cauza de fata, a fost respectat dreptul la un proces echitabil al petentului, iar in lipsa altor probe, instanța nu poate decât sa dea eficienta unicului mijloc de proba administrat, si anume procesului-verbal de contravenție contestat, din care rezulta ca petentul a săvârșit fapta reținută in sarcina sa.
Relativ la aplicarea avertismentului, tribunalul retine ca potrivit art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor “ (2) Sancțiunile contravenționale principale sunt: a) avertismentul;b) amenda contravențională;………”, iar alin.5 al aceluiași articol prevede că „Sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 7 din același text normativ reglementează sancțiunea avertismentului arătând în alin.3 că „Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.” În ceea ce privește posibilitatea instanței de a aplica sancțiunea avertismentului, prin art.34 alin.1 se prevede că „(1) Instanta competenta sa soluționeze plângerea, după ce verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”, iar art. 38 alin. 3 arată că „(3) Dacă sancțiunea a fost aplicată de instanță prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunoștințare scrisă.”
Cum sub aspectul răspunderii contravenționale sancțiunea avertismentului, reprezintă una din sancțiunile principale contravenționale, care poate fi aplicată și de către instanța de judecată, și chiar în cazul în care aceasta sancțiune nu este prevăzută în legea specială contravențională, tribunalul apreciază că pentru aplicarea avertismentului trebuiesc produse un minim de probe din care sa reiasă împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția, circumstanțele in care a fost savirsita contraventia, precum și pericolul social concret al faptei, care să impună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, ori recurentul petent nu a produs nici un fel de dovezi in acest sens.
F. de cele de mai sus, tribunalul urmeaza, ca vazind si dispozitile art. 312 Cod procedura civila va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-petent C. C., domiciliat în com. G. Foii, ., împotriva sentinței nr. 1699/18.09.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., J. Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. B. I. C. F. E. L. N.
Judecător fond M. P.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. EF/ NGL
2 ex./ 29.04.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 705/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 123/2014.... → |
|---|
