Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 227/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 5042/232/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 227
Ședința publică din: 05.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: B. G.
JUDECĂTOR: P. D. C.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Centul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 1998/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent L. D., domiciliat în sector 3, București, .. 10, ., ., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 28 din OUG nr. 80/2013, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 34 (2) din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, având în vedere solicitarea recurentei-intimate privind judecarea cauzei în lipsa, tribunalul constată cauza în stare de judecată, reținând-o spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1998/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, instanța de fond a admis cererea de repunere în termenul de a formula plângere.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul L. D., în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A. CESTRIN, dispunând anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 26.07.2011.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 05.02.2011, ora 09:15, autovehiculul categoria A, cu nr.de înmatriculare_ a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, pe raza localității P., jud. Dâmbovița. În urma verificărilor în baza de date a intimatei, nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul și numărul de înmatriculare menționat.
A fost întocmit procesul verbal de contravenție . R11 nr._ din 26.07.2011, prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prev.de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, petentul a fost obligat la plata sumei de 28 euro, în echivalent lei, reprezentând tariful de despăgubire.
Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea procesului verbal contestat cu planșele foto depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art.17 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a verificat existența semnăturii agentului constatator.
Având în vedere că procesul verbal poartă mențiunea că au fost semnate electronic, s-a reținut că acestea puteau fi întocmit exclusiv în formă electronică, potrivit Legii nr. 455/2001. Potrivit art. 4 pct. 3 din Legea 455/2001, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de autentificare. Potrivit art. 4 pct. 3 coroborat cu art. 5 din Legea 455/2001, instanța reține că în cauză este vorba de o semnătură electronică extinsă.
Cu privire la certificatul digital depus de intimată, s-a mai reținut că acesta nu face dovada semnării electronice a procesului verbal ; certificatul digital reprezentând un document electronic emis anterior întocmirii procesului verbal, conținând cheia publică necesară verificării semnăturii electronice, potrivit art. 2 alin. 1 lit. d din Normele tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin HG nr. 1259/2001.
Aceeași instanța a mai reținut că semnătura electronică extinsă este codul generat pe baza cheii private, deținută și controlată exclusiv de către semnatar, cod care poate fi verificat cu ajutorul cheii publice, conform informațiilor conținute în certificatul digital.
În aceste condiții, s-a constatat că certificatul digital nu face dovada semnării electronice, atât pentru motivele tehnice enunțate anterior, cât și pentru considerentul că un înscris, chiar electronic, emis anterior, nu poate face vreo dovadă cu privire la un fapt juridic ulterior, în speță semnarea efectivă a procesului verbal. Singura concluzie pe care o putut-o trage instanța din existența certificatului digital este că agentul constatator ar fi putut semna înscrisuri electronice, deținând instrumentele necesare cerute de lege. Împrejurarea că agentul constatator ar fi putut semna înscrisuri electronice nu reprezintă nici măcar un început de dovadă cu privire la faptul că a semnat în mod efectiv procesul verbal.
În cauză, nu s-a făcut dovada că înscrisul electronic conținând procesul verbal a fost generat de către agentul constatator, și nici dovada că acest înscris a fost semnat electronic de către agentul constatator:.
S-a constatat că în temeiul art. 17 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal fiind nul absolut, în lipsa semnăturii agentului constatator, pe cale de consecință, dispunându-se anularea acestuia și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale stabilită.
Cu privire la tariful de despăgubire, s-a reținut că acesta poate fi imputat contravenientului numai odată cu constatarea și sancționarea legală a unei contravenții și întrucât s-a anulat procesul verbal de contravenție, s-a dispus exonerarea petentului de la plata tarifului de despăgubire.
La data de 24 decembrie 2013, intimata CNADNR SA - CESTRIN a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta intimată a invocat că instanța de fond, analizând probele administrate de către petentă a interpretat eronat faptul că actului sancționator îi lipsește semnătura agentului constatator, admițând cererea și anulând procesul verbal de constatare a contravenției, invocând în acest sens dispozițiile art. 304 lit. 8 și lit. 9 Cod procedură civilă.
În esență s-a arătat în susținerea recursului faptul că:
- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN întocmește procesele verbale de constatare a contravențiilor accesând baza de date a MAI – Direcția permise conducere și înmatriculări vehicule, bază de date ce conține numele proprietarilor autovehiculelor, în urma declarațiilor acestora și cuprind numele, adresa și datele tehnice ale fiecărui proprietar și autovehicul;
- din interpretarea OG nr. 2/2001 – art. 34, procesul verbal contestat a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse la data constatării contravenției, pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare neexistând rovinieta valabilă;
- contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001 potrivit cu care procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului ;
- OG nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
- semnătura electronică aplicată pe procesuzl verbal contestat este valabilă prin raportare la disp. art. 4 și 5 din Legea nr. 455/2001, texte de lege care trebuie coroborate cu prevederile art. 6 și 7 din același act normativ.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal ca temeinic și legal întocmit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 – 316 Cod procedură civilă, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Din considerentele sentinței recurate, rezultă că în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, realizând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 17 din actul normativ menționat, prin sancționarea cu nulitatea absolută a procesului verbal contestat, pentru lipsa unor elemente esențiale ale acestuia, cu referire la lipsa semnăturii agentului constatator.
Contrar susținerilor recurentei expuse în dezvoltarea motivelor din cererea de recurs, tribunalul reține că procesului verbal de contravenție contestat, nu îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică întrucât, procesul-verbal de contravenție constituie o specie a actului administrativ, fiind astfel un act de drept public cu o evidentă natură de act autentic, acesta neputând fi încheiat decât în condițiile și doar de persoanele strict abilitate de lege.
Dispozițiile art. 1171 si art. 1173 din vechiul cod civil (dispoziții aflate în vigoare până la data de 15.02.2013 potrivit art. 230, lit. a din Legea nr. 71/2011, aplicabile în cauză) diferențiau actul sub semnatură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public abilitat în acest sens (în prezent înscrisul autentic fiind reglementat de disp. art. 269 din N.c.pr.civ.).
Procesul verbal de contravenție are un astfel de caracter de act autentic câtă vreme acesta nu poate fi încheiat decât de către o persoană, agent constatator, care să fie abilitat prin lege și învestit să exercite o astfel de activitate ce implică autoritatea publică a statului, situație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cu care „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9, alin. 1, lit. a și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 (actul normativ care prevede și sancționează contravenția reținută în procesul verbal contestat) „(1)Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 se fac de catre: a) personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A.; (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Aceste prevederi speciale ale O.G. nr. 15/2002 în raport cu reglementarea de drept comun dată de O.G. nr. 2/2001 în materie de contravenții, permit, prin excepție, ca doar constatarea contravențiilor prevăzute și sancționate de O.G. nr. 15/2002 să poată fi realizată și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, situație ce trebuie obligatoriu consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu și întocmirea procesului verbal de contravenție sub forma unui înscris în format electronic ori semnarea electronică a unui astfel de act.
Astfel, prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică invocată de către recurentă, respectiv prin prevederile art. 1 din acest act normativ, legiuitorul a stabilit fără echivoc domeniul său de aplicare, statuând că „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din interpretarea acestui text rezultă în mod evident faptul că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Prin disp. art. 4 din același act normativ, sunt definite o . concepte, tocmai pentru a conferi actului legii un grad cât mai ridicat de claritate și predictibilitate, avându-se în vedere nivelul tehnic relativ ridicat al acesteia.
Ori procesul-verbal de contravenție contestat, astfel cum a fost comunicatintimatei-petente, nu reprezintă un înscris în format electronic în sensul disp. art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, astfel încât acestuia să-i poată fi atașată sau logic asociată o semnătură electronică.
Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001, a actului sancționator avut în vedere la întocmirea procesului verbal contestat, respectiv O.G. nr. 15/2002, ori a reglementării de drept comun în materie de contravenții, respectiv O.G. nr. 2/2001, nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții și nici posibilitatea întocmirii acestui act sub forma unui înscris în formă electronică.
Prin urmare procesului verbal de contravenție nu îi pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 6-7 din Legea nr. 455/2001 invocate de recurentă, relative la efectul similar unui act autentic, efect recunoscut doar înscrisului în formă electronică cãruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, semnătură care să fie recunoscută de cãtre cel cãruia i se opune.
Așadar, în mod legal instanța de fond, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, a dispus anularea procesului verbal contestat, consecința fiind aceea a exonerării petentei de plata amenzii contravenționale aplicate și de la obligația de plată a tarifului de despagubire.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Centul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, împotriva sentinței civile nr. 1998/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent L. D., domiciliat în sector 3, București, .. 10, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.03.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. C. G. B. D. C. P. L. N.
Judecător fond P. M.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red. CI/SEM
Ex. 2/20.03.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 801/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 495/2014.... → |
|---|
